Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 144/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 144
Ședința publică din 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta apelantă SC SA împotriva sentinței civile nr.301/PI/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați Consiliul Local T și Municipiul T reprezentat prin Primar, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta apelantă, avocat, lipsă fiind reclamanții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu 609 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtei apelante depune la dosar un set de înscrisuri și arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta pârâtei apelante solicită admiterea apelului și desființarea sentinței apelate cu trimitere spre rejudecare a cauzei, iar în subsidiar schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii cererii de evacuare, cu cheltuieli de judecată, arătând că instanța de fond a admis în mod nelegal acțiunea reclamanților întrucât pârâta SC SA a avut dreptul de folosință gratuită a spațiului din litigiu timp de 10 ani. Se mai arată că prima instanță în mod greșit a dispus evacuarea pârâtei fără instituirea unui drept de retenție în favoarea acesteia, încălcând astfel prevederile art.1444 cod civil și a respins în mod nelegal cererea reconvențională a pârâtei sub acest aspect. De asemenea, sentința apelată este nelegală și sub aspectul referitor la despăgubirile acordate pentru lucrările realizate de societatea pârâtă pe cheltuială proprie.
După dezbateri, dar înainte de ridicarea ședinței de judecată, se prezintă consilier juridic în reprezentarea reclamanților intimați și depune la dosar delegația.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.301/PI/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins excepția prematurității introducerii acțiunii și s-a admis acțiunea formulată de reclamanții Consiliul Local T și Municipiul T reprezentat prin Primar în contradictoriu cu pârâta SC SA, dispunându-se evacuarea necondiționată a pârâtei din spațiul situat în T - nr. 5, înscris în CF nr. 31120 T, nr. cadastral 202 / LXCII, CF col. 474 reprezentând spațiul cu altă destinație decât acea de locuință; s-a admis în parte cererea reconvențională, fiind obligată reclamanta-pârâtă reconvențională față de pârâta-reclamantă reconvențională la suma de 49.824 lei, spor de valoare adus imobilului și s-au respins restul capetelor cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.7136/325/26.10.2007 (urmare a declinării competenței de soluționare de la Judecătoria Timișoara ), reclamanții Municipiul T reprezentat de Primar și Consiliul Local al Municipiului T au chemat în judecată pârâta SC SA solicitând instanței să dispună evacuarea necondiționată a acesteia din spațiul situat în T, P-ța - nr.5, înscris în CF 31120 T, nr. cadastral 202/LXCII, CF col.474, reprezentând spațiu cu altă destinație decât cea de locuință, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că, spațiul descris mai sus a fost transmis în folosință gratuită pârâtei, în baza Protocolului nr.1786/16.05.2006 emis ca urmare a nr.391/1995 privind transmiterea unor spații comerciale: morărit și panificație, carne și produse din carne, lapte și produse din lapte, și produse din, pe o perioadă de 10 ani, cu destinația de magazin desfacere produse de panificație, cu valoare de inventar de 148.850 lei, predarea spațiului fiind făcută pe bază de proces verbal. Potrivit actului normativ sus-citat, spațiile comerciale aflate în administrarea consiliilor locale și a regiilor autonome se transmit în folosință gratuită doar societăților comerciale cu capital majoritar de stat având activitate de producție în domeniul morărit și panificație. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că SC SA nu mai este cu capital majoritar de stat, astfel cum rezultă din adr. ORC nr.C 2130/24.02.2005, încât, se impune evacuarea din spațiu a acesteia. Pe de altă parte, s-a mai arătat că perioada de 10 ani pentru care spațiul a fost transmis în folosința gratuită a pârâtei a expirat.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională depuse la dosar, pârâta a invocat în principal excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, fără a se proceda la efectuarea încercării de conciliere prevăzută de art.720 indice 1 pr.civ. iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că susținerile reclamanților potrivit cărora ar fi încălcat disp. art.1 din nr.HG391/2005 nu sunt fondate, ținând seama că, din cuprinsul hotărârii cât și al protocolului încheiat în baza acesteia, nu rezultă că societatea comercială care dobândește dreptul de folosință gratuită asupra spațiului, trebuie să aibă pe toată durata exercitării acestui drept, statutul de societate cu capital majoritar de stat și că, potrivit art.3 pct.a din protocol, folosința gratuită încetează de drept numai în cazul schimbării destinației spațiului, în speță aceea de magazin de desfacere a produselor de panificație sau dacă