Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 214/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 214/2008
Ședința publică din 10 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de reclamanta - - împotriva sentinței comerciale nr. 2890 din 29.05.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații - SRL și - având ca obiect evacuare.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 octombrie 2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 03 noiembrie 2008 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2890 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamantul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI reprezentată de către OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Cluj, împotriva pârâtei - SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Lista de control emisă de către Oficiul Registrului Comerțului C atestă că pârâta nu a înregistrat bilanțul anual aferent anului 2003.
La cererea oricarei persoane interesate, precum și a Oficiului Național al Registrului Comerțului, tribunalul a pronunțat dizolvarea societații în cazurile în care societatea nu a depus, în cel mult șase luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerțului, conform dispozițiilor art. 237, al. 1 din Legea nr. 31/1990.
Societațile comerciale au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit legii, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activitații și au obligația să întocmească situații financiare anuale, în condițiile legii, potrivit dispozițiilor art. 1 coroborate cu dispozițiile art. 28 din Legea nr. 82/1991. Durata exercițiului financiar este de 12 luni și coincide cu anul calendaristic, astfel că în raport cu finele anului calendaristic se determină și termenul în care trebuia să fie înregistrate situațiile financiare anuale întocmite de către societatea comercială pârâtă.
Asigurarea publicității situației reale a societăților comerciale viabile este un deziderat care nu poate fi realizat decât în condițiile aplicării stricte și consecvente a prevederilor Legii nr. 26/1990 și ale Legii nr. 31/1990.
Probațiunea administrată în cauză relevă asupra împrejurării că ulterior inițierii demersului judiciar pârâta a procedat la înregistrarea bilanțului contabil aferente exercițiilor financiare ale anului 2003.
Cazurile de dizolvare a societății comerciale reglementate de art. 237 din Legea nr. 31/1990 privesc anumite situații de fapt care induc ideea încetării activității societății. Dar, încetarea activității nu produce, de drept, dizolvarea societății, aceasta urmând a se pronunța prin hotărârea instanței judecătorești. Tribunalul investit cu soluționarea cererii are abilitarea de a se pronunța asupra oportunității încetării ființei societare în raport cu împrejurările care se află la originea neexecutării acestei obligații ori a neexecutării ei în termenul legal, pronunțarea dizolvării judiciare fiind facultativă.
Legea recunoaște legitimare procesuală activă în a sesiza tribunalul cu acțiunea în pronunțarea dizolvării judiciare pe temeiul prevederilor art. 237, lit. b din Legea nr. 31/1990 Oficiului Registrului Comerțului, precum și oricărei persoane interesate, dizolvarea judiciară fiind facultativă atât pentru partea care are dreptul să o ceară, cât și pentru instanța de judecată, judecătorul fiind liber să aprecieze dacă dizolvarea sancțiune a societății este oportună sau nu. În situația în care considerente de fapt induc ideea că activitatea societății nu a încetat și că dizolvarea cu titlu de sancțiune a acesteia nu se impune pentru asigurarea asanării activității comerciale, cererea fundamentată pe prevederile art. 237, lit. b din Legea nr. 31/1990 poate fi respinsă.
În speță, actul îndeplinit de către pârâtă în afara termenului se impune a fi validat, interesul menținerii ființei societare urmând să primeze, alături de ocrotirea acestuia, impunându-se ocrotirea deopotrivă și a restului subiectelor de drept cu care se presupune că aceasta a intrat în raporturi juridice, câtă vreme activitatea sa comercială nu a încetat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta - - solicitând admiterea apelului, iar în principal în temeiul dispozițiilor art. 297 alin 2 Cod procedură civilă, raportat la art. 40 alin 5 din același cod să se constate că sentința comercială nr. 2890/C/2007 este desființată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare formulată privitor la dosarul fondului iar în subsidiar în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă se solicită să se schimbe în tot sentința atacată în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și admiterii acțiunii reconvenționale.
Apelanta arată că apreciază că sentința atacată este esențialmente nelegală și vădit netemeinică dată cu încălcarea flagrantă a legii și cu nesocotirea întregului ansamblu probatoriu administrat în cauză.
Prima critică vizează aplicabilitatea dispozițiilor art. 40 alin 5 Cod procedură civilă întrucât orice altă interpretare decât aceea potrivit căreia urmează să se dea efect acestor dispoziții înseamnă o încălcare a încheierii ÎCCJ prin care s-a dispus strămutarea.
Al doilea motiv de apel a fost circumscris de apelantă dispozițiilor art. 297 Cod procedură civilă și vizează lipsa oricărei motivări cu privire la petitele nr. 2 și 3 din cererea reconvențională formulată de apelantă.
Instanța fondului nu a cercetat în integralitate cererea reconvențională omițând să ia în discuție petitele 2 și 3 ceea ce echivalează cu necercetarea în fond a acestor petite.
Al treilea motiv de apel privește un aspect cumulativ de nelegalitate și netemeinicie și vizează contradicțiile vădite și repetate din hotărârea apelată.
Prima instanță deși a cercetat cauza ilicită și a invocat dispozițiile art. 966, 968 în mod nelegal nu s-a pronunțat cu privire la cauza ilicită a contractului de vânzare-cumpărare ci doar cu privire la cauza falsă a acestuia astfel că deci a omis a se pronunța asupra caracterului licit sau ilicit al cauzei.
Considerentele care au stat la baza pronunțării hotărârii au reținut că - nu și-a îndeplinit obligația de a notifica - - despre oferta - și despre prețul oferit în sensul art. 19 din contractul de închiriere, a reținut că aceste prevederi nu sunt caduce și cumpărătorul a cunoscut existența contractului de închiriere însă toate aceste elemente nu dovedesc o înțelegere între părți în sensul fraudării intereselor -.
Argumentele prezentate nu pot fi primite din perspectiva apelantei întrucât exercitarea dreptului de preemțiune al acesteia se putea realiza doar după ce pârâta - notifica intenția de a vinde imobilul și prețul vânzării iar toate reținerile referitoare la derularea unei licitații publice nu pot fi primite ca reale având în vedere că din cuprinsul acestora lipsea un element esențial respectiv prețul.
Apelanta mai susține că societatea reclamantă a fost de totală rea-credință la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare întrucât cunoștea despre existența contractului de închiriere încheiat în anul 2003 și implicit și clauzele contractuale.
Intimata - prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea apelului ca nefondat cu menținerea hotărârii ca legală și temeinică (7-12).
Poziția procesuală adoptată a fost motivată arătându-se că instanța de fond cercetând fondul cererii reclamantei-intimate - SRL coroborat cu cererea reconvențională a cercetat implicit toate capetele cererii reconvenționale acestea fiind dependente și în strânsă legătură unul cu altul.
Intimata - a arătat "cauza actului juridic civil constă în scopul urmărit la încheierea lui iar ilicit poate fi doar scopul mediat care reprezintă acel element al cauzei care constă în motivul determinant al încheierii unui act juridic numit și scopul actului juridic", astfel că raportat la cauza de față scopul urmărit la încheierea contractului de vânzare-cumpărare atât cel imediat cât și cel mediat este evident unul legal realizat conform art. 35 din Decretul nr. 31/1954 în concordanță cu principiul "cel ce exercită dreptul său nu prejudiciază pe nimeni actele dosarului dovedind fără echivoc că sunt îndeplinite condițiile de valabilitate ale cauzei".
Intimata a mai susținut că în raport de faptul că prima instanță a reținut ca motiv esențial al soluției date caracterul public al vânzării imobilului ceea ce face normal, logic și legal inoperante, lipsite de efecte juridice orice clauze de genul dreptului de preferință.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta - prin acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele - - și SOCIETATEA COOPERATIVĂ Cas olicitat să se constate încetarea de drept a contractului de închiriere nr. 1382 din 6 mai 2006 potrivit art. 2 din contract încheiat între pârâta de rândul I și pârâta de rândul II, să se dispună evacuarea necondiționată a pârâtei de rând I din imobilul situat în C-N- pe care-l ocupă fără drept.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că în calitate de proprietar tabular asupra imobilului situat în C-N- reclamanta urmărește obținerea folosinței imobilului însă între vânzătoarea - și pârâta - - a existat un contract de închiriere iar potrivit art. 2 din acesta la data la care chiriașul va preda imobilul închiriat noului proprietar, contractul de închiriere va înceta de drept însă pârâta - refuză să predea imobilul pe care îl deține.
Pârâta - - a formulat cererea reconvențională în contradictoriu cu pârâtele reconvenționale - SRL și - solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1165/1 iunie 2006 de către BNP încheiat între - în calitate de vânzătoare pe de o parte și -, să se constate nulitatea absolută a încheierii de CF nr. 20.710 din 2 iunie 2006 din CF 24.607 C de sub și pe cale de consecință să se dispună radierea din CF a dreptului de proprietate al pârâtei, să fie obligată pârâta - să vândă reclamantei - - imobilul situat în C-N- în suprafață totală de 7652 mp contra unui preț de 250.000 Euro sub sancțiunea acordării de daune cominatorii de 5000 Ron pentru fiecare zi de întârziere în favoarea reclamantei reconvenționale de la momentul stabilit de instanță și până la îndeplinirea obligației de către pârâtă.
Reclamantul - subsecvent formulării cererii reconvenționale a promovat o cerere de chemare în garanție împotriva - solicitând obligarea pârâtei la restituirea prețului în sumă de 900.000 lei, plus TVA aferent sumei de 171.000 lei, obligarea pârâtei de daune interese reprezentând sporul de valoare al imobilului vândut în sumă de 900.000 lei și obligarea pârâtei la restituirea cheltuielilor ocazionate cu vânzarea în sumă de 14.392 lei și la cheltuieli de judecată.
Cererea de chemare în garanție a fost motivată în drept prin invocarea dispozițiilor art. 1337, art. 1341 cod civil justificarea acesteia realizându-se prin susținerea împrejurării că, în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP având ca obiect imobilul situat în C-N- înscris în CF 24607 C cu nr.top. 21433 fost garantată împotriva oricărei evicțiuni și întrucât nu a fost menționată nici o clauză de restrângere apreciază că operează regula generală iar în raport de prevederile art. 1341 Cod civil și-a justificat pretențiile referitoare la despăgubirile pentru caz de evicțiune.
Contractul de închiriere încheiat sub nr. 1382 din 6 mai 2003 între CM și - - prin reprezentanți legali are ca obiect închirierea imobilului, curte sub - în suprafață de 256 mp delimitat conform anexei reprezentând parte din imobilul cu nr. top 21433 înscris în CF 24607 C, având ca destinație activități de agrement.
Durata contractului potrivit art. 2 din convenție a fost stabilită până la data încheierii contractului de înstrăinare asupra imobilului sau până la data aducerii în stare inițială a terenului.
Chiriașul potrivit prevederilor art. 19 din convenția părților are drept de preemțiune în cazul înstrăinării întregului imobil înscris în CF la preț egal cu oferta altui cumpărător drept care va fi exprimat de chiriaș în termen de 5 zile de la notificare.
Înscrisurile denumite "notificare" prezentate în probațiune relevă că - a procedat la notificarea vânzării imobilului subsecvent realizării operațiunii în vederea punerii în executare a clauzelor cuprinse în art. 2 al convenției referitoare la durata contractului de închiriere.
Obligația notificării în scopul exercitării dreptului de preemțiune s-a realizat doar în ceea ce privește pe UNIVERSITATEA -, - CFR C, întregul probatoriu relevând că nu s-a procedat la notificarea, în formă scrisă, în vederea exercitării dreptului de preemțiune al pârâtei, reclamantă-reconvențională - -
Prima instanță a reținut în mod corect această stare de fapt însă valențele juridice pe care le-a dat acestei stări de fapt au fost greșite respectiv aprecierea că, realizarea vânzării prin licitație publică a înlocuit îndeplinirea acestei obligații și ca atare exclus orice intenție de fraudare a intereselor - -
Clauzele convențiilor încheiate între părți sunt obligatorii iar interpretarea acestora nu poate fi realizată decât în raport cu intenția părților care rezultă din coroborarea clauzelor incluse.
Susținerile pârâtei - C, primite de prima instanță referitoare la faptul că prin îndeplinirea procedurii de vânzare a fost înlăturată obligația de notificare nu pot fi primite chiar în raport de susținerile acesteia și de înscrisurile prezentate în probațiune de către această parte care a prezentat notificările comunicate unor terți dar nu a îndeplinit această obligație în ceea ce o privește pe reclamanta-reconvențională - -
Prima instanță a înlăturat în mod corect apărarea formulată de pârâta - referitoare la caducitatea clauzei cuprinse în art. 19 al convenției având în vedere că această clauză face referire la termenul de 5 zile de la notificarea locatarului și nu de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare așa cum s-a susținut.
În considerente s-a reținut de asemenea ca fiind dovedit faptul că, și cumpărătorul - SRL a cunoscut existența contractului de închiriere întrucât acesta apare ca fiind menționat în antecontractul inițial încheiat între -.
Mai mult decât atât, în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1165/1 iunie 2006 de BNP s-a consemnat împrejurarea că face parte integrantă din cuprinsul acestui contract între altele, contractul de închiriere prezentat în copie.
Judecătorul fondului însă a interpretat greșit dispozițiile referitoare la cauză în raport de starea de fapt determinată corect.
Astfel, apare ca fiind esențială pentru încheierea convenției cerința cauzei licite și morale reținându-se potrivit dispozițiilor art. 966 Cod civil că obligația nelicită nu poate avea nici un efect iar potrivit dispozițiilor art. 968 cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunurilor moravuri și ordinii publice.
Pot fi declarate nule actele juridice având o cauză ce contravine dispozițiilor care interesează ordinea publică și morală însă, și actele juridice a căror cauză imorală nu contravine unei dispoziții legale exprese însă sancțiunea care intervine și în cazul cauzei licite este tot nulitatea absolută a actului juridic respectiv.
Prin cauza părțile atribuie valoare de motiv determinant ori de element esențial unei anumite împrejurări sau unui anumit aspect, cauza fiind mijlocul de exprimare a unui interes al părții iar prin intermediul ei, prin verificarea conformării acesteia cerințelor legale justiția asigură restabilirea legalității și respectarea bunelor moravuri precum și concordanța actelor juridice civile cu ordinea publică.
Apărările intimatei - vizând împrejurarea că în raport de distincțiile recunoscute la nivelul doctrinei cu privire la cauza ilicită că atât scopul mediat cât și imediat al convenției încheiate cu pârâta - SRL este unul conform dispozițiilor art. 35 din Decretul nr. 31/1954 respectiv conform principiului "cel ce exercită dreptul său nu prejudiciază pe nimeni" nu pot fi primite întrucât așa cum s-a reținut și de către prima instanță și cum de altfel relevă întregul ansamblu probatoriu - SRL, la momentul încheierii convenției cunoștea cuprinsul contractului de închiriere respectiv clauza stabilită de părți referitoare la acordarea unui drept de preferință pentru ipoteza în care se va proceda la vânzarea imobilului.
înscrisurilor existente la dosar reflectă intenția vânzătoarei - de eludare a dispozițiilor art. 19 din convenție, aceasta procedând la notificarea unor terți însă omițând să notifice persoana în raport de care obligația asumată avea putere de lege potrivit prevederilor art. 969 Cod civil.
Scopul mediat, așadar neexhibat al încheierii convenției de vânzare-cumpărare între - SRL și - apare ca fiind acela de eludare a dispozițiilor convenției încheiate între - și - -
Convenția încheiată în astfel de condiții apare ca fiind lovită de nulitate absolută, toate demersurile realizate în scopul acoperirii acesteia neputând primi eficiență.
Apărările intimatei vizând împrejurarea că vânzarea realizată prin licitație publică înlătură prezumția de ilicitate a cauzei nu pot fi primite întrucât realizarea în această modalitate a vânzării a fost realizată tocmai în scopul eludării obligațiilor contractuale astfel cum au fost acestea determinate în cuprinsul dispozițiilor art. 19 din contractul de închiriere încheiat între - și - -
Caracterul public al vânzării imobilului nu poate înlătura și face inoperante, lipsite de efecte juridice clauze de genul, dreptului de preferință invocat de apelantă, având în vedere că aceasta nu poate fi o modalitate de modificare a clauzelor convenționale dintre părți.
Pârâta - înțelege să se prevaleze de clauzei contractuale cuprinse în art. 2 din contractul de închiriere nr. 1382 din 6 mai 2003 arătând că aceasta este înțelegerea și intenția părților însă orice efect al prevederilor cuprinse în art. 19 din aceeași convenție.
Susținerile intimatei - potrivit cărora nu s-a obligat niciodată să notifice - - în scopul exercitării de către aceasta a dreptului de preemțiune în caz de înstrăinare întrucât încă din anul 1999 imobilul era de vânzare și aceasta avea obligația să-și exercite dreptul în 5 zile de la încheierea contractului de închiriere nu pot fi primite întrucât faptul că intenția de vânzare a imobilului a fost făcută cunoscută unor persoane nu poate da naștere la obligații în sarcina altor persoane.
Susținerile referitoare la încălcarea dreptului la apărare de către prima instanță întrucât nu s-a procedat la admiterea probei cu martori pentru a dovedi faptul că așa-zisa obligație nu există nu pot fi primite întrucât în mod corect prima instanță a reținut că nu se poate face dovada cu martori pentru a dovedi contrariul celor cuprinse într-un înscris.
