Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1/
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de către pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr. 518/PI/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA - SUCURSALA REGIONALĂ CF T, având ca obiect acțiune în evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 518/PI/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA SUCURSALA REGIONALĂ CF T în contradictoriu cu pârâta SC SRL; a constatat încetat contractul de închiriere nr.137/12.07.2006 și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul închiriat în Stația CFR T Nord.
De asemenea, a respins cererea reconvențională formulată de pârâta SC SRL și a obligat pârâta față de reclamantă la 22,3 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea introductivă, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA - SUCURSALA REGIONALĂ CF, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, a solicitat să se constate încetat contractul de închiriere nr. 137/12.07.2006 și să dispună evacuarea pârâtei din spațiul închiriat în Stația CF T Nord, cu motivarea că între părți s-au derulat raporturi de locațiune, urmare a încheierii contractului de închiriere nr. 137/12.07.2006, având ca obiect folosința platformei situată în Stația CFR T Nord, în suprafață de 4 mp cu destinația de chioșc alimentar, contract încheiat pentru o perioadă determinată de 1 an, termenul expirând la data de 11.07.2007.
S-a mai arătat că deși pârâta a fost somată să părăsească spațiul pentru trecerea termenului pentru care a fost închiriat, aceasta îl ocupă și în prezent și refuză predarea lui potrivit art. 21 din contract, iar la licitația organizată de Regionala CF T - Direcția Patrimoniu în data de 03.06.2008 pentru această locație s-au înscris societățile comerciale SRL și SRL, licitația fiind adjudecată de SC SRL.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta SC SRL a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată, iar pe cale reconvențională a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale prevăzută de art. 20 din contract cu referire la neoperarea tacitei relocațiuni, cu motivarea că se impune anularea pentru fraudă la lege a clauzei inserată la art. 20 din contractul de închiriere nr. 137/12.07.2006 potrivit căreia: "tacita relocațiune nu operează, depunerea sau primirea oricăror sume de bani în contul contractului nu pot avea ca efect prelungirea sau modificarea clauzelor acestuia", această clauză fiind în contradicție cu principiul consensualismului contractului de locațiune și cu dispozițiile art. 1436-1438 și art. 1452 Cod civil. S-a mai susținut că respectiva clauză din cuprinsul art. 20 din contract este imorală și nelicită potrivit art. 968 cod civil "clauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice", ori din modul în care aceasta a fost formulată, consideră că se contravine bunelor moravuri și regulilor de conviețuire socială.
Față de aceste aspecte, tribunalul a reținut că între părți s-au derulat raporturi comerciale de locațiune prin încheierea contractului de închiriere nr. 137/12.07.2006 pentru o perioadă determinată, ulterior prelungită până la 11.07.2007, având ca obiect folosința spațiului de 4 mp din incinta Stației CF T Nord (platformă), cu destinația de chioșc alimentar, însă la art. 20 din contract părțile au convenit să stipuleze că "tacita relocațiune nu operează, depunerea sau primirea oricăror sume de bani în contul contractului nu pot avea ca efect prelungirea sau modificarea clauzelor acestuia", prin această prevedere părțile înțelegând să deroge de la dispozițiile art. 1437 Cod civil, potrivit cărora: "după expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune, dacă locatarul rămâne și e lăsat în posesie, atunci de consideră locațiunea ca reînnoită, efectele ei însă se regulează după dispozițiile articolului relativ la locațiunea fără termen".
Tribunalul Timișa apreciat că dispozițiile art. 1437 Cod civil nu sunt imperative, în sensul că nu impun o anumită conduită, ci lasă la latitudinea părților să-și manifeste voința juridică într-un fel sau altul, conducând la consacrarea principiului forței obligatorii a contractelor "pacta sunt servanda", potrivit art. 969 Cod civil, care statuează că: "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", adică contractele civile și comerciale legal încheiate se impun autorilor lor întocmai ca legea, deoarece contractele juridice sunt obligatorii pentru părți și nu facultative, după interesul fiecăruia raportat la schimbarea vreunei stări de fapt, încât și contractul încheiat între părțile din prezentul litigiu a fost perfect legal, neputându-se reține frauda la lege și nici existența unei clauze imorale și nelicite.
