Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 72/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 72
Ședința publică de la 15 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe apelanta - SRL I în contradictoriu cu intimat - ALIMENTA- SA I și - SRL, având ca obiect evacuare, apel formulat împotriva sentinței nr. 81/com/30.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru apelantă și av. pentru intimată, lipsă fiind reprezentantul legal al intervenientului intimat - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. pentru apelantă invocă excepția lipsei calității de reprezentant a av. pentru intimată, motivat de faptul că nu a fost depus contractul de reprezentare.
În replică, av. învederează instanței că nu i s-a pus în vedere să depună respectivul contract care este confidențial. Precizează că a depus delegație de reprezentare (fila 27 dosar) care este în conformitate cu legea de organizare a profesiei de avocat. Apreciază că dacă apelanta consideră împuternicirea nelegală, are alte mijloace de a cerceta legalitatea acesteia.
Interpelat de instanță, av. susține că deși împuternicirea nu este semnată de către reprezentantul societății, profesia de avocat îi conferă dreptul de a atesta identitatea părților, conținutul și și data contractului de reprezentare.
În replică, av. precizează că societatea nu și-a numit consiliul de administrație deci nu are reprezentant legal.
Av. învederează instanței că apelul nu este formulat în termen, este tardiv și că soluționarea acestei excepție primează excepției lipsei calității de reprezentant.
Av. consideră că este mai importantă excepția lipsei calității de reprezentant deoarece în primul rând trebuie făcută dovada calităților părților.
Instanța constată că prin împuternicirea de la fila 27 dosar av. a făcut dovada calității de reprezentant a intimatei - 93 SIR SA și având în vedere disp. art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, excepția tardivității și cererea de repunere în termen, acordă cuvântul cu privire la acestea.
Av. pentru apelantă precizează că hotărârea a fost comunicată la altă adresă. Învederează instanței că în cererea de chemare în judecată a fost indicată adresa-,. 968, parter. În temeiul disp. art. 100 alin 1,3 și 4 Cod Procedură Civilă, invocă nulitatea actului de procedură, hotărârea fiind comunicată la altă adresă. Învederează instanței că apelanta a făcut o cerere prin care a solicitat comunicarea deciziei și i s-a răspuns că a fost afișată. Ulterior, a solicitat eliberarea unei copii a hotărârii și în ziua imediat următoare a formulat apelul. Depune un înscris eliberat de Asociația de proprietari -. 968 prin care se precizează că blocul are 5 scări și comunică duplicatul acestuia av..
Av. se opune acceptării înscrisului de către instanță deoarece nu a fost depus la timp.
Av. pentru apelantă precizează că termenul de 15 zile nu a curs în defavoarea acesteia deoarece actul procedural de comunicare a hotărârii este nul.
Av. solicită respingerea cererii de repunere în termen și admiterea excepției tardivității. Precizează că a depus o adresă de la Registrul Comerțului din care rezultă că adresa societății este Șos. -. 968 și învederează instanței că pe parcursul judecății apelanta nu a indicat altă adresă. Apreciază că apelanta este de rea-credință deoarece chiar în cererile depuse la dosarul cauzei nu a indicat sediul exact. Consideră că nu este relevant faptul că blocul are 5 scări deoarece la Registru Comerțului nu figurează numerele scărilor. Învederează instanței că spațiul comercial ocupă parterul blocului, nefiind delimitat pe scări.
Av. învederează instanței că în adresa de la administrația blocului este indicat că acesta are 5 scări și consideră că adresa de la Registrul Comerțului nu este relevantă deoarece nu este indicat nici măcar faptul că societatea se află la parterul imobilului. Procedural, trebuia trecut măcar "parter" și nr. adresei respective.
Interpelat de instanță, av. precizează că adresa de la Registrul Comerțului este din anul 1990 și învederează instanței că nici una din societăți nu are reclamă luminoasă afară. Învederează instanței că în cererea de chemare în judecată a indicat adresa corectă a sediului.
Av. precizează că adresa de la Registrul Comerțului a fost depusă la termenul precedent și are data zilei respective.
Av. consideră că hotărârea trebuia comunicată la adresa indicată de apelantă și nu la cea din adresa Registrului Comerțului.
Av. învederează instanței că adresa administratorului a fost depusă ulterior comunicării.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității și a cererii de repunere în termen.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 81/COM din 30 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității de reprezentant legal a numitei, excepții invocate de pârâta - reclamantă - " " SRL.
