Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 64/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 64/
Ședința publică din 15 2008
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelul declarat de AS și, cu sediul în comuna Voivodeni nr.107 județul M, împotriva sentinței comerciale nr.257/12.03.2008 a Tribunalului Comercial Mureș, pronunțată în dosarul cu nr. de mai sus.
La apelul nominal răspunde intimata-reclamantă Societatea Cooperativă prin administrator, lipsă apelanta-pârâtă AS Familială și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 5,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentanta intimatei declară că nu are alte cereri în probațiune.
Instanța închide faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta intimatei solicită, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
După terminarea dezbaterilor, dar înainte de închiderea ședinței de judecată, se prezintă pentru apelantă, administratorul, care pune concluzii de admitere a apelului așa cum a fost formulat în scris, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată.
CURTEA,
Prin sentința nr. 257 pronunțată la data de 12.03.2008 de Tribunalul Comercial Mureș, s-a admis cererea formulată de reclamanta Societate Cooperativă împotriva pârâtei Asociația Familială, s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul magazin mixt situate în imobilul din localitatea Voivodeni nr. 188 județul M, înscris în CF nr. 2370/N/MI Voivodeni, nr. top 2157MI, 216/MI, 217-218/MI, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 10,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată și s-a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că între reclamantă, în calitate de proprietar, și pârâtă, în calitate de chiriaș, s-a încheiat la data de 1.08.2008 contractul de închiriere nr.6 al imobilului identificat mai sus pentru o perioadă de 1 an cu posibilitatea prelungirii cu acordul locatorului. Art. 10 din contract stipula încetarea contractului la expirarea lui precum și prin acordul părților, în această ipoteză cu un preaviz de 15zile. După expirarea contractului părțile u purtat negocieri pentru cumpărarea de către pârâtă a spațiului respective, negocieri consemnate în mai multe procese verbale, însă cum acestea au eșuat, reclamanta a notificat pârâta la data de 1.08.2005 și 30.12.2005 să elibereze imobilul. Pârâta s-a opus invocând tacita relocațiune. Instanța a apreciat că întrucât reclamanta a notificat concediul la expirarea contractului, în raport de dispozițiile art. 1438 Cod civil, nu operează tacita relocațiune care să-i permită pârâtei folosirea în continuare a spațiului. Împrejurarea că pârâta a achitat în continuare chiria nu are relevanță, aceasta fiind restituită de către reclamantă. Cum pârâta nu are nici un drept să fie în posesia și folosința spațiului, s-a dispus în sensul celor de mai sus.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâta arătând că Tribunalul Comercial nu era competent să soluționeze această cauză, competența aparținând Judecătoriei Reghin conform art. 10. pct. 2 Cod procedură civilă.
Reclamanta a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând apelul prin prisma motivului invocat precum și în raport de caracterul devolutiv al acestuia, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, spațiul din care reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei este unul comercial, spațiu în care, pârâta, în calitate de titulară a autorizației administrative de exercitare a comerțului, își desfășura activitatea de comerț. De asemenea, comerciant este și reclamanta iar contractul de închiriere a fost încheiat de părți tot în interesul comerțului. Este evident că față de obiectul cauzei și calitatea celor două părți, litigiul de față este unul comercial rezultând dintr-un fapt comercial subiectiv conform art. 4. comercial.
Conform art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, Tribunalul judecă procesele și cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani. Așadar, tribunalul ca instanță comercială era competent să soluționeze cererea de evacuare și nu judecătoria. Art. 10 pct. 2. pr. civ. la care face referire pârâta, reglementează competența teritorială în sensul că este competentă instanța locului unde se află imobilul, în speță Tribunalul Comercial Mureș.
Cum sentința atacată este ferită de orice alte critici, instanța va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de AS și, cu sediul în comuna Voivodeni nr.107, județul M, împotriva sentinței comerciale nr.257 din 12 martie 2008 Tribunalului Comercial Mureș, pronunțată în dosarul cu nr. de mai sus.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 15 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/4ex
Jud.fond:
-30.09.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