închiriază spațiul comercial ori transmite activitatea în locație de gestiune, interdicții pe care, arată pârâta, nu le-a încălcat. A menționat că ocupă acest spațiu încă din anii - 60 și că, la data de 05.04.2006 în condițiile în care la 30.04.2006 urma să expire perioada pentru care a fost încheiat respectivul protocol, a solicitat Consiliului Local - Serviciul Administrația Piețelor T, închirierea mai multor spații printre care și cel care formează obiectul cauzei ( cu adr. D 72006 - -) în schimbul plății unei chirii precum și intenția de renovare a acestui spațiu dar nu a primit nici un răspuns, până în prezent. Pe cale reconvențională, pârâta - reclamantă reconvențională a solicitat să fie obligați reclamanții - pârâți reconvenționali să încheie un contract de închiriere având ca obiect spațiul cu altă destinație decât locuință situat în T, - nr.5, înscris în CF 31120 T, nr. 202/ și nr. 202/LXCII pe o durată de 5 ani, iar în caz de refuz să fie pronunțată o hotărâre care să suplinească consimțământul părților la încheierea contractului; în subsidiar, a solicitat obligarea reclamanților la sporul de valoare adus imobilului prin lucrările efectuate în respectivul spațiu în cuantumul inițial de 10.000 lei, ulterior majorat la 52.418 lei și instituirea unui drept de retenție asupra spațiului până la plata acestei sume, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale s-a arătat că, de la data preluării spațiului în folosință gratuită, reclamanta reconvențională a efectuat pe cheltuiala proprie o serie de lucrări care nu au caracter de lucrări de întreținere curentă ci au adus un spor de valoare imobilului, prin neplata despăgubirilor ce reprezintă acest spor, pârâții reconvenționali s-ar îmbogăți fără justă cauză.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta reconvențională a înțeles să uzeze de proba cu înscrisuri, interogatoriu și a solicitat efectuarea unei expertize tehnice în construcții care să stabilească valoarea materialelor și a manoperei lucrărilor realizate cât și sporul de valoare adus imobilului.
Prin răspunsul la întâmpinare și cerere reconvențională, pârâții reconvenționali au solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată arătând că, dreptul de proprietate asupra imobilului în discuție aparține Statului Român și se află în administrarea Consiliului Local al Municipiului T, conform HCL 222/30.05.2006 care, are astfel un drept de dispoziție, fiind singurul în măsură să hotărască dacă se impune încheierea unui contract de închiriere, câtă vreme reclamanta reconvențională nu mai îndeplinește condițiile în considerarea cărora s-a încheiat protocolul și anume că, aceasta nu mai este societate cu capital majoritar de stat, cu atât mai mult cu cât, incidentă în speță este încetarea de drept a convenției prin expirarea duratei pentru care a fost perfectată. Pe de altă parte, instanța de judecată nu se poate substitui proprietarului în darea consimțământului, care trebuie să fie liber și neviciat, așa cum prevăd în mod expres dispozițiile art.948 și 953 civil, astfel că primul petit al cererii reconvenționale este inadmisibil. Cu privire la pretențiile solicitate, învederează faptul că reclamanta reconvențională nu a dovedit efectuarea lucrărilor de îmbunătățire aduse imobilului și, nu rezultă din nici un înscris starea imobilului înainte de predarea spațiului.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții la cererea pârâtei - reclamantă reconvențională având ca obiectiv identificarea lucrărilor de amenajare a spațiului, valoarea acestor lucrări și stabilirea sporului de valoare adus imobilului prin lucrările efectuate și o expertiză contabilă la cererea reclamanților - pârâți reconvenționali având ca obiectiv reactualizarea cheltuielilor efectuate de pârâtă cu amenajarea spațiului, cheltuieli înregistrate în contabilitatea acesteia, cu excepția celor efectuate cu mijloace fixe ținând cont și de valoarea actualizată.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar instanța de fond a constatat că spațiul cu altă destinație din P-ța - nr.5 T este proprietate de stat din anul 1974 conform însemnărilor din cartea funciară nr.31120 nr. cadastral 202/LXCII, CF colectiv 474 și a fost folosit în baza contractului de închiriere încheiat cu Primăria T încă din anul 1960 de către SC SA T, spațiul aflându-se la parterul clădirii folosit ca spațiu comercial situat la parter ( franzelărie) cu 1,68% din părțile comune, 32/2182 parte teren cu drept de folosință și 4,46/100 părți comune de la. C și D, CF col.474. Acest spațiu a fost primit în folosință gratuită de către SC SA prin Protocolul nr.1786/16.05.1996 pentru o perioadă de 10 ani, respectiv până la data de 30.04.2006. Reclamanții solicită evacuarea pârâtei din respectivul spațiu atât ca urmare a expirării perioadei pentru care convenția a fost încheiată cât și pentru faptul că, nu mai îndeplinește cerințele impuse de acest protocol, respectiv de a funcționa ca o societate cu capital integral de stat.
Independent de cele prevăzute în protocolul astfel încheiat, cu referire la structura capitalului social, după expirarea acestuia, proprietarul este liber a decide asupra imobilului fără a putea fi obligat pe cale judecătorească la încheierea, prin constrângere, a unui eventual contract de închiriere care, în speță a expirat la data de 30.04.2006, reclamanții fiind îndreptățiți a solicita evacuarea pârâtei prin prisma disp.art. 969 și 1429 civil, care nu mai posedă un titlu în baza căruia să ocupe imobilul litigios, văzând și prevederile art.480 civil potrivit cărora, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege.
Pe de altă parte, din concluziile raportului de expertiză în construcții a rezultat faptul că, pârâta SC SA a executat lucrări de amenajare în scopul folosirii spațiului, de construcții și instalații sanitare, de grad superior de finisaj și care au crescut valoarea spațiului respectiv, îmbunătățind funcționalitatea generală a spațiului indiferent de folosința sa, valoarea acestor lucrări fiind de 52.418 lei. Față de aceste constatări, reclamanții au solicitat efectuarea unei expertize contabile prin care să fie reactualizate cheltuielile efectuate de SC SA cu amenajarea spațiului, cheltuieli înregistrate în contabilitatea societății, cu excepția cheltuielilor efectuate cu mijloace fixe - sistem aer condiționat și sistem alarmă - ținând cont și de valoarea actualizată, totalul actualizat al sumelor rezultate din raportul de expertiză contabilă fiind de 68.299 lei. Ulterior, urmare a răspunsului la obiecțiuni și deducerii amortismentului, valoarea actualizată a investițiilor s-a diminuat la suma de 49.824 lei, sumă cu care reclamanții au fost de acord, fără a mai avea alte obiecțiuni.
Față de considerentele expuse, instanța de fond a admis cererea reclamanților și a dispus evacuarea pârâtei din spațiu. Totodată a admis în parte cererea reconvențională în sensul obligării reclamanților - pârâți reconvenționali la plata despăgubirilor în cuantum de 49.824 lei reprezentând spor de valoare adus imobilului și a respins cererea privind instituirea unui drept de retenție asupra spațiului până la plata acestor despăgubiri, urmare a faptului că pârâta - reclamantă reconvențională nu mai poate rămâne într-un spațiu pentru care nu posedă un titlu valabil.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta SC SA solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate cu trimiterea pricinii spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii de evacuare și obligarea reclamanților la încheierea contractului de închiriere cu societatea pârâtă și la plata despăgubirilor stabilite în varianta maximă de 68.299 lei, precum și instituirea în favoarea pârâtei a unui drept de retenție până la plata acestor despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului pârâta arată că în mod greșit prima instanță a dispus evacuarea sa din spațiul situat în T, P-ța - nr. 5, cu motivarea că nu ar poseda nici un titlu în baza căruia să ocupe imobilul litigios. Pârâta susține că prin cererea înregistrată la Primăria Municipiului T sub nr.-00223/05.04.2006, a solicitat Consiliului Local al Municipiului T - Serviciul Administrația Piețelor T închirierea spațiului situat la adresa indicată mai sus, înscris în nr. 31120 T, nr.. 202/ și nr.. 202/LCXII, dar nu a primit nici un răspuns. Ulterior, a repetat demersul, dar de asemenea fără rezultat. Pârâta mai susține că relevantă este împrejurarea că Primăria Municipiului T i-a pus în vedere să elibereze spațiul încă înainte de expirarea perioadei de 10 ani în care a avut dreptul de folosință gratuită, iar la cererile sale de cumpărare a spațiului au fost refuzate.
