Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 1238/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1291/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1238
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 3: Diana Manole
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurenta-reclamantă și recurenta-pârâtă, împotriva sentinței comerciale nr.554/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SA prin delegat, cu împuternicire la dosar, lipsind recurenta reclamantă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurenta reclamantă a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă conform art. 242
Pentru recurenta-pârâtă SA se prezintă dna, care depune la dosar împuternicire dată pentru a depune dovada achitării taxelor judiciare de timbru în cuantumul legal stabilit.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr- reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - SRL solicitând instanței evacuarea pârâtei din spațiile comerciale situate în imobilul din de Vede, str. -, -11, parter, județul
Prin sentința comercială nr.544/05.05.2009 pronunțată în dosarul nr- s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Teleorman, iar cauza a fost declinată în favoarea Judecătoriei de Vede.
În motivarea sentinței instanța a reținut că litigiul dintre părți are ca obiect un imobil iar operațiunile asupra drepturilor reale imobiliare sunt acte de natură civilă, fiindu-le aplicabile excepția de la prezumția de comercialitate instituită de art.4Cod comercial. De asemenea, instanța a reținut că operațiunile asupra drepturilor reale imobiliare nu sunt fapte de comerț obiectiv, nefiind enumerate de art.3 Cod comercial.
Faptul că sunt denumite "spații comerciale", că sunt evaluate ca atare în evidențele contabile, nu este de natură să schimbe natura actului, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că fac parte din fondul de comerț.
Împotriva sentinței comerciale nr.544/2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Teleormana declarat recurs reclamanta - SRL și pârâta - SRL, recursuri ce au fost înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială sub număr unic - din 01.06.2009.
Recurentele critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța a declinat competența de soluționare a cauzei la judecătorie fără să țină cont de calitatea de comerciant a părților și faptul că spațiul din care se solicită evacuarea este destinat desfășurării activității comerciale.
Analizând sentința recurată, Curtea constată că recursurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit art.2 pct.1 lit.a, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror este neevaluabil în bani.
În speța de față litigiul dedus judecății este neevaluabil în bani dar pentru stabilirea caracterului comercial sau necomercial al litigiului se impune a se analiza natura raportului juridic care a generat litigiul dintre părțile din proces. Astfel, intimata-reclamantă a cumpărat de la - SRL (societate în lichidare) un depozit en-gross. O parte din spațiul cumpărat este ocupat (așa cum susține reclamanta) de către - SRL.
Obiectul acțiunii îl reprezintă evacuarea pârâtei din spațiul comercial.
Caracterul comercial al litigiului este determinat atât de calitatea de comerciant a părților cât și de obiectul acțiunii, respectiv evacuarea dintr-un spațiu comercial, sens în care în cauză sunt aplicabile atât dispozițiile art.4 Cod comercial cât și dispozițiile art.56 Cod comercial.
Caracterul comercial al unui litigiu este impus și de incidența principiului accesorialității, potrivit căruia faptele civile dobândesc caracter comercial datorită strânsei legături cu un fapt calificat de lege ca fiind comercial, făcând posibilă aplicarea normelor de drept civil material, în cadrul unui litigiu comercial, fără să îl transforme într-un litigiu civil.
Spațiul în litigiu este destinat efectuării unei activități comerciale, fiind evaluat ca atare în evidențele contabile ale comerciantului reclamant, motiv pentru care Curtea constată că instanța de fond în mod greșit a declinat competența în favoarea judecătoriei întrucât competența materială, în raport de dispozițiile art.2 pct.1 lit.a, art.4 și art.7 Cod comercial, aparține Tribunalului Teleorman.
În consecință, în temeiul art.312 Cod procedură civilă admite recursul, casează sentința recurată și trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Teleorman.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de recurenta-reclamantă și recurenta-pârâtă, împotriva sentinței comerciale nr.554/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-.
Casează sentința recurată.
Trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță, Tribunalul Teleorman.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 23.10.2009
Tehnored. 26.10.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Teleorman
Președinte:
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu, Diana Manole
