Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 44/A-
Ședința publică din 29 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâta DE CONSUM, cu sediul în comuna, județul V, împotriva sentinței comerciale nr. 107 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul V și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 17, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei, achitată conform chitanței nr. -/30.03.2009, emisă de Trezoreria Rm. V și timbru judiciar de 0,15 lei - fila 11.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 24.04.2009, concluzii scrise formulate de apelanta și note de ședință formulate de intimatul
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 22 aprilie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da părților posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 7 martie 2005, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta de Consum, județul V și a solicitat evacuarea acesteia din spațiul pe care-l ocupă fără drept.
În motivarea acțiunii a susținut că este proprietarul spațiului în suprafață de 992și al terenului aferent în indiviziune, în suprafață de 1822, situat în comuna, județul V, -groind Com, tronson B, dobândit prin procesul - verbal de licitație nr.18450/12 martie 2002.
A mai susținut că acest spațiu a fost scos la licitație publică de către Administrația Finanțelor Publice V, care-l sechestrase de la debitoarea sa SC Com SA pentru neplata obligațiilor bugetare datorate, însă este deținut fără nici un drept de pârâtă care refuză să-l elibereze benevol.
La data de 21 martie 2005, reclamantul a formulat o cerere de chemare în garanție a vânzătoarei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Rm. V pentru a fi obligată să-l despăgubească cu contravaloarea spațiului și a terenului ce fac obiectul acțiunii principale, reactualizată și impozitul aferent acesteia, plătit până în prezent.
Judecătoria Rm. V, prin sentința nr.1282/ 27 februarie 2008 a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul deținut fără drept, în suprafață de 99 mp și teren în indiviziune, respingând cererea de chemare în garanție.
Ca să pronunțe această sentință, instanța a reținut că reclamantul a dobândit spațiul menționat prin actul de adjudecare nr.18450/12 martie 2002, urmare a licitației organizată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Rm. V, în conformitate cu dispozițiile nr.OG11/1996.
Potrivit raportului de expertiză, întocmit în cauză, instanța a motivat că spațiul în discuție face parte dintr-un complex constând în bloc de locuințe și spații comerciale proprietatea fostului IAS Rm. V, actualmente Com SA.
Prin hotărâri ale societății și ale administrației publice locale, administrarea locuințelor s-a făcut de către fosta IJGCL V iar a spațiilor comerciale de la parterul blocului de către fosta UJCC V () conform procesului verbal de recepție a acestora.
Expertul a relatat că utilizatorul spațiilor comerciale a participat cu fonduri la realizarea investiției iar coordonatorul principal al investiției, Com SA s-a considerat proprietarul acesteia, calitate în care a vândut locuințele chiriașilor, iar spațiile comerciale le-a scos la vânzare prin licitație publică în vederea recuperării creanțelor bugetare.
Astfel, prin procesul-verbal de adjudecare evocat, reclamantul care a participat la licitația publică organizată de către Administrația Finanțelor Publice a dobândit în proprietate imobilul în litigiu, pe care pârâta îl deține fără titlu.
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus pe care a criticat-o, susținând că instanța nu a observat că reclamantul nu și-a dovedit calitatea de proprietar, actele și lucrările dosarului atestând că spațiul comercial în discuție îi aparține ei.
Astfel, instanța de fond nu a avut în vedere că spațiul respectiv a fost edificat în anul 1976, din fondul de investiții aprobat de, fiind transmis ulterior de către V pârâtei, pentru suma de 227.635 lei.
Prin decizia nr.895/29 septembrie 2008, Tribunalul Vâlceaa admis recursul și a casat sentința, trimițând cauza spre competentă soluționare Tribunalului Vâlcea, în primă instanță deoarece litigiul este unul comercial, neevaluabil în bani, incidente fiind dispozițiile art.2 pct.1 litera a din Codul d e procedură civilă.
Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr.107/12 ianuarie 2009 a admis acțiunea și a respins cererea de chemare în garanție.
În motivarea sentinței s-a reținut că reclamantul a devenit proprietara spațiului comercial în suprafață de 99 mp și teren în indiviziune din com., jud. V prin actul de adjudecare din 12 martie 2002, plătind prețul de 29.000.000 lei către SC Com SA cu factura fiscală nr.11/12 martie 2002.
Instanța de fond a înlăturat apărarea pârâtei care a susținut că spațiul a fost proprietatea sa, reținând că înscrisurile prezentate, cu referire la o listă de investiții și o adresă a Vd in anul 2005, nu se coroborează cu alte mijloace de probă și nu fac dovada proprietății.
A mai motivat că pârâta a avut cunoștință de licitația organizată conform OG nr.11/1996, urmare căreia a dobândit reclamanta și nu a formulat contestație contra executării.
Pârâta a declarat apel împotriva sentinței menționate pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că este rezultatul aprecierii greșite a probelor administrate și este dată cu aplicarea greșită a legii.
În această ordine de idei a arătat că prima instanță nu s-a aplecat asupra actelor deținute de pârâtă și de antecesorul său SC Com SA din care rezultă indubitabil proprietatea bunului, întemeindu-și convingerea în lipsa titlului reclamantului, exclusiv pe concluziile raportului de expertiză, irelevant pentru că reprezintă doar o prezentare a unor înscrisuri.
Instanța a omis să rețină că imobilul în litigiu este edificat în anul 1976 din fondurile de investiții aprobate de către și evidențiat în proprietatea sa înainte de dobândirea de către reclamant, anume din data de 7 decembrie 1982 când i-a fost transmis de către V cu suma de 227.635 lei.
Prin urmare, SC Com SA de la care a dobândit reclamantul nu a deținut niciodată acest spațiu, fiind doar proprietara locuințelor situate deasupra acestuia, precum și a terenului pe care este amplasat blocul.
Apelul este nefondat.
Conform procesului-verbal de adjudecare din data de 12 martie 2002 care a desăvârșit licitația organizată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Rm.V și a facturii fiscale purtând aceeași dată, reclamantul este indiscutabil proprietarul spațiului comercial și al terenului aferent, ce face obiectul litigiului.
Bunurile au aparținut SC Com SA, debitoarea vânzătoarei către reclamant care le-a pierdut în acest mod, consecința nerambursării obligațiilor bugetare.
Proprietatea antecesorului reclamantului este atestată de următoarele înscrisuri: certificat fiscal eliberat de Primăria com., plan cadastral amplasament imobil, fișa bunului imobil, certificat de atestare a dreptului de proprietate conform nr.HG834/1991, centralizatorul terenurilor din patrimoniul SC Com SA, cerere intabulare, schițe reprezentând configurația blocului de locuințe al SC Com, evaluarea experților, declarație pentru stabilirea impozitului, acte care au stat la baza raportului de expertiză întocmit în cauză.
Așa fiind, corect prima instanță a statuat invocând acest mijloc de probă, asupra dreptului de proprietate al reclamantului care a dovedit că la rându-i, antecesorul său a fost proprietarul bunurilor.
Tot astfel a reținut corect că actele depuse de pârâtă demonstrează doar efectuarea unor plăți pentru dotarea spațiului deja construit, amenajările efectuate în calitate de chiriaș neconferindu-i calitatea de proprietar.
În concluzie se desprinde că prin sentința pronunțată, tribunalul a aplicat corect legea și a dat o interpretare justă probelor administrate, urmând a respinge apelul ca nefondat.
În baza art.274 Cod procedură civilă, va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 595 lei, cheltuieli de judecată, onorariu avocat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta DE CONSUM, cu sediul în comuna, județul V, împotriva sentinței comerciale nr. 107 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul V și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 17, județul
Obligă pârâta la plata sumei de 595 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantul
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red.
/5 ex./22.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Ingrid Emina Giosanu