Se mai susține de către pârâtă că refuzul reclamanților cu privire la orice solicitare a sa referitoare la spațiul în litigiu este nejustificat constituind un abuz, având în vedere că și-a desfășurat activitatea în acest spațiu de circa 60 de ani și a păstrat în toată această perioadă destinația de magazin de desfacere a produselor de panificație, cunoscut ca atare de numeroase generații de consumatori. spațiului de către societatea pârâtă a devenit în decursul celor 60 de ani un element al fondului său de comerț, sens în care beneficiază de protecția instituită de art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit unor hotărâri ca de exemplu: Kervoelen contra Franței și Tretraktorer contra Suediei, Bank GmbH contra Germaniei, Marle și alții contra Olandei, contra, Iatridis contra Greciei etc.
În sensul celor de mai sus, pârâta arată că reclamanții ar fi trebuit să justifice faptul că solicită evacuarea sa și preferă în locul său un alt chiriaș, care nu oferă o chirie mai mare.
Astfel, pârâta consideră că prima instanță a dispus în mod greșit evacuarea sa, fără instituirea unui drept de retenție în favoarea sa și tot în mod greșit a respins cererea sa reconvențională sub acest aspect, încălcând prevederile art. 1444
civ.
Pârâta susține că sentința atacată este nelegală și în partea referitoare la acordarea sumei de 49.824 lei pentru lucrările realizate pe cheltuială proprie.
Astfel, soluția dată cererii reconvenționale sub acest aspect nu indică persoana obligată la plata despăgubirilor în discuție, făcându-se doar mențiunea obligării "reclamantei-pârâtă reconvențională", deși în realitate există doi reclamanți-pârâți reconvenționali. Pârâta apreciază că prima instanță nu s-a pronunțat în această chestiune față de toate părțile din proces, ceea ce atrage incidența art. 297. proc. civ. respectiv consecința desființării sentinței cu trimiterea pricinii spre rejudecare.
De asemenea, pârâta consideră că soluția primei instanțe este greșită și pe fond în această parte, deoarece, fiind vorba despre o îmbogățire fără justă cauză, tribunalul ar fi trebuit să-i acorde suma integrală a cheltuielilor efectuate cu amenajarea spațiului, respectiv 68.299 lei, conform calculului efectuat de expertul contabil, pentru că această sumă este corespunzătoare măririi patrimoniului reclamanților și a diminuării patrimoniului său. Este lipsită de relevanță amortizarea parțială a investiției, aceasta neavând decât o semnificație contabilă, care nu influențează dreptul său la despăgubiri. De altfel, pârâta susține că suma pe care o va încasa va constitui un venit care va fi înregistrat contabil și, drept consecință, va fi grevat de toate impozitele și taxele pe care le datorează în mod legal pentru orice venit.
Pe de altă parte, pârâta susține că instanța de fond nu a acordat valoarea propriu-zisă a despăgubirilor, ci sporul de valoare adus imobilului, care a fost calculat prin expertiza în construcții (52.418 lei), așadar sub acest aspect sentința este contradictorie, iar considerentele sentinței nu conțin motivele pentru care despăgubirile au fost stabilite în cuantum de 49.824 lei, relatându-se doar care au fost concluziile celor două expertize și împrejurarea că reclamanții au fost de acord, fără obiecțiuni, cu cea mai mică sumă, cea acordată; nu se aduce însă nici un argument în justificarea alegerii uneia dintre cele trei variante cuprinse în cele două raporturi de expertiză.
În drept, pârâta apelantă a invocat prevederile art.296 și art.297
Reclamanții intimați Consiliul Local T și Municipiul T reprezentat prin Primar au formulat întâmpinare în cauză prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
În motivare, reclamanții arată că instanța de judecată în mod corect a constatat faptul că, spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință situat în T, P-ța -, nr.5, este proprietate de stat din anul 1974 conform CF nr.31120 T, nr. cadastral 202/LXCII, CF col.474, fiind închiriat, încă din anul 1960, către SC SA.
Reclamanții precizează faptul că, spațiul a fost primit în folosință gratuită de către SC SA prin Protocolul nr. 1786/16.05.1996 pe o perioadă de 10 ani, respectiv până la data de 30.04.2006 și au solicitat evacuarea pârâtei din spațiul în speță, urmare a expirării perioadei pentru care a fost încheiată convenția, cât și pentru faptul că, pârâta nu mai îndeplinește cerințele impuse de acest protocol, respectiv de a funcționa ca o societate cu capital integral de stat.
Independent de cele prevăzute în protocolul astfel încheiat, cu referire la structura capitalului social, după expirarea acestuia, proprietarul este liber a decide asupra imobilului fără a putea fi obligat pe cale judecătorească la încheierea, prin constrângere, a unui eventual contract de închiriere care, în speță a expirat la data de 30.04.2006, reclamanții fiind îndreptățiți a solicita evacuarea pârâtei prin prisma dispozițiilor art.969 și 1429.Civ, care nu mai posedă un titlu în baza căruia să ocupe imobilul în litigiu.
Din concluziile raportului de expertiză în construcții s-a desprins ideea că pârâta SC SA a executat lucrări de amenajare în scopul folosirii spațiului, de construcții și instalații sanitare, de grad superior de finisaj și care au crescut valoarea spațiului respectiv, îmbunătățind funcționarea generală a spațiului indiferent de folosința sa, valoarea acestor lucrări ridicându-se la suma de 52.418 lei.
Reclamanții intimați arată, față de aceste constatări, că au solicitat efectuarea unei expertize contabile prin care să fie reactualizate cheltuielile efectuate de către pârâtă cu amenajarea spațiului, cheltuieli înregistrate în contabilitatea societății cu excepția cheltuielilor efectuate cu mijloace fixe - sistem aer condiționat și sistem alarmă - ținând cont si de valoarea actualizată, totalul actualizat al sumelor rezultate din raportul de expertiză contabilă, fiind de 68.299 lei.
Ulterior, urmare a răspunsului la obiecțiuni și deducerii amortismentului, valoarea actualizată a investițiilor s-a diminuat la suma de 49.824 lei, sumă cu care reclamanții au fost de acord, fără a mai avea alte obiecțiuni.
Analizând actele și lucrările dosarului, în baza art.294 și următoarele, Curtea constată și reține că apelul formulat de pârâtă este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Deși cauza dedusă judecății a avut ca părți pe reclamanții Municipiul T reprezentat prin primar și Consiliul Local al Mun. T în contradictoriu cu pârâta SC SA, în dispozitivul sentinței apelate instanța de fond dispune că "obligă reclamanta-pârâtă reconvențională față de pârâta-reclamantă reconvențională la suma de 49.824 lei spor de valoare adus imobilului" pentru ca ulterior să dispună "obligă reclamanții față de pârâtă la 2248 lei cheltuieli de judecată".
Așadar, deși în cauză cererea de chemare în judecată a fost formulată de doi reclamanți, prin hotărârea apelată a fost obligat unul singur dintre aceștia la plata sumei de 49.824 lei către pârâtă, fără să se menționeze despre care reclamant este vorba.
De asemenea, cu privire la suma menționată în hotărâre de 49.824 lei reprezentând, după cum arată instanța de fond, spor de valoare adus imobilului și la care a fost obligată reclamanta către pârâtă se arată că această sumă a rezultat din răspunsul la obiecțiunile formulate la expertiza contabilă și cu care reclamanții au fost de acord fără a mai avea alte obiecțiuni.
Curtea reține faptul că în acest context lipsește motivarea în fapt și în drept a obligării reclamantei, oricare ar fi aceasta, la plata sumei datorate pârâtei deoarece în cauză s-au administrat două expertize, una în construcții și una contabilă, din concluziile cărora se rețin următoarele:
Expertul contabil arată că totalul cheltuielilor efectuate de pârâta-reclamantă reconvențională cu amenajarea spațiului comercial în litigiu din-, T, sunt de 13.333 lei în luna decembrie 1998 și 5.142 lei în luna decembrie 2003, iar aceste sume actualizate la data de 30.06.2006 cumulează un total de 68.299 lei.
Din raportul de expertiză judiciară în specialitate construcții efectuat de ing. rezultă că sporul de valoare adus imobilului prin lucrările efectuate este de 52.418 lei, prin lucrările efectuate de către pârâta SC SA.
Faptul că instanța de fond a acordat suma de 49.824 lei motivând că reclamanții au fost de acord cu această sumă, precizată de expertul contabil în urma răspunsului la obiecțiuni, nu reprezintă o justificare pertinentă în raport de probele administrate în cauză căci susținerea că reclamanții au fost de acord cu această sumă este lipsită de relevanță, pe de o parte pentru că este evident că reclamanții nu puteau fi decât de acord cu suma cea mai mică propusă de expert, sumă al cărui cuantum o dezavantaja pe pârâtă, iar pe de altă parte instanța trebuia să aibă în vedere drepturile și interesele tuturor părților implicate în proces și nu numai ale reclamanților.
În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art.297, respectiv se constată că instanța de fond a judecat procesul fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care se va desființa hotărârea atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.301/PI/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red./18.11.09
18.11.09tehn./ 5 ex./18.11.09
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta
