Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 7842/2005)
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 49/A/2008
Ședința publică de la 18 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta - SERV SRL S împotriva Sentinței civile nr.1330/C/24.10.2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.3799/2005.
Se constată că la dosar s-au înregistrat concluzii scrise din partea pârâtei apelante - prin avocat.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 11 aprilie 2008, prin care s-a dispus amânarea pronunțării, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față,
Constată că prin Sentința civilă nr. 1330/C/2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.3799/2005 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - - S împotriva pârâtei - SERV SRL și a fost obligată pârâta la ridicarea celor 3 chioșcuri amplasate pe terenul proprietatea reclamantei situat între clădirea S și Stația CFR S, înscris în CF 36114, top.3236/2/2/1, iar în caz de refuz se autorizează reclamanta să evacueze chioșcurile pe cheltuiala pârâtei, respinsă cererea reconvențională formulată de - SERV SRL și obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 709,70 RON.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.969 din Codul civil și principiului "pacta sunt servanda" condițiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante iar potrivit dispozițiilor art.1436 din cod, locațiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului, fără a fi trebuință de o prealabilă înștiințare.
Litigiul suspus judecății izvorăște dintr-un raport juridic de locațiune, materializat prin contractul de închiriere nr.4817/8.08.2002, iar temeinicia cererii reclamantei a fost analizată în raport de clauzele acestui contract.
Potrivit pct.VII din acest contract, termenul locațiunii a fost data de 1.09.2004, prelungită până la data de 31.02.2004.
La data de 31.12.2004 locațiunea a încetat și întrucât locatarul a fost notificat să elibereze spațiul acesta nu poate invoca tacita relocațiune, potrivit art.1438 din Codul civil.
Susținerile pârâtei potrivit cu care contractul este valabil întrucât reclamantul nu este proprietarul terenului nu au putut fi reținute. Dreptul de proprietate al reclamantului a fost dovedit iar instanța nu a fost investită să soluționeze o acțiune reală.
Față de aceste considerente, constatându-se încetarea locațiunii, s-a dispus evacuarea ( ridicarea ) chioșcurilor de pe terenul menționat în precizarea de acțiune.
formulate în acțiunea reconvențională nu sunt întemeiate astfel că au fost respinse. Chiar din formularea cererilor, solicitând pentru același act sancțiuni cu regim juridic diferit, acestea au apărut ca neîntemeiate. Solicitând rezilierea, pârâtul reconvențional a recunoscut implicit că, contractul a fost valabil încheiat, fiind îndeplinite condițiile de validitate prevăzute de art.948 și următoarele din Codul civil, nefiind încălcate norme juridice. Pe de altă parte, rezilierea unui contract care a încetat nu poate fi solicitată.
Nici cererea privind restituirea sumelor încasate cu titlu chirie nu a fost admisă. Plata chiriei s-a făcut în baza unui contract valabil, însușit de părți prin semnătură iar pârâtul a beneficiat de un echivalent în schimbul chiriei.
Așa fiind, acțiunea reconvențională a fost respinsă.
Avându-se în vedere dispozițiile art.274 din Codul d e procedură civilă pârâta reconvențională a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta - SERV SRL S, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de apel pârâta susține că atâta timp cât era pusă în discuție validitatea titlului de proprietate asupra terenului reclamantei nu se poate dispune ridicarea chioșcurilor și instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor probe hotărâtoare pentru lămurirea pricinii întrucât nimeni nu poate dispune de terenul altuia fără acordul lui, iar reclamanta folosindu-se de mijloace frauduloase a dispus de un teren proprietatea statului dat în administrare Ferate Române.
Pârâta mai arată că față de lipsa cauzei sau o cauză ilicită a unei obligații invocate, instanța de fond trebuia să se pronunțe, astfel decizia fiind casabilă.
S-a mai învederat că în mod nelegal instanța a dispus disjungerea cererii depusă de Regionala CFR, iar în speță ar exista și un caz de litispendență, pe rolul Tribunalului Sibiu existând alte cauze cu alt obiect.
Apelul a fost legal timbrat.
Reclamanta - - a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului declarat ca netimbrat (fila 22.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate de pârâtă raportat la probele dosarului curtea de apel constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin încheierea de ședință din 16.12.2005 Curtea de APEL ALBA IULIAa dispus suspendarea cauzei în baza art.244 aliniat 1 Cod pr.civilă până la soluționarea dosarelor nr.6290/2005, 10265/2005, 8545/2005 și 5587/2005 aflate pe rolul Tribunalului Sibiu și Judecătoriei Sibiu.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta - - S care a fost admis de prin Decizia nr.58/17 ian.2008 care a casat încheierea recurată și a trimis cauza pentru continuarea judecății.
S-a susținut în motivele de recurs că obligarea recurentei la ridicarea construcției era "inadmisibilă" deoarece era pusă în discuție valabilitatea titlului de proprietate asupra terenului al societății intimate de către Compania Națională de Ferate, în cadrul cererii de intervenție în nume propriu depusă de către aceasta, și care în opinia recurentei a fost disjunsă în mod eronat.
Critica apelantei privind disjungerea cererii de intervenție a Companiei Naționale de Ferate este neîntemeiată în condițiile în care ÎCCJ prin Decizia nr.58/2008 a apreciat că soluționarea acțiunii în evacuare nu depinde de acest aspect.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut în mod corect că, potrivit extrasului de CF 3614 S, nr.top.3236/2/2/1, proprietar asupra acestui imobil apare societatea intimată.
Recurenta nu a susținut că acel chioșc ar fi fost amplasat pe un alt număr topografic, ci a contestat dreptul de proprietate al societății intimate asupra acestui topografic, susținând că el ar aparține intervenientei.
Acesta este și considerentul pentru care în mod corect instanța de fond a apreciat că nu era necesară efectuarea unui raport de expertiză.
Între societatea recurentă și cea intimată a existat un contract de închiriere încheiat în cursul anului 2002, care a expirat în decembrie 2004.
Întrucât reclamanta a pus la dispoziția pârâtei folosința imobilului care a făcut obiectul Contractului de închiriere nr. 4817/2002 până la expirarea termenului prevăzut prin Actul adițional nr. 7924/31.08.2004, respectiv 31.12.2004, acesta și-a respectat obligațiile contractuale, astfel că, susținerile pârâtei reclamante reconvenționale privind încasarea necuvenită a chiriei pentru teren, sunt nefondate atâta timp cât pe parcursul derulării contractului nu a fost tulburată în folosința spațiului.
Susținerea recurentei că aceasta a edificat acel chioșc, nu poate paraliza acțiunea proprietarului fondului care poate să-și exercite dreptul de accesiune, fie să solicite ridicarea acelor construcții.
S-a mai susținut că intimata și-ar fi asumat obligația ca în caz de încetare a contractului, înainte de amortizarea investiției, să o despăgubească pe recurentă pentru contravaloarea investiției realizate.
Această susținere nu este confirmată de nicun act scris între cele două societăți, iar pe de altă parte, așa cum s-a arătat mai sus, problema trebuie tranșată prin prisma drepturilor pe care proprietarul fondului le are asupra construcțiilor ridicate pe acesta de un neproprietar, și anume fie păstrarea construcției, fie dreptul de a solicita ridicarea ei, atunci când acest lucru este posibil.
Raportat la aceste considerente curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate de pârâtă, urmând ca în baza art.296 Cod pr.civilă să fie respins ca nefondat apelul promovat de aceasta.
În baza art.274 Cod pr.civilă va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel dovedite cu nr.1943/15.12.2005 reprezentând onorariu avocatului ales (fila 21).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta - SERV SRL S împotriva Sentinței civile nr.1330/C/24.10.2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr.3799/2005.
Obligă pârâta - SERV SRL S să plătească în favoarea reclamantei - - S suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.04.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.K/20.05.2008
Ex.- 5
Jud.fond.
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
