Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 46/Ap.
Ședința publică din 21 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta F și intervenienta B împotriva sentinței civile nr. 78/ din 20 ianuarie 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 7 mai 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru datele de 14 și 21 mai 2009.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Constata că prin sentința civila cu nr. 78/C/20.01.2007 pronunțata de Tribunalul Brașov - Secția Comerciala si de contencios Administrativ - în dosarul cu nr- al aceleiași instanțe a fost admisă excepția inadmisibilității și în consecință:
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta - " " F, în contradictoriu cu pârâta " "
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intimata " "
A fost respinsă cererea reconvențională formulată și precizată de reclamanta reconvențională " " în contradictoriu cu pârâta reconvențională " E "
Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut ca:
Pin cererea de chemare în judecată reclamanta " " Fas olicitat să se dispună evacuarea pârâtei " " F dintr-un spațiu proprietatea reclamantei pentru lipsă titlu.
Potrivit art. 480 Cod civil, proprietarul are dreptul " de a se bucura și dispune în mod exclusiv și absolut" drept ce poate fi apărat pe calea unei acțiuni în revendicare, și nu pe calea unei acțiuni în evacuare, o astfel de acțiune fiind admisibilă atunci când între părți s-au derulat raporturi rezultate dintr-un contract de locațiune.
În cauză între părți nu au existat astfel de raporturi de locațiune, altfel că dreptul de proprietate al reclamantei poate fi valorificat doar pe calea unei acțiuni în revendicare, acțiunea în evaluare fiind inadmisibilă.
De asemenea, este inadmisibilă și cererea de evacuare formulată de intervenientă în interes propriu " " L ( fila 59 la dosar ).
Deși intervenienta exhibă un contract de închiriere încheiat pentru imobilul în litigiu - contract de închiriere nr. 11/01.10.2007 ( fila 69 la dosar), intervenienta nu a deținut niciodată imobilul în litigiu.
În condițiile în care locatarul ( ca detentor precar) este tulburat de un terț în folosirea imobilului are la îndemână acțiunile posesorii reglementate de codul civil ( 674 și următoarele Cod civil), și nu acțiunea în evacuare, specifică raporturilor de locațiune, pentru pârâta " " F contractul de locațiune încheiat de reclamanta " " F cu intervenienta " " neproducând efecte, pârâta fiind terț față de acest contract.
După ce locatarul devine detentorul precar al imobilului închiriat își poate apăra dreptul de folosință al imobilului pe calea acțiunilor posesorii.
Față de aceste considerente acțiunea reclamantei " " F și cererea de intervenție principală a intervenientei " " privind evacuarea pârâtei " " din imobilul în litigiu au fost respinse ca inadmisibile.
Cererea reconvențională formulată și precizată de reclamanta reconvențională ( filele 26 și 27 la dosar ) fiind formulată în subsidiar, pentru cazul în care se admite acțiunea reclamantei, a fost respinsă dat fiind soluția dată acțiunii reclamantei.
Împotriva sentinței civile sus - menționate au declarat apel reclamanta " " și intervenienta în interes propriu F, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel intervenienta în interes propriu arată că greșit prima instanța a respins cererea de intervenție formulata în cauză întrucât dreptul de locațiune al apelantei izvorăște dintr-un contract de închiriere - valabil și înscris în Cartea Funciara -, iar singurul mijloc procesual prin care intervenienta apelantă își poate valorifica acest drept este acțiunea în evacuare.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate in sensul admiterii cererii de intervenție în interes propriu cu consecința evacuării pârâtei (intimate) F din imobilul situat in Mun. F,- și înscris în CF nr. 7156 F, nr. top. 3099/2/1/6,3099/3/2/1/6.
Apelul declarat de către apelanta reclamanta " " F nu a fost motivat.
În cauza intimata pirita a depus întimpinare prin care a solicitat respingerea celor doua apeluri, cu motivarea că dreptul de proprietate pe care îl pretinde reclamanta F nu poate fi valorificat decât pe calea unei acțiuni în revendicare, întrucât între apelanta - reclamanta și intimata -pirita si intre aceasta din urma si apelanta intervenienta SR. nu a existat nici un raport contractual locativ.
Susține intimata ca nu este debitoare a unei obligații "de a face" -respectiv aceea de a preda bunul in materialitatea lui - iar pe de alta parte intervenienta are la îndemâna calea unei acțiuni posesorii îndreptată împotriva intimatei pirite si nicidecum calea acțiunii în evacuare.
Apelurile au fost legal timbrate.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacata,Curtea constată că cele doua apeluri sunt nefondate.
În mod legal și temeinic prima instanță a reținut că atât cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta F cât și cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta F sunt inadmisibile.
Din probele administrate în cauză - înscrisuri depuse la dosar - rezultă că apelanta reclamantă este titulara unui drept de proprietate asupra spațiului situat în F,-, compus din atelier de reparații auto în suprafață de 121,49 mp și o cotă de 121,49/5648,9 părți din elementele de uz comun.
Dreptul de proprietate al apelantei reclamante este înscris în și nu este contestat de nici una dintre părțile in litigiu.
Din aceleași înscrisuri mai rezulta că între apelanta reclamanta și pârâta F nu există încheiat un contract de locațiune, ci doar un " contract de colaborare" (filele 52-56 dosar Tribunal) datat 01.10.1997, având ca obiect desfășurarea în comun de activități în spațiul în litigiu pentru o perioada de 5 ani, și care a fost prelungita ulterior la 10 ani prin actul adițional încheiat între aceleași părți la data de 12.07.1998.
Acest contract de colaborare a fost încheiat în temeiul art. 33 și a art. 34 din Legea nr. 15/1990, fiecare parte contractantă având o cota de profit clar definită.
Deoarece între reclamantă și pârâta nu exista raporturi de locațiune, singura cale procesuala pe care trebuia să o urmeze apelanta pentru valorificarea dreptului sau de proprietate - pretins încălcat de către pârâta sus-menționată - nu este cea unei acțiuni "în evacuare", ci aceea a unei acțiuni "în revendicare", întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod Civil, astfel cum corect a reținut și instanța de fond.
Aceasta întrucât în speță nu se pune problema vreunei încălcări de către intimata pârâta a unor obligații rezultând dintr-un contract de închiriere încheiat cu apelanta reclamanta și care să dea dreptul acesteia din urma de a solicita rezilierea convenției și evacuarea părții în culpă.
Ca atare, în mod corect cererea de chemare în judecată având ca obiect evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu a fost respinsă ca inadmisibilă.
Aceeași este concluzia Curții și în ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu, promovată de către apelanta intervenientă ""
Este dovedit în speță că între intervenienta sus-menționată și pârâta F nu există încheiat un contract de închiriere. Un astfel de contract este încheiat doar între reclamanta " " F și aceeași intervenienta în interes propriu. Actul respectiv poartă numărul 11/01.10.2007 (filele 69-73 dosar) și a fost încheiat pe o perioada de 10 ani, fiind supus condițiilor de publicitate consacrate de dispozițiile art. 82 din nr. 115/1938 (art. 38 din Legea nr. 7/1996).
Este de observat insa ca notarea in Cartea Funciara a acestui contract de închiriere a avut și are doar efect de opozabilitate față de terți a actului respectiv, ceea ce nu înseamnă că terții devin obligați prin contract. Ei sunt datori să respecte situația juridică născută din acel contract-privit de ei ca un "fapt juridic" și ca atare trebuie să se abțină de la orice tulburare a drepturilor legalmente dobândite de părțile semnatare ale actului.
Dacă terțul tulbura folosința bunului închiriat locatarul se poate apăra doar prin acțiunea posesorie reglementată de dispozițiile art. 676 Cod procedura civila, cum corect a reținut și prima instanță. Dreptul de folosința al intervenientei asupra bunului închiriat nu este un drept real - cum eronat susține apelanta - ci are caracterul unui drept de creanța, indiferent de faptul notării acestuia în Cartea Funciară.
Pe de alta parte, intervenienta - ca titulara a unui contract de locațiune opozabil terțului - are calitatea de detentor precar al bunului închiriat, întrucât nu a avut niciodată posesia acestuia, iar legea îi permite acesteia valorificarea dreptului său chiar și în această situație.
de cele expuse anterior, constatându-se că sentința atacată este legala si temeinică, apelurile declarate vor fi respinse, în baza prevederilor art. 295 si 296 Cod procedura civila.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de către apelanta reclamantă F și apelanta intervenientă F împotriva sentinței civile cu nr. 78/C/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - în dosarul cu nr- al aceleiași instanțe, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Alina Gabriela Stoian
- - - - -
Grefier,
-
Red.: /17.06.2009
: /1.07.2009/5 ex.
Jud.fond:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Alina Gabriela Stoian, Tatiana
