Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 261/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 758/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 261
Ședința publică de la 16 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
GREFIER ---
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta SC SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2235 din data de 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. - din 14.05.2008, intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. - din 13.03.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Intimata prin avocat învederează aspectul că nu i s-a comunicat motivele de apel la sediul Cabinetului de Avocatură.
Curtea, reține aspectul că la fila 10 din dosar s-a comunicat intimatei un exemplar al motivelor de apel.
Apelanta prin avocat depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 6 lei conform recipisei de consemnare nr. -/1 din 16.05.2008 și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Curtea acordă părților cuvântul pe probe.
Apelanta prin avocat solicită proba cu expertiza contabilă din care să reiasă că facturile au fost primite cu întârziere, dar au fost plătite la timp.
Intimata prin avocat solicită respingerea probei solicitată de către apelantă cu privire la efectuarea unei expertize contabile, motivat de faptul că aceasta nu este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Curtea, deliberând, respinge proba cu expertiză contabilă - probă solicitată de către apelantă ca nefiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, având în vedere petitul cererii de chemare în judecată și criticile aduse hotărârii atacate.
Intimata prin avocat solicită proba cu înscrisuri, respectiv hotărâri rămase irevocabile - comunicând și apelantei.
Apelanta prin avocat solicită proba cu înscrisuri în funcție de înscrisurile depuse de către intimată și arată că este de acord cu proba solicitată de către intimată, sens în care solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de aceste înscrisuri.
Curtea, respinge atât apelantei cât și intimatei proba cu înscrisuri ca nefiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, având în vedere petitul cererii de chemare în judecată și criticile aduse hotărârii atacate.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apelul declarat.
Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate rezilierea de drept a contractului de închiriere nr.2/01.08.2006, încheiat de părți, în virtutea pactului comisoriu de gradul IV inserat în art.8 alin.penultim, înregistrat cu data de 25.06.2007. Totodată, reclamanta a solicitat evacuarea necondiționată a pârâtei din imobilul proprietatea reclamantei, situat în B, șos. - -, nr.510A, sector 3, pentru lipsa titlului locativ, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 1.500 lei pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii și a cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea procesului.
Prin sentința comercială nr.2235/18.02.2008, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis în parte acțiunea reclamantei, dispunând evacuarea pârâtei pentru lipsă de titlu și respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune-cominatorii ca nefondat. Totodată, instanța a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că între părți s-a încheiat un contract de închiriere la data de 01.08.2005, prin care pârâta a dobândit dreptul de folosință asupra terenului intravilan în suprafață de 3.000 mp aflat în proprietatea reclamantei. S-a mai reținut că părțile au încheiat contractul pe o perioadă de 8 ani începând din data de 01.08.2005, stabilindu-se că locatarul trebuie să plătească începând cu al doilea an o chirie de 8.925 Euro în 10 zile de la emiterea facturii.
Instanța de fond a reținut că în art.8 din contract părțile au prevăzut un pact comisoriu de gradul IV, conform căruia dacă în 60 de zile de la exprimarea termenului de plată a chiriei, locatarul nu plătește chiria și penalitățile, contractul se desființează de plin drept.
Din materialul probator administrat, tribunalul a reținut că la data de 16.04.2007, reclamanta a emis factura nr.-/16.04.2007 prin care a facturat contravaloarea chiriei aferentă lunii martie 2007, respectiv, suma de 29.802 lei, factură ce a fost acceptată la plată de către pârâtă. Ca atare, la data de 25.06.2007 a operat rezilierea de drept a contractului de închiriere.
Instanța de fond a reținut că prin întâmpinarea depusă, pârâta a invocat excepția de neexecutare, în sensul că reclamanta nu i-a pus la dispoziție întreg terenul închiriat, apărare pe care instanța de fond a apreciat-o ca neîntemeiată atâta timp cât pârâta a achitat chiria aferentă pentru întreg terenul închiriat.
Totodată, instanța a respins ca nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii ca nefondată, întrucât această modalitate de constrângere nu poate fi aplicată în cazul obligațiilor ce pot fi executate silit în natură, prin intermediul executorului judecătoresc.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, apel înregistrat pe rolul Curtea de Apel București - Secția a VI-a Comercială la data de 18.04.2008.
În motivarea apelului declarat, apelanta a arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit probele adminJ. în dosar și apărările pârâtei.
Sub acest aspect, apelanta a arătat că este fără îndoială că a acceptat factura emisă în data de 16.04.2007, însă instanța de fond a făcut o gravă confuzie între acceptare și data primirii facturii, întrucât pârâta nu a contestat factura ci data la care a intrat în posesia facturii respective.
Instanța de fond, a arătat apelanta, a reținut în mod greșit că din probele adminJ. reiese că pârâta a acceptat factura la data de 16.04.2007, întrucât nu este suficient ca factura respectivă să conțină o semnătură pentru ca această semnătură să aparțină reprezentanților societății. Apelanta a mai arătat că factura respectivă a fost semnată de o persoană care nu este și nici nu a fost salariat al pârâtei, sarcina dovedirii faptului contrar revenind reclamantei.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că sarcina probei ar reveni pârâtei, a arătat apelanta, întrucât apelanta-pârâtă a contestat faptul că factura a fost predată vreunui reprezentant al societății, astfel încât intimata-reclamantă trebuie să dovedească că a predat factura respectivă apelantei-pârâte.
În plus, a arătat apelanta, între timp factura în cauză a fost achitată de către apelanta-pârâtă, astfel încât îi revenea intimatei-reclamante sarcina de a proba faptul că la data de 16.04.2007 a fost comunicată factura către pârâtă.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel formulate, văzând și dispozițiile art.294 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea reține că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.8 alin.5 din contractul de închiriere nr.2/01.08.2005 (filele 8 și 9 din dosarul de fond): "Toate plățile cu titlu de chirie trebuie să se facăîn termen de 10 zile de la data emiterii facturii-".
Așadar, din interpretarea literală a acordului de voință al părților contractante, care este legea părților conform art.969 Cod civil, reiese că termenul de plată a chiriei curge de la data emiterii facturii de către proprietar, iar nu de la data comunicării acesteia.
Dată fiind voința expresă a părților contractante, revenea pârâtei obligația de a dovedi că a intrat în posesia facturii la data mult ulterioară datei emiterii acesteia, iar nu reclamantei, întrucât pârâta este cea care contestă primirea facturii în chiar ziua emiterii acesteia, ceea ce ar reprezenta o situație de excepție față de cele stipulate de părți în contractul lor.
În plus, Curtea reține că factura de la fila 18 din dosarul de fond a fost acceptată la data de 16.04.2007, ora 16,30, deci în ziua emiterii facturii, de către numita. Ca atare, în ipoteza în care pârâta nu recunoaște semnătura acestei persoane, singura posibilitate procedurală a acesteia este procedura înscrierii în fals, pârâta fiind obligată conform legii să dovedească că semnătura respectivă este falsă. În plus, Curtea nu poate să rețină susținerile în sensul că factura trebuie acceptată de persoana împuternicită să reprezinte societatea, întrucât facturile sunt înscrisuri emise în faza de executare a contractului, acceptarea facturilor putând fin făcută de orice persoană din personalul administrativ al pârâtei.
Totodată, Curtea reține că orice afirmație în fața in stanței trebuie dovedită în condițiile art.1169 Cod civil, deci inclusiv apărările pârâtei pe fondul cauzei, cum ar fi contestarea primirii facturii în data de 16.04.2007, în speță nefiind vorba despre inversarea sarcinii probei de către instanța de fond, astfel cum în mod greșit a arătat apelanta-pârâtă.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.296 și următoarele Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile art.1169 Cod civil, Curtea va respinge apelul declarat ca nefondat.
În baza principiului disponibilității aplicabil în procesul civil, Curtea va lua act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta cu sediul în Popești-, șos.-, nr-204, județul I, împotriva sentinței comerciale nr.2235 din data de 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata cu sediul în B, șos. - -, nr.510A, sector 3.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.05.2008.
Președinte, Judecător,
Dr. I-- - - -
Grefier,
---
Red.Jud. - 22.05.2008
Tehnored. - 27.05.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu
