Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 160
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2009
PREȘEDINTE: Radu Mateucă
JUDECĂTOR 2: Mariana Moț
GREFIER - - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta - SRL S împotriva sentinței comerciale nr.228 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SA S, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta pârâtă, reprezentată de consilier juridic, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind formulate alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic, pentru apelanta pârâtă, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, arătând că, așa cum rezultă din procesul-verbal de evacuare, spațiul era lăsat liber de 1 an. Depune note scrise.
CURTEA
Asupra apelului constată următoarele:
La data de 10.11.2008, reclamanta - SA Sac hemat în judecată pe pârâta - SRL S solicitând instanței ca pe baza hotărârii ce o va pronunța în cauză să dispună evacuarea pârâtei din imobilul spațiu comercial " " situat în S,--20, Județul O, precum și obligarea pârâtei la plata prejudiciului cauzat ca urmare a lipsei de folosință a imobilului pe perioada 2007 - august 2008 în sumă de 10.000 lei.
Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin sentința nr.228/27.02.2009 a admis acțiunea și a dispus evacuarea societății pârâte din spațiul comercial " " situat în S--20 Județul O, disjungând capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului, înaintându-l spre competentă soluționare Judecătoriei Slatina.
S-a reținut de către instanța de fond că, în contractele cu executare succesivă încheiate pe durată determinată, ajungerea la termen marchează încetarea efectelor actului juridic respectiv, fără a mai fi nevoie de vreun acord în acest sens din partea părților.
În principiu, dacă după expirarea contractului de închiriere locatorul continuă să folosească bunul închiriat fără ca locatorul să se opună, un nou contract de închiriere se consideră încheiat între părți, în condițiile contractului anterior, conform art.1437 și 1452 Cod civil.
În situația în care s-a notificat concediul, locatorul chiar dacă continuă a se servi de obiectul închiriat nu poate opune tacita relocațiune, conform art.1438 Cod civil.
Spațiul comercial în litigiu a fost închiriat pârâtei în baza contractului nr.173/14.07.2006, pe perioada 01.07.2006 - 31.12.2006, fiind prelungit ulterior tacit prin acordul ambelor părți până în luna august 2007, data la care reclamanta și-a manifestat voința în mod expres de denunțare a contractului de închiriere.
Instanța de fond a apreciat că susținerile pârâtei cu privire la faptul că spațiul comercial a fost eliberat începând cu 10.07.2008 nu pot fi reținute, având în vedere depozițiile martorilor audiați în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta - SRL S, care a învederat că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a materialului probator existent la dosarul cauzei, consemnând greșit declarațiile martorului, întrucât nu acesta a încercat să închirieze spațiul ci - SRL S al căruia administrator și asociat este recurentul.
În opinia apelantei, corespondența dintre - SA S și - SRL este o făcătură vizibilă, corespondența vizând perioada 10.07.2007 - 21.12.2007.
După notificarea concediului locatoarei, august 2007 a intervenit fie tacit o relocațiune a spațiului, fie un nou contract de închiriere valabil până la 30.06.2008.
Din declarațiile martorului reclamantei rezultă că anterior datei de 27.02.2009, a văzut spațiul închis fără să spună de cine este închis, iar martora pârâtei a susținut că - SA Sap ărăsit spațiul din luna iunie 2008 și că, în nenumărate rânduri administratorul a încercat să remită reclamantei cheile spațiului, însă acesta a refuzat.
Aceiași martoră a mai declarat că, la subsolul spațiului mai desfășoară activitate o altă societate comercială care intră prin spațiul ce a fost închiriat apelantei, iar prima societate a și montat o centrală în spațiul lăsat liber.
Prin întâmpinarea depusă de către intimata - SA S, s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat, depunându-se ca act justificativ procesul-verbal de evacuare din 30.04.2009, întocmit de executor judecătoresc.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate în cauză, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat.
O hotărâre judecătorească constituie expresia convingerii intime a judecătorilor, formată pe baza complexului de probe admisibile în cauza respectivă.
Dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să lămurească speța în cauză, ceea ce înseamnă că probele solicitate trebuie să fie pertinente și concludente cauzei.
Numai după administrarea probelor legale și concludente, instanța poate să pronunțe o hotărâre justă și în cunoștință de cauză.
În ceea ce privește părăsirea spațiului din litigiu, apelanta pârâtă a susținut că spațiul l-a părăsit în luna iunie 2008, deci anterior formulării cererii de chemare în judecată (10.11.2008) însă, aceiași parte afirmă în răspunsul la interogatoriu (punctul 5), că în cursul lunii ianuarie 2009 și-a ridicat cele două tancuri de bere și plita de bucătărie din spațiul respectiv.
Probele cu acte (notificările, răspunsurile la notificări), și interogatoriile propuse de părți, au fost completate cu audierea a doi martori.
Martorul, propus de reclamantă a afirmat că a purtat o discuție cu administratorul - SA S pentru a închiria spațiul comercial în litigiu, însă acesta i-a comunicat că spațiul respectiv este ocupat abuziv de către - SRL S și că, în urma deplasării la fața locului, a constatat că spațiul respectiv este încuiat.
C de al doilea martor, cel propus de către apelanta pârâtă a declarat, pe de o parte, că - SRL a eliberat spațiu în luna iunie 2008, însă nu cunoaște dacă administratorul - a intrat efectiv în posesia spațiului.
Probele administrate în cauză au relevat faptul că, instanța de fond a făcut o apreciere corectă a situației de fapt existente, respectiv aspectul că spațiul comercial din litigiu nu a fost eliberat începând cu data de 01.07.2008, în condițiile în care apelanta pârâtă și-a ridicat bunurile din spațiu în cursul lunii ianuarie 2009.
Cât privește procesul - verbal din data de 30.04.2009 întocmit de executorul judecătoresc, trebuie evidențiat că cele consemnate de acesta privind eliberarea spațiului de circa un an de zile, reprezintă declarația administratorului - SRL S, constatările executorului vizând doar aspectul că spațiul este liber.
Față de aceste considerente Curtea, în raport de prevederile art.296 Cod pr. civilă, va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta - SRL S, cu sediul în S,--20, O împotriva sentinței comerciale nr.228 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SA S, cu sediul în S,-,
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.jud.RM/ex.4
Jud.fond
Tehnored.MP/3.07.2009
03 Iulie 2009
Președinte:Radu MateucăJudecători:Radu Mateucă, Mariana Moț