Prima instanță a mai reținut că termenul pentru care contractul a fost încheiat a expirat, motiv pentru care a dispus încetarea efectelor acestuia și evacuarea pârâtei din spațiu, respingând cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC SRL, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea apelului, desființarea in totalitate a hotărârii primei instanțe, iar pe fond, respingerea acțiunii în evacuare formulată de către reclamanta intimata și admiterea cererii reconvenționale a recurentei, în sensul constatării nulității absolute a clauzei contractuale prevăzuta de art. 20 din Contractul de închiriere nr. 138 din 12.07.2006 cu conținutul "tacita relocațiune nu operează, depunerea sau primirea oricăror sume de bani în contul contractului nu pot avea ca efect prelungirea sau modificarea clauzelor acestuia". A mai solicitat să se constate că a intervenit tacita relocațiune între părți, având ca obiect folosința platformei situată în stația CFR T Nord, în suprafață de 9.2 mp, cu destinația de chioșc alimentar. A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare, apelanta a solicitat să se constate că apelul a fost formulat în termenul legal, raportat la faptul că hotărârea a fost comunicata la sediul social din T,-, județul T, unde locuiește singurul reprezentant legal al societății apelante, iar reprezentantul societății -, care deține calitatea de asociat unic si de administrator, a fost plecat în străinătate în perioada 04.07.2009-09.08.2009, fiind imposibil să ia la cunoștința de comunicarea hotărârii atacate într-un termen mai scurt, motiv pentru care a depus copia pașaportului turistic al acestuia.
Se arată că prezentul litigiu are caracter patrimonial, apelanta apreciind că se impune stabilirea valorii imobilului, obiect al contractului de închiriere si plata taxei de timbru si a timbrului judiciar corespunzător, conform Legii nr. 146/1995, republicata și a deciziei date de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii.
Apelanta susține că sentința atacată este nelegala si netemeinica, impunându-se desființarea acesteia, deoarece prima instanța a interpretat greșit actele juridice deduse judecații, cuprinde motive contradictorii, iar hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, între părți s-a încheiat contractul de închiriere cu nr. 138/12.07.2006, având ca obiect suprafața de 9.2 mp, cu destinație de chioșc alimentar, din platforma situată în Stația CFR Nord. Perioada pentru care s-a încheiat contractul sus menționat a fost una determinată de 1 an de zile, începând cu data de 12.07.2006 - data încheierii contractului de închiriere, până la data de 11.07.2007, deși procesul verbal de predare primire a spațiului - suprafața de 4 mp platforma, a fost încheiat în data de 26.07.2006. Față de cele menționate de reclamanta parată reconvențională cu privire la faptul că termenul contractului a expirat, prin trecerea timpului și ajungerea la termenul scadent, apelanta arată că prin actul adițional nr. 1 la contractul de închiriere nr. 137/ 2006, s-a modificat durata de valabilitate în sensul că: "Contractul de închiriere își prelungește valabilitatea pentru o perioada de 30 de zile de la data expirării termenului pentru care a fost încheiat inițial, urmând ca, la expirarea acestui termen să se prelungească automat, succesiv pentru perioade egale cu perioada pentru care a fost prelungit prin prezentul act adițional."
Pârâta apelantă arată că a fost înștiințată despre încetarea locațiunii în data de 29.05.2008, cu 5 zile înainte de licitația spațiului planificată pentru 03.06.2008; că începând cu data de 26.07.2006. la care a preluat posesia și folosința spațiului în cauza a avut folosința spațiului fără a fi tulburată in exercitarea acesteia. De asemenea, menționează că de la data preluării spațiului a achitat lunar chiria aferentă contractului pe bază de factură si chitanța. Consideră că în cauză se impune constatarea nulității absolute a clauzei contractuale prevăzuta de art. 20 din Contractul de închiriere nr. 137 din 12.07.2006 pentru frauda la lege, întrucât deși apelanta, în calitate de beneficiara a contractului de închiriere a plătit chiria lunară aferenta locațiunii spațiului închiriat, nu beneficiază de prevederile legale privitoare la reînnoirea locațiunii prin "tacita relocațiune", conform prevederilor dreptului comun inserate în art. 1436-1438 si 1452 Cod civil, fiind în contradicție cu principiul consensualismului contractului de locațiune (încheierea lui prin acordul expres si tacit), cu scopul legii (protecția ambelor părți contractante împotriva abuzului celeilalte si echitatea de tratament a comercianților).
Se mai arată că în fapt, cauza inserată în art. 20 este imorală si nelicita; conform art. 968 Cod civil, "cauza este nelicita când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice", apelanta susținând că din modul de formulare, clauza contravine bunelor moravuri si regulilor de conviețuire sociala, în speță fiind incident art. 966 Cod civil, potrivit cu care obligația fără cauza sau fondata pe o cauza falsă sau nelicita nu poate avea nici un efect nici între părți si nici fata de terți, motiv pentru care solicită să se constate nulitatea acesteia.
Apelanta consideră că în cauză a intervenit tacita relocațiune, având ca obiect folosința platformei situata in stația CFR T Nord, in suprafața de 9.2 mp, cu nr. cadastral 64/3/97, cu destinația de chioșc alimentar. Astfel, reînnoirea contractului de locațiune, după termenul scadent, ce a avut loc la 11.07.2007, a operatope legis, potrivit dreptului comun (art. 1436-1438 si 1452 Cod civil), prin convenția părților (inclusiv prin actul adițional), respectiv tacit, fapt ce rezulta din folosința spațiului de către apelantă încă un an de zile de la data expirării termenului din contract, coroborată cu achitarea periodic a chiriei proprietarului, pe bază de chitanța si factură aferentă. Pe de alta parte, consideră că denunțarea unilaterala a contractului făcută de către proprietar (după un an de zile de la data expirării), nu este valabilă atâta timp cât nu a respectat termenul de preaviz prevăzut de art. 1436 alin. 2 Cod civil, iar de aceea în cauza a intervenit tacita relocațiune.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 111, 114 - 119, art. 282 si următoarele, art. 296 si următoarele Cod procedură civilă, art. 1073, 1077, 1437 și următoarele art. 953, 955, 956, 957, 966, 968, 968, 969, 1294, 1295, 1898 alin. 1 Cod civil.
Reclamanta intimată CFR B prin Sucursala Regionala CF T, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat si nelegal si menținerea ca fiind temeinica a sentinței atacate, solicitând ca instanța să constate că apelul a rămas fără obiect având in vedere faptul ca apelanta - parata a evacuat spațiul din Stația CF T Nord, ce face obiectul prezentului dosar, în data de 21.09.2009 potrivit procesului verbal de ieșire din spațiu nr. 772/2009. Analizând actele și lucrările dosarului, în baza art. 294 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea constată și reține că apelul formulat de pârâtă este neîntemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Pârâta apelantă a criticat sentința recurată în esență, pentru 2 motive. În principal pentru că în mod netemeinic s-a admis acțiunea în evacuare împotriva sa și în subsidiar, că în mod netemeinic s-a respins cererea sa reconvențională, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale prevăzută la art. 20 din contractul de închiriere nr. 138/12.07.2006, încheiat între părți, prin care se prevedea că "tacita relocațiune nu operează, depunerea sau primirea oricăror sume de bani în contul contractului nu pot avea ca efect prelungirea sau modificarea clauzelor acestuia".
Curtea constată cu privire la acțiunea în evacuare că aceasta în mod temeinic și legal a fost admisă, deoarece pârâta nu mai deținea un titlu locativ pentru spațiul închiriat, deoarece contractul de închiriere încheiat între părți la 12.07.2006, sub nr. 138,a expirat la 12.07.2007.
Pe de altă parte, pârâta a și evacuat spațiul comercial în litigiu, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat între părți la 21.09.2009, prin care se atestă predarea - primirea respectivului spațiu către reclamantă, depus la fila 20 dosar.
În ce privește cererea reconvențională a pârâtei, prin care s-a solicitat constatarea nulității unei clauze contractuale pe motiv că aceasta încalcă bunele moravuri, regulile de conviețuire socială și este prohibită de lege, fiind o clauză imorală și nelicită potrivit art. 968 Cod civil, Curtea reține că respectiva clauză contractuală a fost inserată în contract potrivit voinței celor două părți contractante, fiind însușită prin semnătură de către pârâtă, și totodată o astfel de clauză prin care s-a convenit că între părți nu operează tacita relocațiune la expirarea termenului contractului de închiriere, nu poate fi o clauză ilicită sau imorală, neîncălcând în niciun fel normele imperative ale legii, bunele moravuri și ordinea publică.
De asemenea, se reține că pârâta nu a făcut niciun fel de dovezi în sensul celor susținute în motivele de apel.
Astfel fiind, constatând că în speță nu au fost identificate motive de desființare ori schimbare a hotărârii apelate, Curtea va respinge apelul formulat de pârâta SC SRL ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr. 518/PI/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA - SUCURSALA REGIONALĂ CF
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red./10.02.2010
Tehn. / 2 ex./11.02.2010
Instanța de fond - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta
