Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 7/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 7
Ședința publică de la 13 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe apelanta SC" "SRL în contradictoriu cu intimata DE CREDIT "", având ca obiect evacuare, apel declarat împotriva sentinței comerciale nr. 736 din 11.04.2007 pronunțate de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că prin Serviciul Registratură al Curții de APEL IAȘI au fost depuse concluzii scrise din partea apelantei SC" "SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre și din lipsă de timp pentru deliberare, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului de față, constată;
Prin sentința comercială nr. 736 din 11 aprilie 2007, a Tribunalului Iași, s-a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamanta de Credit "" Tg., în contradictoriu cu pârâta Sonya și rezilierea contractului de închiriere intitulat contract de asociere nr. 2 din 10 ianuarie 2003.
Totodată s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul în suprafață de 64,47 situat în orașul, strada - C M, -.23.
A fost obligată pârâta să- plătească reclamantului suma de 1.784,5 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hârlău sub nr. 2008/2004 reclamanta de Credit "" Tg. a chemat în judecată pe pârâta Sonya solicitând:
- rezoluțiunea contractului de închiriere intitulat "contract de asociere" înregistrat cu nr.2 la data de 10.01.2003;
- evacuarea pârâtei din spațiul în suprafață de 64,47 situat în orașul, strada - CM- 23 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că în temeiul contractului nr.2 din 10.01.2003 denumit" contract de asociere" I: operativa de Credit "", proprietară a spațiului anterior menționat a pus la dispoziția societății pârâte acest spațiu în schimbul unei chirii lunare în cuantum de 3 milioane lei.
Ulterior de Credit "" a fuzionat prin absorbție cu de Credit "" Tg. de la data de 20.04.2004 spațiul intrând în proprietatea reclamantei.
Deși aceasta din urmă a somat societatea pârâtă să pună la dispoziția reclamantei spațiu închiriat aceasta a refuzat acest lucru,mai mult începând cu data de 31.05.2004 nu și-a mai îndeplinit obligația de plată a chiriei pentru spațiu închiriat proprietatea reclamantei.
La data de 07.02.2005 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul din 10.02.2005 reclamanta și-a modificat acțiunea arătând că solicită rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâtei din spațiu.
La data de 12.10.2005 reclamanta prin precizările intitulate "scurte note, concluzii scrise." a completat motivele acțiunii, arătând că pârâta nu și-a mai achitat chiria începând cu luna aprilie 2004.
Prin sentința civilă nr. 580/13.10.2005 a fost admisă acțiunea în totalitate.
Prin decizia civilă nr. 353/10.03.2006 a Tribunalului lași a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Hârlău și a fost admis apelul pârâtei Sonya, cauza fiind trimisă la Secția comercială și contencios administrativ a Tribunalului lași spre competentă soluționare.
Acțiunea a fost înregistrată sub nr-.
În dovedirea propriilor susțineri părțile au depus la dosar o serie de acte.
S-a mai administrat proba cu interogatoriu și proba testimonială.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța constată că acțiunea este întemeiată urmând aoa dmite.
Se reține în primul rând faptul că actul încheiat de părți sub nr. 2/10.01.2003 are natura unui contract de închiriere și nu a unui contract de asociere în participațiune.
Astfel potrivit dispozițiile art. 251 Cod comercial ne aflăm în situația unei asocieri în participațiune în situația în care un comerciant sau o societate comercială acordă uneia sau mai multor persoane sau societăți, o participare la beneficiile și pierderile uneia sau mai multor operațiuni.
Ori rezultă clar din contractul depus la dosar faptul că persoana juridică ce a pus la dispoziție spațiul comercial nu avea nici responsabilitate în ceea ce privește suportarea pierderilor, aceasta urmând a primi doar o sumă fixă lunară ca urmare a atribuirii folosinței imobilului.
Instanța reține că se impune rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți, deoarece societatea pârâtă nu a făcut dovada achitării sumei de bani datorate cu titlu de chirie începând cu luna mai 2004.
Având în vedere lipsa dreptului locativ al pârâtei, urmează a se dispune și evacuarea acesteia din spațiul deținut în baza contractului a cărui reziliere s-a dispus.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Sonya susținând că:
" Instanța de fond a apreciat că între părți s-a încheiat un contract de închiriere ce nu a fost respectat de către pârâtă, aceasta nefăcând dovada plații chiriei. Prin sentința pronunțata se schimbă cauza ce a stat la baza promovării acțiunii reținându-se ca temei al rezilierii un aspect ce nu a fost invocat prin cererea de chemare în judecată. Temeiul în fapt al acțiunii de reziliere este așa cum rezultă din motivele acțiunii, cuantumul modic al chiriei și refuzul reclamantei intimate de a mai continua după absorbție relațiile contractuale cu subscrisa, doar dovedirea acestor susțineri putând determina admiterea acțiunii.
Pentru a se aprecia legalitatea unei hotărâri trebuie în primul rând ca în considerente să se facă referire la toate apărările pârtilor și să se argumenteze motivele pentru care unele au fost înlăturate, iar altele reținute.
Ca atare, considerăm că se impune admiterea apelului motivat în principal de nelegalitatea sentinței primei instanței determinată de lipsa motivării și de admiterea unei acțiuni bazate pe propria culpă (reclamanta intimata, prin atitudinea ei, fiind singura care face imposibilă derularea relațiilor contractuale și pe viitor) și în subsidiar solicităm să constatați netemeinicia acesteia față de următoarele împrejurări:
Deși am solicitat suplimentarea probatoriului prin martori și expertiza contabilă care să ateste că intre părți s-a perfectat și derulat începând cu 2003 un contract de asociere în participațiune, instanța a respins această probă, care ar fi putut să ateste că din punct de vedere contabil a existat o asociere în participațiune.
Oricare ar fi insă calificarea contractului de închiriere, așa cum a susținut reclamanta sau de asociere, acțiunea în reziliere nu poate fi introdusă decât împotriva părții care nu-și îndeplinește cu rea-credință obligațiile asumate.
Reclamanta-intimată a arătat prin acțiunea introductivă că solicită rezilierea motivat de împrejurarea că "încă de la preluarea spațiului am constatat că valoarea chiriei este modică" aspect ce a determinat să notifice pârâta aducându-i la cunoștință că nu mai dorește continuarea colaborării.
Mai adaugă că reclamanta are urgentă nevoie de spațiu pentru extinderea activității sale și că nu mai dorește să-i închirieze, solicitând evacuarea.
Analizând în mod obiectiv motivarea acțiunii se constată că nu se impută apelantei nici o activitate culpabilă față de derularea contractului dintre părți, solicitându-se evacuarea doar ca urmare a inițiativei unilaterale a reclamantei.
Acțiunea în reziliere presupune pentru admisibilitate o faptă culpabilă a pârâtului, faptă ce trebuie indicată prin acțiune și susținută prin probatoriul administrat în cauză.
Pentru orice alte motive de denunțare unilaterală a contractului, legiuitorul a prevăzut alte căi de valorificare a pretențiilor, reclamantul având la îndemână alte acțiuni în cadrul cărora să se analizeze existența unei eventuale denunțări unilaterale a contractului de una dintre părți.
Ca atare, acțiunea în reziliere pentru motivele arătate nu poate fi primită, aspectele invocate nedovedind o rea-credință a pârâtului în derularea relațiilor contractuale.
Dacă veți verifica însă susținerile reclamantei vă solicităm să constatați că acestea sunt neîntemeiate, chiria fiind stabilită la data încheierii contractului de comun acord și fiind în concordanță la prețurile practicate în zona pentru spații similare. Am depus în dovedirea acestei susțineri în dosarul Tribunalului, copia contractului încheiat de societatea noastră cu Asigurări, din care rezultă prin comparație ca valoarea chiriei stabilită în relația cu intimata este cea conformă cu prețurile practicate în zonă. De altfel reclamanta pentru acest motiv nu poate solicita direct rezilierea contractului, ci ar fi trebuit să facă dovada mai întâi că am fi refuzat o eventuală renegociere a cuantumului chiriei sau că aceasta este într-adevăr modică. Față de acest aspect - al chiriei s-a mai invocat ulterior (peste termenul în care acțiunea putea fi modificată) că am fi refuzat să o achităm, fără însă a se depune la dosarul cauzei dovezi că au fost emise și comunicate facturi pe care societatea apelantă a refuzat să le onoreze. Este de notorietate și de esența unei relații comerciale că plățile între 2 societăți nu se pot face decât în baza unei facturi emise de societatea creditoare, existența acestora fiind singurul mijloc de justificare în contabilitate a unei plăți.
Referitor la celelalte obligații asumate, am demonstrat prin actele depuse la dosarul cauzei precum și prin recunoașterea la interogatoriu că societatea pârâtă a fost cea care a achitat pentru întregul spațiu toată energia electrică consumată atât de către reclamantă, cât și de către pârâtă.
Susținerile intimatei din răspunsurile la interogatoriu referitoare la
achitarea facturilor datorită influenței asupra angajaților E-ON sunt nefondate și nedovedite. și simplu aceste facturi, al căror original îl deținem, așa cum am solicitat a se consemna în încheierea de ședință de la termenul la care am depus copiile cu mențiunea "conform cu originalul", ne erau predate spre achitare de către angajații intimatei.
Nu a fost demonstrată nici existenta nevoii de extindere a activității reclamantei, motiv care oricum nu ar determina rezilierea contractului ".
Examinând global criticile în lumina dispozițiilor legale incidente se constată că apelul este neîntemeiat.
Actul încheiat de părți sub nr. 2 din 10 ianuarie 2003, numit contract de asociere în participațiune după cum reține instnța de fond are natura unui contract de închiriere. În contextul dat, părțile au convenit la articolul 1 că vor realiza de comun acord activități fără să le denumească, iar pe parcursul timpului nu au efectuat nici o activitate comună care să aducă beneficii ambelor.
La capitolul II art. 6 se prevede ca organizația Cooperativei de Credit să participe în cadrul contractului cu spațiul 64,47 după cum este prevăzut în planul anexă iar la obligația apelantei se prevede efectuarea de dotări și amenajări cu acordul intimatei cu respectarea normelor de disciplină a muncii și să asigure folosirea corespunzătoare.
La capitolul V se prevede modul de încasare a rezultatelor financiare în urma activității de asociere.
La capitolul VI intitulat clauze speciale se prevede la art. 17 lit. b posibilitatea perceperii de dobânzi din partea Cooperativei de Credit majorate de la 10 % pentru neplata în termen.
Articolul 20 prevede sancțiunile pentru societatea care nu respectă clauzele din contract, precizând sancțiunea rezilierii unilaterale a contractului.
Analizând contractul în totalitatea sa apare ca un înscris confuz sub aspectul tuturor datelor inserate.
Este un înscris incoerent, dar fie că este numit contract de societate, fie că este interpretat ca un contract de închiriere, trebuie interpretat în raport de conținutul său.
În ambele ipoteze menționate mai sus, esențial este că s- prevăzut ca sancțiune rezilierea contractului. Din acest punct de vedere, trebuie să se analizeze acțiunea introductivă de instanță și calea de atac după pronunțarea sentinței primei instanțe.
Prin urmare, în înscris prevăzându-se ca sancțiune rezilierea, sub acest aspect trebuie analizată cauza.
Apelanta pretinde că nu a încălcat prevederile contractului, dar cum arătam și mai sus, actul prevede sancțiuni pentru neconformare a uneia din părți.
Așa fiind, neîmpărțirea beneficiilor și neexecutarea altor prevederi ale contractului de asociere atrage rezoluțiunea, sancțiune impusă și în condițiile în care ar fi vorba de un contract de închiriere, cum nici într-un caz și nici în altul nu au fost respectate condițiile contractului indiferent cum este numit el se impune rezilierea, iar instanța de fond în mod corect a dispus-
Fiind vorba de ocuparea unui spațiu în limitele înscrise în contract, evident că beneficiara contractului, care și-a desfășurat aici activitatea se impune să fie obligată să achite chiria aferentă.
Prin consecință, în mod corect prima instanță a reziliat contractul pentru că acesta s-a dovedit a fi ineficient sub ambele aspecte mai sus examinate și a obligat pe beneficiara contractului la plata chiriei aferente.
Având în vedere cele examinate în precedent se va respinge apelul și va fi menținută soluția primei instanțe, fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de Sonya Hîrlău împotriva sentinței comerciale nr. 736 din 11 aprilie 2007 a Tribunalului Iași, pe care o păstrează.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
22.02.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Traian Șfabu
