Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 442/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1628/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 442
Ședința publică de la 10 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
GREFIER ---
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de apelanții -, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantele SC SRL prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. - din 9.10.2008, și prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. - din 18.09.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea apelanților - persoane fizice - dovada îndeplinirii ofertei de plata și recipisa de consemnare a sumei de 3.800 lei - înscrisuri depuse la dosar în două exemplare.
Curtea, în temeiul art.96 proc.civilă comunică apărătorului apelantei un exemplar al înscrisurilor depuse de apelanții - persoane fizice - respectiv filele 25-28 din dosar.
Apărătorul apelanților - persoane fizice - în completarea probei cu înscrisuri depuse prin Serviciul Registratură depune la dosar un set de acte, comunicând și apărătorului apelantei AC SRL un exemplar.
Apelanta SC SRL prin avocat învederează aspectul că își completează motivele de apel, în sensul că reiterează excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - excepție pe care a invocat-o și la instanța de fond.
Apelanta SC SRL prin avocat solicită suspendarea cauzei în baza art.244 proc.civilă, motivat de faptul că pe rolul Judecătoriei Sector 5 B se află dosarul nr- care are ca obiect anularea dispoziției Primarului General cu nr. 8934 din 28.09.2007 și depune certificat de grefă în acest sens.
Apărătorul apelanților - persoane fizice - solicită respingerea cererii de suspendare formulată în baza art.244 proc.civilă, motivat de faptul că în acel dosar nu s-a pronunțat nici o soluție, iar această acțiune este făcută în scopul de a suspenda prezenta cauză și nu de a rezolva o situație litigioasă între părți.
Curtea, în temeiul art.244 alin.1 pct.1 proc.civilă respinge cererea de suspendare formulată de apelanta SC SRL ca nefondată apreciind că nu există o legătură directă între dosarul civil nr- aflat pe rolul Judecătoriei Sector 5 B și prezenta cauză.
Apelanta SC SRL prin avocat depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv hotărâri judecătorești, comunicând și apelanților - persoane fizice - un exemplar.
Apărătorul apelanților - persoane fizice - învederează instanței că înscrisurile depuse de apelantă nu au putere de lucru judecat.
Apelanta SC SRL prin avocat arată că insistă în efectuarea unei expertize contabile,deoarece pârâta în calitate de locatar a efectuat o serie de investiții în regim propriu.
Apărătorul apelantelor - persoane fizice - solicită respingerea probei privind efectuarea expertizei, având în vedere că aceasta nu este utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, motivat de faptul că se solicită îmbunătățiri aduse unui spațiu în baza Legii nr.10/2001 - îmbunătățiri în cuantum de 3.100 lei - cuantum ce a fost recunoscut la fondul cauzei.
Apelanta SC SRL prin avocat învederează instanței că a acceptat oferta de plată.
La interpelarea Curții, având în vedere natura expertizei solicitată de către apelanta SC SRL, aceasta învederează că nu deține actele doveditoare ale cheltuielilor efectuate.
Apărătorul apelantei SC SRL arată că solicită efectuarea unei expertize tehnice imobiliare întrucât nu are înscrisuri doveditoare. Totodată mai arată că aceste investiții au fost efectuate pe baza unui credit bancar solicitat de către soția reprezentantului societății.
Curtea, respinge cererea apărătorului apelantei SC SRL privind efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, astfel cum a fost precizată astăzi ca nefiind utilă, concludentă, pertinentă soluționării cauzei, având în vedere petitul cererii cu care a fost sesizată instanța de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apelurile declarate.
Apărătorul apelanților - persoane fizice - solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată. În ce privește apelul declarat de apelanta SC SRL solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat și nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Apelanta SC SRL prin avocat solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată. Cu privire la apelul declarat de apelantele - persoane fizice - solicită respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția VI-a, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în B,-, parter, sector 1.
La data de 15.11.2007, reclamanții și-au modificat cererea introductivă de instanță, solicitând și contravaloarea lipsei de folosință, evaluată propriu-zis la suma de 1.000 lei.
Pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională la data de 18.01.2008.
Prin cererea reconvențională formulată, pârâta a solicitat instituirea unui drept de retenție asupra imobilului, până la restituirea cheltuielilor necesare și utile efectuate asupra acestuia, evaluate provizoriu la suma de 3.800 lei, prin cererea precizatoare depusă la data de 18.04.2008.
La termenul din data de 18.04.2008, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecății cauzei conform art.244 pct.1 Cod procedură civilă, for mulată de pârâta-reclamantă, iar prin încheierea din data de 09.05.2008 tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta-reclamantă.
La termenul din data de 09.05.2008, reclamanții-pârâți au renunțat la judecata capătului de cerere având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință.
Prin sentința comercială nr.6569/23.05.2008, tribunalul a respins acțiunea precizată ca neîntemeiată și a admis cererea reconvențională, obligând reclamanții-pârâți la plata sumei de 3.800 lei către pârâta-reclamantă, reprezentând cheltuieli de întreținere și îmbunătățire a spațiului. Totodată, instanța de fond a dispus instituirea unui drept de retenție în favoarea pârâtei-reclamante asupra spațiului în suprafață de 11,95 mp, până la achitarea de către reclamanți-pârâți a sumei de 3.800 lei, reprezentând cheltuieli de conservare, întreținere și îmbunătățire. Totodată instanța de fond a obligat reclamanți-pârâți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.820,96 lei.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, prin Dispoziția Primarului General al Municipiului B nr.8834/28.09.2007, s-a dispus, în baza Legii nr.10/2001 și a HG nr.250/2007, restituirea în natură, în proprietatea reclamanților-pârâți a imobilului situat în B,-, sector 1, apartament nr.2, parter, apartament nr.9,.2, apartament nr.8,.2, apartament nr.5,.1, apartament nr.7,.2. Instanța de fond a mai reținut că pârâta-reclamantă ocupă un spațiu de 11,95 mp în imobilul respectiv, în baza contractului de închiriere nr.15/24.05.1979, încheiat între și
Tribunalul a apreciat că față de art.3 din lege, contractul de închiriere al pârâtei-reclamante a încetat de drept la data de 25.10.2007, când s-a procedat la predarea-preluarea imobilului de către reclamanții-pârâți, conform protocolului nr.20734/25.10.2007, aceștia din urmă solicitând pârâtei-reclamante prin notificare eliberarea spațiului închiriat.
Tribunalul a mai reținut că potrivit art.48 din Legea nr.10/2001, întrucât spațiul deținut de pârâta-reclamantă nu are destinația de locuință, aceasta nu are dreptul la despăgubiri pentru cheltuielile necesare și utile, întrucât legiuitorul a înțeles să-i protejeze doar pe chiriașii din spațiile cu destinație de locuință, o atare obligație de despăgubire revenind cel mult statului, iar nu proprietarilor de drept, întrucât imobilul a fost preluat fără titlu.
Prima instanță de fond a mai reținut că în speță nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.1444 Cod civil, întrucât reclamanții-pârâți nu au calitatea de cumpărători, ci imobilul le-a fost restituit în baza unor dispoziții legale speciale, după cum nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.40/1999, întrucât imobilul nu are destinație de locuință.
Tribunalul a apreciat, însă, că, în speță, reclamanții-pârâți au achiesat la pretențiile pârâtei-reclamante în cuantum de 3.800 lei, la termenul din data de 09.05.2008, fără însă a le achita, astfel încât, față de principiul disponibilității din dreptul civil, prima instanță a reținut că este întemeiată solicitarea pârâtei-reclamante de instituire a unui drept de retenție asupra imobilului până la plata sumei recunoscute de reclamanții-pârâți, cererea de evacuare apărând ca neîntemeiată.
Totodată, instanța de fond a aplicat dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, reclamanții-pârâți, cât și pârâta-reclamantă, apeluri înregistrate pe rolul acestei instanțe la data de 20.08.2008.
În motivarea apelului declarat, reclamanții-pârâți au arătat că sentința atacată este netemeinică, întrucât conform art.275 Cod procedură civilă, pârâții-reclamanți au recunoscut pretențiile la prima zi de înfățișare, nu mai datorează cheltuieli de judecată, astfel încât apelanții-reclamanți nu mai puteau fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
În plus, au arătat apelanții, încă de la prima zi de înfățișare, cât și la termenul la care s-au pus concluzii pe fond, că doresc să achite contravaloarea acestor pretenții în ședință publică, astfel încât să nu mai fie necesară instituirea unui drept de retenție.