Indiferent de cuprinsul discuțiilor care au avut loc sau nu între persoane care reprezintă în mod legal sau nu cele două entități juridice, singura modalitate în care putea fi realizată notificarea în conformitate cu prevederile convenției încheiate între părți era aceea indicată în cuprinsul acesteia și orice alte demersuri realizate nu pot echivala cu aceasta.
Considerentele reținute anterior au dovedit faptul că apelul declarat este întemeiat și potrivit dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă urmează a fi admis cu consecința schimbării în tot a sentinței civile nr. 2890/C/2007.
Cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională - - C împotriva pârâtelor reconvenționale - SRL și - urmează a fi admisă constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1165/01.06.2006 de către BNP reținându-se că acesta este lovit de nulitate absolută, unul din elementele esențiale al încheierii unei convenții respectiv cauza apărând ca fiind ilicită, și în consecință acesta fiind lipsit de efecte juridice și actele încheiate în baza acestuia urmează a avea aceeași soartă respectiv încheierea de carte funciară nr. 20710 din 2 iunie 2006 cu consecința radierii dreptului de proprietate înscris în temeiul acesteia.
Reținându-se că neexecutarea unei clauze contractuale poate fi obținută în caz de refuz prin intermediul justiției în baza prevederilor art. 19 din contractul de închiriere nr. 1382 din 6 mai 2003 va fi obligată pârâta - să vândă reclamantei reconvenționale - - în condițiile determinate de clauza contractuală imobilul situat în C-N- județul C înscris în CF 24607 C în suprafață de 7652 mp la prețul de 250.000 Euro.
Daunele cominatorii pretinse de reclamanta reconvențională - - și justificate prin prisma asigurării executării de către pârâtă a obligației de vânzare a imobilului sunt apreciate ca nefiind justificate având în vedere că a fost instituită de către legiuitor o modalitate distinctă de punere în executare a obligațiilor, respectiv modalitate prevăzută de art. 5803Cod procedură civilă.
Clauza referitoare la încetarea de drept a contractului de închiriere în raport de data încheierii actului de înstrăinare cuprinsă în prevederile art. 2 din contractul de închiriere încheiat sub nr. 1382/6 mai 2003 nu poate produce efectele juridice pretinse prin acțiunea introductivă de instanță în raport cu admiterea cererii reconvenționale astfel că, acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtelor - - C și - C urmează a fi respinsă.
Cererea de chemare în garanție formulată de pârâta - SRL împotriva - apare ca fiind întemeiată în parte respectiv s-a apreciat că apare ca fiind justificată pretenția restituirii prețului ca urmare a constatării nulității absolute a convenției încheiate având în vedere cuantumul stabilit în cuprinsul acesteia.
Daunele interese reprezentând sporul de valoare a imobilului vândut și cuantumul cheltuielilor ocazionate de vânzarea imobilului pretinse de reclamantă în temeiul art. 1341 Cod civil nu pot fi acordate întrucât nu s-a făcut dovada existenței sporului de valoare și a cuantumului cheltuielilor ocazionate de vânzarea imobilului în nici o modalitate în fața primei instanțe și nici în apel.
Intimatele fiind cele care au căzut în pretenții potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă urmează a fi obligate la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial în cuantum total de 7509 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta apelantă - - cu sediul în C-N- județul C împotriva sentinței civile nr. 2890/C/2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o schimbă în tot în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta -. SRL cu sediul în Ferma 16 Zona Hala 1 județul C împotriva pârâtei - - având ca obiect evacuare.
Admite, în parte, cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională - - împotriva pârâtelor reconvenționale -. SRL și SOCIETATEA COOPERATIVĂ SOCIETATE COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ cu sediul în C-N- județul C și în consecință;
Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1165 /01.06.2006 de către BNP și a încheierii de nr. 20710/02.06.2006.
Dispune radierea dreptului de proprietate înscris în 24607 C în favoarea pârâtei - SRL.
Obligă pârâta SOCIETATEA COOPERATIVĂ SOCIETATE COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ. să vândă reclamantei reconvenționale imobilul situat în C-N-, înscris în 24607 C, în suprafață de 7652 mp contra unui preț de 250.000 EURO.
Respinge petitul privind daunele cominatori.
Admite, în parte, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta - SRL împotriva SOCIETATEA COOPERATIVĂ SOCIETATE COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ și în consecință obligă SOCIETATEA COOPERATIVĂ SOCIETATE COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ să restituie prețul plătit.
Respinge celelalte petite ale cererii de chemare în garanție.
Obligă intimatele să achite apelantei suma de 7509 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
6 ex./4.12.2008
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