S-a admis cererea formulată de reclamanta - pârâtă - " ALIMENTA-" SA, cu sediul în municipiul I, strada - - -, bloc 968, parter, județul
S-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul comercial în suprafață de 140. situat în municipiul I, strada - - -, bloc 968, parter, județul
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - " ALIMENTA-" SA
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă - " " SRL, cu sediul în municipiul I, strada - - -, bloc 968, parter, județul I, în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă - " ALIMENTA-" SA, cu sediul în municipiul I, strada - - -, bloc 968, parter, județul
S-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul - " " SRL, cu sediul în municipiul I, Bd. - C nr. 16, bloc 1212,.A,.2,.8, județul I, în favoarea pârâtei - " ALIMENTA-" SA
În baza disp. art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta - reclamantă - " " SRL să plătească reclamantei - pârâte - " ALIMENTA-" SA suma de 3.510.30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 2713 din 20.09.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta - "" SRL împotriva deciziei nr. 4 din 11.01.2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI și a modificat decizia atacată în sensul că a admis apelurile împotriva sentințelor nr. 1904 din 2.06.2006 și nr. 3059 din 21.07.2006 pe care le-a desființat și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Iași.
Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub numărul 607/13.01.2006, reclamanta - "ALIMENTA-" SA Iac hemat în judecată pe pârâta - "" SRL I solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea acesteia din spațiul închiriat prin contractul de închiriere nr. 2/1.08.2004.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că pârâta, fără justificare nu a achitat la scadență contravaloarea chiriei, situație în care operează sancțiunea stipulată în art. 11 din contract, care este un pact comisoriu de gradul IV, constând în desființarea de drept a contractului.
S-a mai susținut că, plata chiriei restante aferente perioadei august 2004 - septembrie 2005, după notificare, respectiv în noiembrie 2005, nu justifică folosința în continuare a spațiului locativ.
În drept s-au invocat prevederile art. 967, 970 și 1073 Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, precizând că plata chiriei nu s-a putut face la termen, datorită administratorului societății reclamante, care a refuzat plata chiriei, pe motiv că se află în imposibilitate de a emite chitanțe pentru justificarea plăților.
La data de 6.02.2006 pârâta a introdus cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 48.770.234 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice achitate pentru perioada 14 iulie 2004 - 28.10.2005, cerere în raport de care reclamanta - pârâtă - " ALIMENTA-" SA, a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, prin prisma faptului că nu s-a obligat prin contract, la plata energiei electrice.
În cauză, a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamantei pârâte intervenienta - " " SRL I susținând că acceptă plata energiei electrice pentru perioada 14 iulie 2004 - 29 noiembrie 2005 în condițiile în care a beneficiat efectiv de această energie.
Instanța de fond, raportând disp. art. 17 Cod procedură civilă la art. 137 alin 1 din același cod analizând starea de fapt desprinsă din lucrările cauzei, prin sentința civilă 1904/E din 2 iunie 2006 admis excepția lipsei calității procesuale pasive a - " ALIMENTA-" SA I, pentru cererea reconvențională, deoarece de energia electrică a cărei contravaloare s-a solicitat, a beneficiat intervenienta, așa cum aceasta a recunoscut.
Pe cale de consecință, instanța a respins cererea reconvențională, admițând în schimb cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta - " " SRL
Prin aceeași sentință instanța a disjuns soluționarea cererii introductive.
Analizând această cerere, în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul, prin sentința civilă nr. 3059/E din 21 iulie 2006 admis-o, dispunând evacuarea pârâtei din spațiul locativ aflat în litigiu.
Pârâta a fost obligată la 10,3 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că pârâta nu a achitat contravaloarea chiriei pentru lunile iunie - noiembrie 2005,perioadă pentru care i s-au emis facturi, dovedite a fi primite, situație în care s-a apreciat că aceasta nu și-a respectat obligația în cauză, asumată prin contract.
În atare situație, instanța a constatat că a intervenit sancțiunea prevăzută în contract, aceea a desființării de drept a convenției, astfel că achitarea ulterioară a chiriei nu are nici o relevanță.
Față de aceste argumente s-a concluzionat că în raport de starea de fapt reținută, raportată la dispozițiile art. 969 Cod civil, se impune respingerea excepției inadmisibilității acțiunii în evacuare și pe fond admiterea acesteia, așa cum a fost formulată.
Împotriva ambelor sentințe, a declarat apel pârâta reclamantă - " " SRL.