Apelanții au arătat că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de evacuare, doar pentru că a admis cererea reconvențională de instituire a unui drept de retenție, drept de retenție care putea cel mult să paralizeze pe o anumită perioadă evacuarea forțată, dar nu să împiedice executarea dreptului de proprietate al reclamanților.
În motivarea apelului declarat, apelanta-pârâtă-reclamantă a arătat că sentința atacată este nelegală, întrucât apelanta a efectuat lucrări de îmbunătățire și modernizare a spațiului închiriat, iar instanța de fond a respins ca nefiind utile proba cu martori, interogatoriu și expertiză de specialitate solicitate de pârâta-reclamantă, în contextul în care acestea erau necesare soluționării cauzei.
Apelanta a mai arătat că proba cu expertiză este singura modalitate de evaluare reală a lucrărilor de îmbunătățire, pe care proprietarul este dator să le achite.
Totodată, apelanta a arătat că întrucât imobilul a fost predat cu titlu valabil, obligația de despăgubiri revine persoanei îndreptățite în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză.
La data de 03.10.2008, apelanții-reclamanți au depus prin serviciul registratură dovada îndeplinirii ofertei reale urmată de consemnațiune, conform art.588 Cod procedură civilă, a sumei de 3.800 lei reprezentând contravaloarea pretențiilor recunoscute de reclamanții-pârâți.
La termenul de astăzi, apelanta-pârâtă-reclamantă și-a completat verbal în ședință publică motivele de apel, învederând instanței că înțelege să reitereze excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților-pârâți.
Totodată, apelanta-pârâtă a solicitat suspendarea judecății cauzei, conform art.244 pct.1 Cod procedură civilă, față de certificatul de grefă atașat la dosarul de apel, cerere care a fost respinsă de instanța de judecată având în vedere caracterul dispozitiv al normei juridice din textul de lege menționat, precum și consecințele pe care o atare suspendare le-ar avea într-o acțiune de evacuare, instanța de fond apreciind că interesele pârâtei pot fi apărate printr-o eventuală cerere de întoarcere a executării.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, văzând și dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, Curtea reține că apelul declarat de reclamanții pârâți este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că apelanții-reclamanți-pârâți au dovedit în fața instanței dreptul lor de proprietate, conform dispoziției primarului general nr.8834/28.09.2007 (fila 6 din dosarul Judecătoriei Sectorului 1 B) și încetarea contractului de închiriere al pârâtei-reclamante, notificată acesteia de - (fila 52 din dosarul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială). Curtea mai reține că, în speță, apelanții-reclamanți-pârâți au notificat pârâta-reclamantă eliberarea spațiului deținut, conform notificării de la fila 10 din dosarul Judecătoriei Sectorului 1 B, nedorind prelungirea contractului de închiriere.
Ca atare, față de probele administrate în cauză, Curtea reține că acțiunea de evacuare este pe deplin întemeiată, cu atât mai mult cu cât, în apel, reclamanții-pârâți au făcut dovada achitării pretențiilor pârâtei-reclamante, recunoscute de reclamanții-pârâți în fața instanței de fond, conform ofertei reale urmată de consemnațiune.
Curtea apreciază că, urmare a plății sumei recunoscute din cererea reconvențională, aceasta a rămas fără obiect, dreptul de retenție recunoscut în favoarea pârâtei-reclamante fiind un accesoriu al creanței recunoscute de reclamanții-pârâți, debitum cum re junctum, astfel încât prin plata creanței s-a stins și accesoriul acestuia reprezentat de dreptul de retenție.
Cât privește apelul apelantei-pârâte-reclamante, prin care aceasta a arătat că suma recunoscută de reclamanții-pârâți de 3.800 lei este doar o sumă provizorie, ce urma să fie stabilită efectiv prin expertiza tehnică de specialitate, Curtea reține că acesta este nefondat, întrucât, astfel cum apărătorul pârâtei-reclamante a învederat în fața instanței de apel, apelanta-pârâtă-reclamantă nu deține înscrisuri doveditoare ale lucrărilor de îmbunătățiri efectuate, pe baza cărora expertul tehnic desemnat să-și fundamenteze opinia, pe de o parte, iar pe de altă parte, astfel cum corect a reținut instanța de fond, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.40/1999, spațiul închiriat neavând destinația de locuință, după cum în speță nu se regăsește nici ipoteza legală a normei juridice din art.1444 Cod civil.
Susținerea apelantei-pârâte-reclamante, în sensul că, în cauză, imobilul a fost preluat cu titlu, astfel încât, conform art.48 din Legea nr.10/2001, persoana îndreptățită datorează despăgubiri în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză, nu poate fi primită de instanța comercială, a cărei competență este atrasă de aspectul că spațiul în litigiu este chiar sediul social al societății-pârâte, putând face obiectul unei eventuale judecăți civile. Până la pronunțarea unei eventuale hotărâri judecătorești de către o instanță civilă pe aspectul învederat, Curtea reține că afirmația apelantei este infirmată de probele de la dosar, în speță, dispoziția nr.8832/28.09.2007 (fila 6 din dosarul Judecătoriei Sectorului 1 B), în care se face mențiunea că imobilului în speță i se aplică regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv.
Ca atare, Curtea reține că în acest context, solicitarea apelantei - pârâta-reclamantă din cererea reconvențională a fost primită de instanța de fond întrucât reclamanții-pârâți au recunoscut creanța invocată, fiind vorba de o obligație morală, naturală, asumată în baza principiului disponibilități, iar nu de o obligație legală de dezdăunare.
Cu privire la reiterarea excepției lipsei calității procesuale active de către apelanta-pârâtă reclamantă, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, soluția instanței de fond cu privire la această excepție fiind temeinică și legală față de dispoziția nr.8834/28.09.2007 a Primarului General al, care face probă deplină în fața instanței comerciale, până la pronunțarea unei eventuale soluții contrare de către instanța civilă.
Curtea mai reține că motivul de apel invocat de apelanții-reclamanți-pârâți cu privire la aplicarea dispozițiilor art.275 Cod procedură civilă este nefondată, întrucât în materie comercială debitorul este de drept în întârziere, nefiind posibilă aplicarea dispozițiilor procedurale menționate. Faptul că apelanții-reclamanți-pârâți nu sunt comercianți este lipsit de relevanță, întrucât față de dispozițiile art.56 Cod comercial, în litigiile comerciale se aplică legea comercială, indiferent de calitatea participanților la raporturile juridice invocate în fața instanței comerciale.
Ca atare, Curtea reține că, deși reclamanții-pârâți au recunoscut pretențiile pârâtei-reclamante de la prima zi de înfățișare, respectiv de la termenul din 18.04.2008, conform încheierii de ședință de la acea dată, ca urmare a aplicării principiuluidies interpellat pro hominem, aceștia erau în întârziere și, deci, în culpă procesuală la data pronunțării sentinței atacate, prin neplata creanței recunoscute în fața instanței de judecată.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.296 Cod procedură civilă raportat la art.292 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de apelanții-reclamanți-pârâți și va schimba în parte sentința atacată, în sensul că, pe fond, va admite acțiunea principală și va respinge cererea reconvențională ca rămasă fără obiect, dispunând evacuarea pârâtei pentru lipsă de titlu și menținând dispoziția privind obligarea reclamanților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, în baza art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă-reclamantă ca nefondat.
În baza art.276 Cod procedură civilă, Curtea va face compensarea cheltuielilor de judecată datorate de reclamanții-pârâți în fond cu cheltuielile de judecată datorate de intimata-pârâtă-reclamantă în apel, în parte, obligând intimata la plata diferenței de 694 lei cheltuieli de judecată către apelanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanții-reclamanți și ambii cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură " " în B, str. -, nr.10, parter, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.6569/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că, pe fond, admite acțiunea principală și dispune evacuarea pârâtei din imobilul situat în B,-, parter, sector 1, pentru lipsă de titlu.
Respinge cererea reconvențională ca rămasă fără obiect.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă cu sediul în B,-, parter, sector 1, ca nefondat.
Compensează în parte cheltuielile de judecată și obligă intimata la plata sumei de 694 lei cheltuieli de judecată către apelanți.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.10.2008.
Președinte, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 14.10.2008
Tehnored. - 16.10.2008
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu
