Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 678/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ Operator 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 678
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de reclamanții Municipiul T, prin Primar, și Consiliul Local al Municipiului T împotriva deciziei civile nr. 7/Ap din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru recurenți, lipsind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar minuta timbrării prin care arată că instituțiile recurente sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, arătând că nu are cereri de formulat în cauză.
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților solicită admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii atacate cu trimitere cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea acesteia în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței pronunțate de prima instanță în sensul admiterii în totalitate a acțiunii ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 15793 din 9 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea formulată de reclamanții Municipiul T, reprezentat prin Primar, și Consiliul Local al Municipiului T, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect evacuarea societății pârâte din spațiul situat în loc. T, Str. M, "Complex Comercial", înscris în col. nr. 30787 T, nr. top. 26301/1/1/1, ind. nr. - T, nr. cad. 26301/1/1/1/I, cu descrierea " 1 situat în complexul comercial din str. M, compus dintr-o încăpere", precum și obligarea acesteia la plata debitului de 2117,28 lei, reprezentând despăgubiri pentru folosința spațiului calculate raportat la. T nr. 25/2008 pentru perioada 01.06.2006-01.06.2008, obligându-i, totodată, pe reclamanți la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit col. nr. 30787 T, nr. top. 26301/1/1/1 și a ind. nr. - T, nr. cad. 26301/1/1/1/I, spațiul constând în 1 situat în Complexul Comercial din str. M, compus dintr-o încăpere, este proprietatea statului român și în folosința Consiliului Local al Municipiului
Pârâta a închiriat acest imobil de la locatorul T în baza contractului de închiriere nr. 191/07.06.2001, durata locațiunii fiind de un an, începând cu data de 6 iunie 2001, chiriașa folosind spațiul în baza aceluiași contract până la începutul anului 2005, respectându-și obligația de plată a chiriei.
În cursul anului 2004 s-a adresat Primăriei Municipiului T cu o cerere privind emiterea unui certificat de urbanism, ocazie cu care primăria a constatat că situația juridică a spațiului nu este clară, recomandându-i să facă demersurile necesare pentru individualizarea imobilului, demersuri pe care pârâta le-a făcut pe cheltuială proprie. Deși, partea a solicitat în instanță obligarea Primăriei Municipiului T și a Consiliul Local al Municipiului T să încheie un contract de închiriere pentru acest spațiu, acțiunea i-a fost respinsă prin sentința civilă nr. 2092/2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5265/COM/2006, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 226/2006 a Curții de Apel Timișoara. Prin odinele de plată depuse la dosar societatea pârâtă a făcut dovada achitării chiriei aferente perioadei 01.06.2006-01.06.2008, motiv pentru care pretențiile materiale ale reclamanților au fost considerate neîntemeiate, judecătoria respingând și capătul de cerere privind evacuarea pârâtei din imobilul în litigiu ca fiind nefondat, urmare a acceptării tacite de către instituțiile reclamante a folosirii de către societate a respectivului spațiu prin perceperea contravalorii chiriei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost ea formulată.
Prin decizia civilă nr. 7/Ap din 24 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa anulat hotărârea apelată și a trimis cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, tribunalului.
Pentru a hotărî astfel instanța de control judiciar a reținut că alin. 2 al art. 297 din Codul d e procedură civilă prevede că, dacă prima instanță s-a declarat competentă și instanța de apel stabilește că a fost necompetentă, după anularea hotărârii atacate, cauza se va trimite spre judecare instanței competente, iar în conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) din același cod, tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială neevaluabile în bani, impunându-se astfel admiterea apelului.
Împotriva deciziei de mai sus, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului lor, schimbarea sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată, pentru următoarele motive:
Atât instanța de apel, cât și cea de fond au pronunțat hotărâri judecătorești nelegale și netemeinice, neținând cont de dispozițiile legale în materie și de starea de fapt reală dovedită cu înscrisurile depuse la dosar. Astfel, instanța de apel a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 297 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. a) din același cod, întrucât acțiunile având obiect evacuare se soluționează în prima instanță de judecătorie și nu de către tribunal, în acest sens fiind și practica judiciară relevantă. Potrivit art. 8 din Codul comercial, statul, județul și comuna nu pot avea calitatea de comercianți. Prin urmare, acțiunea formulată de către instituțiile reclamante nu putea fi sub nicio formă soluționată în primă instanță de către Tribunalul Timiș - secția comercială.
Prin cererea de chemare în judecată recurenții au solicitat evacuarea necondiționată a pârâtei intimate din spațiul situat în loc. T, Str. M, "Complex Comercial", înscris în col. nr. 30787 T, nr. top. 26301/1/1/1, ind. nr. - T, nr. cad. 26301/1/1/1/I, cu descrierea " 1 situat în complexul comercial din str. M, compus dintr-o încăpere", precum și obligarea acesteia la plata debitului de 2117,28 lei, reprezentând despăgubiri pentru perioada 01.06.2006-01.06.2008 pentru folosința imobilului, calculate raportat la. T nr. 25/2008, cu plata cheltuielilor de judecată. Spațiul în litigiu este în proprietatea statului român, el fiind în folosința Consiliului Local al Municipiului T, încăperea având suprafața de 21,73 mp.
Prin sentința civilă nr. 2092/2006 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 226/2006 a Curții de Apel Timișoara și irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a respins cererea de chemare în judecată prin care societatea intimată a solicitat să se constate dreptul său de folosință cu titlu de închiriere asupra acestui imobil, prin adresa nr. SJ 2007-15741/2008 pârâta fiind somată să elibereze spațiul.
În ședința din 12 martie 2008 Comisiei de analiza a spatiilor cu altă destinație decât aceea de locuință aflate în proprietatea Primăriei Municipiului T, precum și în proprietatea statului român și în administrarea Consiliului Local al Municipiului T, analizându-se situația acestui imobil s-a hotărât atribuirea lui către Direcția de Poliție Comunitară pentru sediu secție de cartier, Consiliul Local al Municipiului T adoptând în acest sens nr. 145/25.03.2008.
În privința capătului doi de cerere s-a învederat că despăgubirile aferente perioadei 01.06.2006-01.06.2008 solicitate de la sunt în cuantum de 2117,28 lei. Conform nr. 25/2008, tariful pentru zona E, în care este situat și spațiul în litigiu, este de 6,76 lei/mp./lună. Așadar, valoarea despăgubirilor se calculează astfel: 21,73 mp.X4,06 lei/mp.= 88,22 lei/lună. Pe perioada 01.06.2006-01.06.2008 totalul despăgubirilor pentru folosința spațiului este de 88,22 lei/lunaX24 luni=2117,28 lei, așa cum rezultă din adresa nr. SC 2008-5698/10.06.2008 a Direcției de patrimoniu.
În mod greșit prima instanța a respins acțiunea cu motivarea că în cauză ar fi intervenit o locațiune tacită, între instituțiile recurente și societatea intimată neexistând niciun act de locațiune materializat într-un contract de închiriere, astfel că instanța nu putea constata că a intervenit locațiunea tacită din moment ce între părți nu s-a pus problema închirierii imobilului. Mai mult decât atât, cererea societății prin care s-a solicitat constatarea dreptul său de folosință cu titlu de închiriere în mod irevocabil a fost respinsă de instanțele de judecată.
În drept au invocat prevederile art. 2 pct. 1 lit. a), art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă, precum și T nr. 145/2008.
Intimata, legal citată, nu s-a prezentat la dezbateri și nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul declarat de reclamanții Municipiul T, prin Primar, și Consiliul Local al Municipiului T împotriva deciziei civile nr. 7/Ap din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 304 pct. 8 și 9, art. 3041și art. 312 din Codul d e procedură civilă, prin prisma motivelor arătate, precum și din oficiu cu privire la aspectele de ordine publică, Curtea constată că acesta este fondat, urmând să fie admis ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Codul d e procedură civilă, udecătoriile judecă, în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege, și în orice alte materii date prin lege în competența lor, iar în conformitate cu art. 2 din același cod tribunalul judecă în primă instanță, printre altele, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani și procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.
Acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic, pe când acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale. Natura acțiunilor corespunzătoare acestor din urmă drepturi, precum și caracterele juridice ale respectivelor acțiuni sunt atribuite de natura și specificul drepturilor personale nepatrimoniale prezentate, este adevărat incomplet, de art. 54 din Decretul nr. 31/1954.
Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac. Așadar, se poate afirma că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță. În consecință, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară. Aceasta, întrucât la stabilirea criteriului valoric legiuitorul a avut în vedere valoarea obiectului litigiului în materialitatea sa, pretenția concretă, precum și dreptul subiectiv asupra fiecărui bun reclamat, sens în care a și impus prin art. 112 alin. 1 pct. 3 din Codul d e procedură civilă obligația reclamantului de a preciza valoarea obiectului cererii.
Un drept are caracter personal, fără conținut economic și, prin urmare, neevaluabil în bani, atunci când este strâns legat de persoană, servind la individualizarea acesteia în cadrul societății sau al familiei: dreptul la viață, la sănătate și integritate fizică și morală, la libertate, la onoare, cinste, reputație, dreptul la nume și la domiciliu etc. A afirma că există acțiuni patrimoniale neevaluabile în bani înseamnă a susține o contradicție juridică, a spune de fapt că există drepturi patrimoniale neevaluabile în bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebește de drepturile personale nepatrimoniale.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la udecătoria Timișoara sub dosar nr- instituțiile reclamante au solicitat evacuarea pârâtei din spațiul situat în loc. T, Str. M, "Complex Comercial", jud. T, înscris în col. nr. 30787 T, nr. top. 26301/1/1/1, ind. nr. - T, nr. cad. 26301/1/1/1/I, cu descrierea " 1 situat în complexul comercial din str. M, compus dintr-o încăpere", precum și obligarea acesteia la plata sumei de 2117,28 lei, reprezentând despăgubiri pentru perioada 01.06.2006-01.06.2008 pentru folosința spațiului, calculate în conformitate cu T nr. 25/2008.
Ca atare, este evident că primul capăt de cerere, cel referitor la evacuare, este petitul principal, și este de competența judecătoriei întrucât vizează un imobil, fiind irelevant faptul că în el intimata desfășoară o activitate comercială (caracterizarea unui litigiu ca fiind de natură civilă sau comercială trebuind a fi făcută în raport cu normele juridice aplicabile raporturilor juridice existente între părți), iar celălalt, având ca obiect plata unor despăgubiri, pe care reclamanții le pretind de la societatea pârâtă ca urmare a faptului că aceasta a folosit spațiul din care se solicită evacuarea sa, urmează soarta celui principal. De altfel, și dacă ar fi privit separat acest al doilea capăt de cerere, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură civilă, care stabilesc expres competența după materie, în primă instanță, a tribunalului, în procesele și cererile de natură civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepțiile acolo arătate, și la cele ale art. 1 pct. 1 din același cod, care reglementează competența de drept comun, în primă instanță, a judecătoriilor, în sensul că le sunt atribuite în competență procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare până la 500.000 lei, este fără putință de tăgadă că cererea ar fi tot de competența în primă instanță a judecătoriei.
Față de cele arătate, este întemeiată critica recurenților în sensul că tribunalul, ca instanță de apel, a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 297 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, în mod eronat dispunând anularea hotărârii primei instanțe prin care a fost soluționată pe fond cererea reclamanților, în loc să soluționeze apelul declarat de aceștia, prin prisma criticilor formulate și, eventual, a motivelor de ordine publică, în conformitate cu art. 295 din același cod, astfel că devine incident cazul de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, și prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 5 se impune admiterea recursului și casarea în tot a hotărârii tribunalului, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
Văzând că într-o asemenea situație nu se pune problema acordării cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții Municipiul T, prin Primar, și Consiliul Local al Municipiului T împotriva deciziei civile nr. 7/Ap din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și, în consecință:
Casează în tot hotărârea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului formulat de instituțiile reclamante împotriva sentinței civile nr. 15793 din 9 decembrie 2008 Judecătoriei Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 22.05.2009
Tehnored. - 25.05.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