În ceea ce privește sentința civilă nr. 1904/2 iunie 2006 apelanta, invocă stabilirea greșită a stării de fapt și a raporturilor contractuale dintre părți, deoarece în cauză s-a dovedit că, reclamanta - " " SA I ca proprietară a încasat de la aceasta, contravaloarea consumului energiei electrice, fără să plătească pentru sine și intervenientă consumul aferent desfășurării activității lor, în același imobil.
Critica formulată în apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 3059/E/21 iulie 2006 vizat greșita soluționare a cererii de evacuare, ca urmare a neanalizării condițiilor de legalitate a rezilierii unilaterale a contractului de închiriere, nelimitându-se doar la pactul comisoriu de gradul IV.
Apelanta a mai susținut că, greșit s-a dispus soluționarea cererii reconvenționale, din moment ce reclamanta intimată, îi datora contravaloarea energiei electrice.
Or, fiind vorba de un contract de închiriere, sinalagmatic, părțile au convenit ca locatarul să deconteze contravaloarea chiriei lunare.
S-a invocat și ignorarea de către instanța de fond, a probelor ce au pus în evidență imposibilitatea apelantei de a efectua plata, datorită neemiterii și necomunicării facturilor în termenul stipulat.
Prin susținerile formulate la soluționarea cauzei, apelanta a ridicat excepția lipsei calității de reprezentant legal a numitei care a semnat cererea de chemare în judecată în calitate de administrator unic al - " ALIMENTA-" SA I, calitate care la acea dată nu o avea și excepția inadmisibilității cererii introductive.
Analizând excepțiile și pe fond apelurile formulate, Curtea de APEL IAȘI, prin decizia nr. 11 din 11 ianuarie 2007 respins excepțiile invocate și apelurile ca nefondate.
În ceea ce privește soluționarea primei excepții, instanța de apel, a constatat că la data introducerii cererii de chemare în judecată, era administratorul societății reclamante.
Cea de a doua excepție a fost respinsă pe considerentul că, reclamanta nu era obligată să investească instanța cu o acțiune în constatarea rezilierii de drept a contractului.
Pe fondul cauzelor, s-a apreciat că ambele apeluri sunt nefondate, instanța reținând:
Prin sentința civilă nr. 1904/2 iunie 2006, s-a reținut justificat că reclamanta intimată - " ALIMENTA-" SA I nu are calitate procesuală pasivă pe considerentul că, în cauză s-a dovedit că nu a beneficiat de costul energiei electrice achitată de apelantă, cea care a fost beneficiară a fost intervenienta - " " SRL
S-a apreciat că disjungerea cererii principale de cea reconvențională a fost legală.
În ceea ce privește sentința nr. 3059/E/21 iulie 2006 analizându-se probatoriul administrat s-a confirmat starea de fapt reținută de prima instanță, cât și concluzia acesteia cu privire la culpa apelantei pârâte în neexecutarea obligațiilor de plată a chiriei la scadența stabilită.
S-a apreciat ca fiind justă interpretarea dată prevederilor contractuale stabilite de părți, în raport de care, pentru neplata chiriei, apelanta a fost pusă de drept în întârziere și contractul este desființat ca urmare a expirării termenului de executare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a introdus recurs pârâta - " " SRL I, care și-a restrâns motivele de recurs formulate în scris, la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În esență recurenta a invocat nulitatea sentinței nr. 1904/E/2 iunie 2006 și a sentinței nr. 3059/2 din 21 iulie 2006, ca urmare a nulității încheierii de amânare a pronunțării din 26 mai 2006 pentru lipsa semnăturii judecătorului.
Recurenta susținut că, de îndată ce încheierea este nulă, este lovită de nulitate și sentința nr. 1904/E/2 iunie 2006, prin care s-a disjuns judecata cererii principale, nulitate care se repercutează și asupra sentinței nr. 3059/E/21 iulie 2006 prin care cauza s-a soluționat pe fond.
Critica este fondată.
Încheierea de amânare a pronunțării sentinței nr. 1904/E/2 iunie 2006, face parte integrantă din această hotărâre judecătorească, în cuprinsul acesteia fiind consemnate dezbaterile asupra fondului cauzei.
Nesemnarea acestei încheieri de către judecător, în raport de prevederile art. 105 Cod procedură civilă, atrage nulitatea acesteia și în raport de prevederile art. 106 Cod procedură civilă atrage și nulitatea sentinței nr. 1904/E/ 2 iunie 2006 prin care s-a dispus soluționarea cererii principale.
Cum sentința prin care s-a dispus disjungerea și investirea cu soluționarea acestei cereri este nulă, această nulitate afectează cu nulitatea și sentința nr. 3059/E/21 iulie 2006 prin care a judecat pe fond cauza, deoarece investirea instanței a fost lipsită de temei legal, fiind înlăturate efectele sentinței nr. 1904/E/2 iunie 2006.
La rejudecare, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 607/13.01.2006, reclamanta - " ALIMENTA-" SA Iac hemat în judecată pe pârâta - " " SRL și a solicitat evacuarea acesteia din spațiul închiriat prin contractul de închiriere nr. 2/01.08.2004, spațiu situat în I, strada - - -, bloc 968 parter.
În motivarea acțiunii reclamanta prin reprezentant legal, a arătat că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 2/01.08.2004, prin care a convenit la art. 3 că " locatarul va deconta contravaloarea chiriei lunare până cel târziu în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni contractuale, pe baza facturii emise de locatar", plata urmând a se efectua în numerar, cu CEC sau prin virament cu ordin de plată. Reclamanta a susținut că pârâta nu a achitat contravaloarea chiriei și că operează sancțiunea stipulată prin art. 112 din contract respectiv " neexecutarea obligației de plată lunară a contravalorii chiriei în condițiile și la termenul prevăzut de art. 3, va avea drept efect desființarea de drept a contractului. Reclamanta a precizat că neachitarea contravalorii chiriei lunare la scadență, este sancționată printr-un pact comisoriu de gradul IV care constă în desființarea de drept, conform art. 17 din contract care prevede că "bunurile proprietatea locatarului vor fi demontate și ridicate de acesta în termen demaxim 5 zile de la data când contractul încetează să-și mai producă efectele".
Pârâta a notificat reclamanta că pentru perioada august 2004 - septembrie 2005 efectuat plata.
Reclamanta a invocat în drept dispozițiile art. 967, 970 și 1073 Cod civil.
Pârâta prin reprezentant legal a formulat întâmpinare și a arătat că în cursul anilor 2004 și 2005, facturile au fost comunicate pârâtei cu adresa nr. 2194/23.12.2005. Aceste facturi au fost achitate la data de 4.01.2006, întrucât la data de 27.12.2005, administratorul societății reclamante, a refuzat primirea plății, pe motiv că se afla în imposibilitatea emiterii chitanței, directorul de resort a fost plecat din localitate.
Reclamanta a încercat soluționarea litigiului printr-o serie de notificări ( 28.09.2005, 4.10.2005) prin care a solicitat achitarea unui debit de 7.200 lei care includea sume din anul 2002 până în anul 2005.
În mod nelegal și netemeinic a fost pretinsă această sumă, raportat și la încheierea contractului de închiriere care s-a făcut în anul 2004.
Totodată pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 4.877,023 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice, achitată de către - " " SRL în perioada 14.07.2004 - 28.10.2005 în contul reclamantei - " ALIMENTA-" SA
În dovedirea pretențiilor, a solicitat proba cu acte, interogatoriul reclamantei și expertiză contabilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 și art.119, 1021 Cod procedură civilă.
- " ALIMENTA-" SA Iad epus întâmpinare și față de solicitările pârâtei - reclamante a invocat lipsa calității procesuale pasive, întrucât contractul de închiriere nr. 2/1.08.2004 încheiat între locatoarea - " ALIMENTA-" SA și locatara - " " SRL I prevede expres la art. 2 că " prețul chiriei pe care se obligă să îl plătească locatarul pentru folosința spațiului menționat la art. 1 se stabilește de comun acord la suma de 200 lei/lună inclusiv TVA".
Contractul de închiriere nr. 1/1.08.2004 încheiat între locatoarea - " ALIMENTA-" SA I și o altă locatară - " " SRL care are în folosință un spațiu la parterul aceluiași imobil prevede expres și în mod identic la art. 2 că prețul chiriei pe care se obligă să îl plătească locatarul pentru folosința spațiului menționat la art. 1 se stabilește de comun acord la suma de 2000 lei/lună inclusiv TVA.
Prețul celor 2 contracte nu include și contravaloarea energiei electrice, fiecare dintre cele 2 locatare, le achită distinct.
Pârâta a susținut că facturile care fac obiectul cererii, în valoare de 2800 ei au fost comunicate pârâtei cu recomandata nr. 2194 din 23.12.2005 și au fost achitate la 4.01.2006, din cauza refuzului administratorului.
- " " SRL a formulat cerere de intervenție în interesul - " ALIMENTA-" SA I prin care a susținut apărările reclamantei - " ALIMENTA-" SA I împotriva pretențiilor formulate de - " " SRL I prin cererea reconvențională, având drept obiect plata sumei totale de 5.719,8301 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice consumată în perioada 14.07.2004 - 29.11.2005.
Intervenienta - " " SRL I deține folosința unui spațiu în suprafață de 484. încă din anul 2001, ca efect al încheierii contractului de închiriere nr. 2/29.06.2001, ulterior acest contract a fost înlocuit de contractul de închiriere nr. 1/01.08.2004.
Practic, - " " SRL Iaf olosit spațiul închiriat de la proprietara - " ALIMENTA-" SA în mod continuu, fără întrerupere, începând cu data de 29.06.2001.
Din data de 29.06.2001, intervenienta a beneficiat de toate utilitățile necesare desfășurării activității sale, inclusiv de energie electrică.
În celălalt spațiu aflat în proprietatea reclamantei și-a desfășurat activitatea din anul 1998 și până în prezent, - " " SRL I, care în lipsa existenței unui contract de furnizare a energiei electrice către proprietară, a încheiat ea însăși cu furnizoarea un contract de furnizare a energiei electrice.
În concret, s-au montat 2 contoare cu acordul celor 2 consumatori.
Verificând situația facturilor depuse de - " " SRL, care evidențiază consumul de energie electrică care a fost înregistrat în spațiul folosit de societatea intervenientă, a constatat că - " " SRL I datorează - " " SRL I suma de 57.198.301 lei reprezentând contravaloare energie electrică consumată în perioada 14.07.2004 - 29.11.2005.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității de reprezentant legal a numitei, instanța constată că aceste excepții sunt neîntemeiate.
avea calitatea de reprezentant legal să semneze cererea de chemare în judecată, întrucât era administratorul - " ALIMENTA-" SA la data înregistrării cererii la instanță, respectiv 10.02.2006, iar actele de procedură pe tot parcursul procesului civil au fost semnate de către d-na.
Nici excepția privind inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată în sensul că reclamanta ar fi trebuit să investească instanța în constatarea rezilierii de drept a contractului, potrivit pactului comisoriu de gradul II, nu este întemeiată, cadrul procesual este ales de reclamantă.
Între părțile din cauza dedusă judecății a fost încheiat contractul de închiriere nr. 2/01.08.2004 pentru durata cuprinsă între 01.07.2004 - 31.12.2012, având ca obiect închirierea unui spațiu de 140.p, amplasat la parterul imobilului aflat în proprietatea reclamantului, Art. 2 din contract constată că prețul chiriei, pe care pârâtul se obligă să îl plătească pentru folosința spațiului a fost stabilit de comun acord la 2.000.000 lei ROL/lună, prin art. 3 pârâtul obligându-se să îl plătească până cel mai târziu în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni contractuale, pe baza facturii emise de reclamant. Sancțiunea ce va interveni în cazul neexecutării acestei obligații la termen de către pârât a fost prevăzută de părți în art. 3 din contract, constând în " desființarea de drept a contractului".
Verificând facturile depuse la dosar ( filele 7 - 14, 26-30 dosar), instanța constată că, în unele cazuri, reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a emite factura fiscală în cursul lunii la sfârșitul căreia se împlinea termenul de scadență pentru plata chiriei de către pârât.
Dacă în aceste situații pârâtul este îndreptățit să invoce neexecutarea obligației corelative de către cealaltă parte, în cazul facturilor emise pentru lunile mai, iunie, iulie, septembrie, octombrie, noiembrie 2005, cu privire la care reclamantul a respectat condițiile stabilite în contract, pârâtul nu a produs probe care să dovedească executarea în termen a obligației sale de plată a chiriei lunare. Apărarea societății pârâte că aceste facturi i-au fost comunicate cu recomandata nr. 2194/23.12.2005 sau sub semnătură la 31.10.2005 nu poate fi primită atât timp cât pe documentele contabile respective figurează semnătura de primire a delegatului pârâtului, pe nume identificat cu act de identitate.
De altfel, precizând că o parte din aceste facturi fiscale i-au fost comunicate sub semnătură la data de 31.10.2005 și că plata lor a fost făcută la 04.01.2006, pârâtul recunoaște implicit efectuarea plății chiriei cu nerespectarea termenului prevăzut prin contract.
Astfel, luând ca exemplu luna septembrie 2005, instanța constată că societatea reclamantă și-a îndeplinit obligația de emitere a facturii fiscale pentru această lună, fapt precizat expres la rubrica " probelor sau a serviciilor", la data de 01.09.2005 ( fila 26 dosar), factură ce a fost comunicată pârâtului sub semnătură de primire la aceeași dată, acesta nefăcând dovada plății chiriei până cel mai târziu în ultima zi lucrătoare a lunii septembrie, potrivit art. 3 din contract, și nici a existenței vreunei cauze de natură a înlătura răspunderea sa contractuală.
Este evident că societatea pârâtă nu și-a respectat obligațiile de plată a chiriei lunare la termenul de scadență, sancțiunea ce intervine în această situație fiind desființarea de drept a contractului, după cum au convenit părțile în contractul de închiriere.
Având în vedere cele arătate anterior și faptul că, prin art. 17 din contract, părțile au stabilit că, în cazul desființării de drept a contractului, pârâtul își va demonta și ridica bunurile în termen de maxim 5 zile de la data când contractul încetează a-și mai produce efectele, instanța apreciază că stabilirea unui termen scurt de evacuare a bunurilor societății pârâte din spațiul închiriat, de numai 5 zile, echivalează cu intenția părților de a nu mai fi parcursă procedura punerii în întârziere, motiv pentru care sancțiunea desființării de drept a contractului reprezintă un pact comisoriu de gradul IV, ce are ca efect desființarea necondiționată a contractului de îndată ce expirat termenul de executare, fără îndeplinirea obligației de către pârât, împrejurarea că acesta și-a respectat ulterior respectiva obligație neavând relevanță.
Înscrierea acestui pact comisoriu de gradul IV în convenția părților nu mai face necesară intervenția instanței de judecată pentru rezilierea contractului, ea putând face numai verificările pe care însăși clauzele convenționale le permit.
Pentru aceste considerente și apreciind că cererea de evacuare a societății pârâte din spațiul închiriat nu este condiționată de constatarea, în prealabil, a intervenirii rezilierii contractului de închiriere amintit mai sus de către instanța judecătorească, Tribunalul, în baza disp. art.969 Cod civil, ce consacră principiul obligativității efectelor contractului între părți,a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârât, a admis prezenta cerere, a dispus evacuarea societății pârâte.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - " ALIMENTA-" SA I în cererea reconvențională instanța a reținut că nu are calitate procesuală pasivă în cererea reconvențională, deoarece în calitate de proprietar al spațiului comercial în discuție, reclamanta pârâtă nu a beneficiat de energia electrică plătită în plus de către - " " SRL și nu a existat alt temei legal sau convențional pentru plata contravalorii energiei electrice.
Față de aceste precizări cererea reconvențională a fost respinsă. De energia electrică, achitată în plus de pârâta - reclamantă, a beneficiat intervenientul accesoriu, în perioada indicată în cererea reconvențională, iar societatea intervenientă, în calitate de locatar, a deținut spațiul respectiv.
Pentru aceste considerente, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - "ALIMENTA-" SA I, a respins cererea reconvențională și va admite cererea de intervenție accesorie.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel "" SRL I, reprezentată prin administrator C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
1.Susține apelanta, nemotivarea în fapt și în drept a sentinței în raport cu înscrisurile depuse în susținerea excepției privind lipsa calității de reprezentant legal a lui.
2.Se mai arată că instanța nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de probă existente la dosar.
Apelanta motivează că prin susținerile făcute și dovezile administrate, a dovedit faptul că acțiunea a fost promovată și semnată de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant legal al reclamantei.
Pentru același motiv apelanta arată că a invocat și nulitatea contractului de închiriere.
În acest sens, apelanta a depus, hotărârea AGA nr.1/23.07.2004, certificatul constatator emis la data de 4.01.2007 de ORC I, contractul de muncă, contractul de administrare nr. 3/7.07.2004 din care rezultă clar că la data promovării cererii de chemare în judecată și semnării contractului de închiriere, nu avea calitatea de administrator, ba mai mult nu era nici angajata societății. Cu toate acestea, instanța fără nici o motivare în fapt și în drept respinge excepția invocată.
3.Apelanta mai susține că dispozitivul nu indică obligația concretă la care a fost obligat intervenientul pârât. Hotărârea are doar un caracter declarativ, neputând fi pusă în executare, ea fiind incompletă și susceptibilă de casare.
Apelanta arată că în ceea ce privește pretențiile sale din cererea reconvențională, instanța a făcut o motivare sumară și confuză care echivalează cu o nemotivare. În acest sens, solicită apelanta ca instanța de apel să constate și să rețină că nu a făcut o apreciere cu privire la susținerile pârâtei reconvenționale referitoare la cuantumul pretențiilor și a cheltuielilor de judecată.
4.Apelanta mai motivează că instanța nu s-a pronunțat asupra celui de al doilea capăt de cerere din reconvențională, respectiv cheltuielile de judecată.
5.Apelanta invocă excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei 93 SIR
Astfel, prin decizia nr. 1161/17.10.2006, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Iașia casat sentința civilă nr. 6066/2006 a judecătoriei și a trimis spre rejudecarea fondului, reținându-se că, în mod greșit s-a apreciat că intimata reclamantă nu ar avea calitate procesuală pasivă.
Rejudecând fondul, Judecătoria a admis acțiunea în pretenții a "" SRL, pronunțând sentința civilă nr. 3240/2007, în dosarul -, rămasă irevocabilă, obligând intimata 93 SIR SA la plata energiei electrice pe perioada 2003-2004.
Pe fond, apelanta susține că, în mod nelegal s-a reținut culpa pârâtei - "" SRL în privința neexecutării obligațiilor contractuale.
Apelanta arată că în perioada 2001 -2004, părțile își compensau obligațiile reciproce, mai exact contravaloarea chiriei era compensată cu contravaloarea utilităților; (energie electrică și termică). În acest sens apelanta consideră că a făcut dovada faptului că reclamanta, în perioada 2001 -2005 nu a avut contract de furnizare a energiei electrice, facturile erau emise de "" SRL și achitate integral de aceasta, fapt necontestat de - 93 SIR SA.
Se mai susține că în cursul anului 2004, reclamanta și-a numit un alt administrator și care, în mod tacit a continuat aceeași modalitate de decontare a obligațiilor.
Precizează apelanta că, în septembrie 2005, pentru prima dată, apelanta reclamantă le comunica o notificare prin care făcea cunoscut faptul că, societatea a înregistrat un debit de 2800 lei, reprezentând chiria pe lunile septembrie 2004 -iulie 2005, motiv pentru care, contractul este reziliat.
Apelanta susține, în continuarea motivării, că instanța nu a dat o apreciere corectă probelor administrate în cauză, nu a reținut nici faptul că, reclamanta nu a notificat măsura încetării compensării obligațiilor, că nu a emis și comunicat facturile în fiecare lună, conform clauzei contractuale prevăzută la art. 3.
În speță, contractul de închiriere, fiind un contract sinalagmatic cu execuție succesivă în timp, caracteristica esențială a acestuia, o constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor ce revin părților. Obligația ce îi revine uneia din părți își are cauza în obligația reciprocă a celeilalte părți. Astfel, facturile enunțate în cererea de chemare în judecată au fost emise la interval de două, trei luni și comunicate, în 14.11.2005 cu recomandata nr. 1130, timp în care apelanta arată că aceasta continua să plătească în numele intimatei consumul de energie electrică care la data respectivă era în valoare de peste 150.000.000 lei vechi, și care a făcut obiectul a două cereri, una în pretenții și a doua reconvenționala.
Totodată, apelanta "" SRL, reprezentată prin administrator Caf ăcut o cerere de repunere în termenul de apel în dosarul - al Tribunalului Iași și în care a fost pronunțată sentința comercială nr. 81/COM din 30 aprilie 2008, sentință apelată în cauza de față.
În motivarea cererii de repunere în termenul de apel, se solicită curții să rețină faptul că "" a fost în imposibilitatea de a-și exercita dreptul procedural în termenul legal dintr-un motiv ce exclude culpa sa.
În concret, se precizează că sentința civilă nr. 81/2008 a fost comunicată la o altă adresă decât cea indicată de apelantă atât în cererea de apel cât și în cererea de recurs.
Apelanta susține următoarele:
Așa cum se poate constata că în cele două cereri formulate de către pârâtă, sediul declarat a fost în-, bloc 968, parter, pe această adresă au fost comunicate și primite toate actele procedurale.
Apelanta consideră că prin comunicarea sentinței la adresa:-, alta decât cea corectă, instanța de fond a încălcat dispozițiile legale imperative cuprinse în art. 86 Cod procedură civilă și următoarele referitoare la comunicarea actelor de procedură.
De asemenea, solicită să se constate că este îndeplinită și cea de a doua cerință a art. 103 Cod procedură civilă cu privire la termenul de 15 zile.
Astfel, apelanta arată că așa cum se poate observa, la data de 07.08.2008 a fost înștiințată că hotărârea a fost comunicată prin afișare, iar în data de 08.08.2008, potrivit cererii aflată la dosar, apelanta susține că a luat cunoștință de conținutul sentinței civile, drept pentru care a fost declarat apel și ulterior, în cadrul termenului legal s-a depus și prezenta cerere.
În cazul în care instanța nu va admite cererea de repunere în termen, în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. 3 Cod procedură civilă, raportat la alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă, invocă apelanta nulitatea absolută a procesului verbal de comunicare a hotărârii la o adresă poștală greșită, caz în care termenul de apel prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă nu a curs.
La termenul din 13 octombrie 2008, intimata - SIR SA,prin apărător, a invocat excepția tardivității declarării apelului de către - "" SRL.
Având în vedere cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulată de pârâta "" SRL I și excepția tardivității declarării apelului invocată de intimata 93 SIR SA I, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, instanța a pus în discuția părților cererea de repunere în termen și excepția tardivității și a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Analizând motivele cererii de repunere în termenul de declarare a apelului și cele ale excepției tardivității declarării apelului, actele dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea reține următoarele:
Așa cum rezultă din întâmpinarea depusă de pârâta "" SRL I, în dosarul inițial nr.607/13.01.2006 al Tribunalului Iași (filele 33 și 34 din acest dosar), adresa (sediul) pe care apelanta -pârâtă "" SRL I și le-a indicat estestr. - -,. 968. Acest sediu a fost indicat și de recurenta - 93 SIR I în cererea de chemare în judecată de la filele 1-3 din același dosar, așa încât în mod corect prima instanță a considerat că sediul pârâtei -apelante "" SRL I este cel indicat în cererea de chemare în judecată și în întâmpinare - cerere reconvențională, așa cum prevăd dispozițiile art. 112 pct. 1 Cod procedură civilă coroborate cu disp. art. 115 și art. 119 alin. 2 Cod procedură civilă.
Totodată, se reține că pe citativele întocmite în dosarul nr-, în care s-a pronunțat sentința apelată, pârâta "" SRL Iaf ost trecută cu sediul în I, - --, nr. 968, județul I, sediu indicat în cererea de chemare în judecată și în întâmpinare și cererea reconvențională, iar pârâta nu a invocat niciodată în fața primei instanțe vreo eventuală îndeplinire a unui act procedural cu neobservarea formelor legale, așa cum prevăd dispozițiile art. 105 -108 din Codul d e procedură civilă, așa încât, având în vedere dispozițiile art. 108 alin. 3 Cod procedură civilă, această eventuală neregularitate este astfel acoperită. Se mai constată că pârâta -apelantă nu a respectat nici dispozițiile art. 98 din Codul d e procedură civilă referitoare la schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății, așa încât apelanta pârâtă nu mai poate invoca o neregularitate pricinuită prin propriul său fapt, așa cum prevăd dispozițiile art. 108 alin.4 Cod procedură civilă.
Față de argumentele anterior expuse și față de prevederile disp. art. 98 Cod procedură civilă și ale disp. art. 105 -108 Cod procedură civilă, simpla indicare a unei alte adrese atât în cererea de apel, cât și în cererea de recurs nu justifică cererea de repunere în termenul de apel și nici cererea de constatare nulității absolute a procesului -verbal de comunicare a sentinței apelate. Prin urmare, cererea de repunere în termenul de declarare a apelului urmează a fi respinsă.
Așa fiind, în mod corect și legal, prima instanță i-a comunicat acestei pârâte sentința la adresa indicată în cererea de chemare în judecată și în întâmpinare -cerere reconvențională, așa cum rezultă din dovada de comunicare a sentinței de la fila 38 dosar, acesta fiind și sediul indicat la Oficiul Registrului Comerțului (fila 30 dosar).
Având în vedere că sentința nr. 81/COM a Tribunalului Iașia fost comunicată apelantei -pârâte la data de 25.06.2008 și apelul a fost promovat la 8.08.2008, cu depășirea termenului prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă, excepția tardivității declarării apelului este întemeiată.
Așa fiind, curtea va admite excepția invocată de intimată și va respinge ca tardiv apelul comercial d e față.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și față de împrejurarea că până la data pronunțării, intimata - 93 SIR nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată rezultate în apel, cererea acesteia în acest sens, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea formulată de pârâta "" I privind repunerea în termenul de declarare a apelului.
Admite excepția tardivității declarării apelului de către "", excepție invocată de către intimata " 93 SIR" SA
Respinge, ca tardiv, apelul declarat de "" SRL I împotriva sentinței comerciale nr. 81/COM/30.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția comercială și contencios -administrativ, sentință pe care o păstrează.
Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
13.01.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Cipriana Poiană
