Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 16/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR. 16/
Ședința publică de la 5 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gina Ignat
JUDECĂTOR 2: Ioan Speianu
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către reclamanta - B, cu sediul în B, str. C-tin nr. 1, județul B, împotriva sentinței nr. 455//19.09.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ G, având ca obiect evacuare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 februarie 2008, consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când, Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la 5 martie 2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 455/19.09.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Brăilaa respins ca inadmisibilă acțiunea comercială formulată de reclamanta - - B în contradictoriu cu pârâtele B și Direcția Regională Vamală
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În anul 1998 între reclamantă și - SRL B s-a încheiat un contract de prestări servicii în baza căruia - SRL B s-a obligat să aducă și să tranziteze prin - aparținând reclamantei diverse cantități de cereale.
Printre produsele ce urmau să fie tranzitate s-a aflat și cantitatea de sămânță de porumb totală de 211.750 kg.
Ulterior, în urma unui litigiu comercial existent între această societate și Vama B, marfa a fost confiscată de organele vamale și, potrivit legislației, declarată spre valorificare B, conform nr.HG 626/1997.
B ar fi trebuit să inventarieze marfa, în prezența unei comisii și să treacă în scurt timp la valorificarea acesteia.
La data stabilită reprezentanții DGFP B au amânat luarea unei decizii, motivată de atitudinea reprezentantului - SRL B, care pur și simplu l-a convins fără însă a dovedi cu acte legalizate că este în posesia unei suspendări care ar putea produce efecte față de situația de fapt.
Pe baza unei declarații verbale nu s-a efectuat inventarierea produselor și părțile responsabile au tergiversat luarea unei decizii privind preluarea spre valorificare a acelor 211.750 tone sămânță de porumb.
Această situație a produs și produce repercursiuni asupra reclamantei prin blocarea spațiului respectiv cât și prin șicanarea în cazul obținerii autorizației de mediu.
La data de 14.09.2003, în urma unui control efectuat de către Autoritatea Națională de Control Garda Națională de Mediu, la care au participat reprezentanții Biroului Vamal B, ai DGFP B și ai societății reclamante, s-a întocmit Raportul de Inspecție nr. 584/14.08.2003, în urma căruia reprezentantul Biroului Vamal s-a obligat să depună actele care să dovedească dreptul de proprietate al cantității 211.750 kg. sămânță porumb tratat, să întocmească analizeze chimice ale produsului, iar în situația în care porumbul nu poate fi valorificat, să-l îngroape.
Pentru toate aceste obligații s-a stabilit și un termen limită - 10.09.2003, dat fiind pregătirea spațiului respectiv pentru depozitarea recoltelor obținute în anul 2002 - 2003.
La 30.09.2003 G aduce la cunoștință Gărzii Naționale de Mediu că nu are competența sau atribuția în distrugerea (neutralizarea) deșeurilor.
Societatea reclamantă a somat pârâta prin adresa nr. 4291/15.10.2003, dar fără răspuns, motiv pentru care a înțeles să promoveze prezenta acțiune de evacuare a pârâtelor și de obligare a acestora la plata sumei de 320,166.000 lei reprezentând c/valoarea lipsei folosinței spațiilor ocupate.
Daunele solicitate au fost cuantificate funcție de chiria datorată pentru o magazie identică cu cea ocupată (42.000 lei/tonă depozitată/lună).
Dovada raporturilor existente între părți rezultă în opinia reclamantei tocmai din faptul folosirii nr. 7, ceea ce denotă că între pârâți s-au stabilit raporturi de locațiune, în ciuda inexistenței unui înscris care să constate operațiunea juridică (negotium) realizată între acestea.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 1429 - 1437 Cod civil.
Ambele pârâte s-au apărat în cauză, invocând pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive.
a invocat, de asemenea, excepția prescripției dreptului la acțiune, precum și inadmisibilitatea acțiunii.
Față de specificul acțiunii în evacuare se impunea întrunirea în cauză a unor condiții precum: existența unui contract de închiriere valabil încheiat care să-și fi încetat efectele indiferent de motive sau fostul locator să refuze eliberarea spațiului ce a format obiectul închirierii.
În speța dedusă judecății, reclamanta a solicitat evacuarea din spațiul proprietatea sa unor bunuri respectiv cantitatea de sămânță de porumb tratat depozitată și nu a unor persoane.
Ori, așa după cum rezultă din dispozițiile de drept comun în materie locativă - în lipsa unui raport juridic locativ între reclamantă și pârâtă acțiunea în evacuare este inadmisibilă.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamanta, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Greșit s-a reținut inexistența unui raport de locațiune între părți, față de împrejurarea că un astfel de contract este consensual, valabilitatea sa nefiind condiționată de vreo formalitate, durata contractului este limitată, iar în virtutea caracterului sinalagmatic, ambelor părți le revin obligații reciproce.
Motivarea instanței de fond că " reclamanta a solicitat evacuarea din spațiul proprietatea sa a unor bunuri... și nu a unor persoane" este neavenită, de vreme ce acțiunea în evacuare a fost îndreptată asupra persoanelor care au în proprietate respectivele bunuri.
Chiar și în ipoteza reținerii inexistenței raporturilor juridice locative între părți, instanța era îndreptățită să admită acțiunea în evacuare pentru lipsa titlului locativ al pârâtelor pentru Magazia 7 -.
Pentru motivele expuse mai sus, reclamanta a solicitat admiterea apelului, cu consecința schimbării în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii în evacuare și al obligării pârâtelor intimate la plata chiriei calculate conform actelor de la dosar, până la evacuarea efectivă a mărfii din magazie.
Ambele pârâte au formulat întâmpinare vis -a - vis de motivele apelului de față solicitând respingerea acestuia.
Intimata pârâtă B s-a apărat invocând, în principal, faptul că marfa respectivă nu poate fi ridicată decât de către organul care a depozitat-o și apoi a aplicat sigiliu, respectiv pârâta G prin Vama
Intimata - pârâtă Gar eiterat apărările de la fond, susținând în esență, că autoritatea vamală nu a fost, nu este și nu poate fi proprietar al acestor mărfuri, nu a avut și nu are raporturi contractuale cu reclamanta și deci nu poate factura acesteia sume de bani cu titlu de chirii pentru spații pe care nu le-a folosit.
Apelul de față este fondat însă pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale ..
În speță, dispunând respingerea ca inadmisibilă a acțiunii în evacuare, prima instanță s-a limitat la a califica solicitarea reclamantei drept o evacuare a unor bunuri, deși din toate demersurile procesuale ale acesteia transpare intenția de a obține eliberarea spațiului proprietatea sa, spațiu ocupat în prezent cu bunuri depreciate a căror proprietate nu o mai revendică nimeni.
Din această perspectivă, o soluție legală și temeinică reclamă cu prisosință calificarea exactă a obiectului acțiunii și apoi identificarea subiectelor raportului juridic procesual,includereaîn rândul subiectelor a unor bunuri fiind exclusăab initioîn virtutea caracterului social al oricărui raport juridic ( inclusiv a celui de drept procesual).
Privitor la raporturile juridice dintre părți, urmează a se avea în vedere că necondiționarea validității locațiunii de forma scrisă a contractului nu înseamnă că celelalte condiții nu mai trebuiesc verificate, cu atât mai mult cu cât în speță se de către pârâte intenția de cumpărare a folosinței magaziei în discuție.
În situația în care instanța va confirma ca întemeiată cererea principală a reclamantei, urmează a se pronunța și asupra oportunității de despăgubire a acesteia pentru prejudiciul nerealizat.
În raport de considerentele expuse mai sus, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 297 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - B, cu sediul în B, str. C-tin nr. 1, județul B, împotriva sentinței nr. 455//19.09.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ G, având ca obiect evacuare și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 5 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
5 ex./16 Aprilie 2008
Fond:
Președinte:Gina IgnatJudecători:Gina Ignat, Ioan Speianu
