Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 99/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMRCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.99/2008
Ședința publică din 24.02.2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
GREFIER: - -
* * *
S-au luat în examinare apelurile declarate de pârâta SC INTERNATIONAL SRL și de către intervenienta SC SA împotriva Sentinței civile nr. 323/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, privind și pe reclamanta intimată T VECHE, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal se prezintă avocat pentru apelanta SC INTERNATIONAL SRL, avocat pentru apelanta intervenientă SC SRL și avocat în reprezentarea intereselor intimatei reclamante T VECHE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la data de 21.04.2008 s-a depus la dosar întâmpinare de către intimata T Veche, iar la data de 23.04.2008, după care, curtea procedează la comunicarea întâmpinării formulate de T Veche cu reprezentantele apelantelor.
Curtea pune în discuția părților excepțiile invocate prin întâmpinarea formulată de intimata reclamantă, și anume, excepția lipsei calității procesuale a apelantei SC SA și excepția necompetenței materiale a Curții de APEL CLUJ în ce privește soluționarea apelului.
Reprezentanta Parohiei Reformate T Veche susține excepțiile invocate pentru motivele arătate prin întâmpinarea formulată.
Cu privire la excepția necompetenței materiale, reprezentanta apelantei SC SA arată că, în opinia sa, Curtea de APEL CLUJ este competentă în soluționarea apelului, iar referitor la calitatea procesuală a SC SA, arată că cererea sa de intervenție a fost admisă de către Judecătoria Turda, însă această instanță, admițând excepția de necompetență materială invocată prin cererea de intervenție, s-a dezinvestit de soluționarea acțiunii și în temeiul art. 158 alin 1.pr. civ. a înaintat întregul dosar spre competentă soluționare Tribunalului Comercial Cluj, unde SC SA a fost citată ca parte, prin urmare, această parte are calitatea procesuală de a formula apel.
Reprezentanta apelantei SC INTERNATIONAL SRL arată că excepția necompetenței materiale este nefondată și, de asemenea că excepția lipsei calității procesuale nu subzistă, întrucât cererea de intervenție a fost admisă de către Judecătoria Turda.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 3 pct. 2.pr.civ. respinge excepția necompetenței materiale a Curții de APEL CLUJ în soluționarea apelurilor și unește cu fondul excepția lipsei calității procesuale a apelantei SC SA.
Reprezentanta apelantei interveniente depune în probațiune Sentința comercială nr. 422/26.02.2008 a Tribunalului Comercial Cluj și solicită instanței ca, în măsura în care curtea va aprecia că SC SA are calitatea de apelantă, cererea sa să fie considerată ca o cerere de intervenție accesorie în interesul SC INTERNATIONAL SRL, în temeiul prevederilor art. 51.pr.civ.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Reprezentanta apelantei SC INTERNATIONAL solicită admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în evacuare formulate de reclamanta T Veche, ca fiind inadmisibilă, întrucât societatea folosește spațiul cu titlu valabil și de necontestat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta apelantei SC SA solicită, în principal, admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că prima instanță a omis să se pronunțe asupra cererii de intervenție, iar curtea nu se poate pronunța pentru prima dată în apel asupra acestei cereri, întrucât ar lipsi partea de o cale de atac. În subsidiar, solicită admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, având în vedere că între reclamantă și intervenientă, ori între reclamantă și pârâtă nu au existat niciodată raporturi de obligații derivate din locațiune, ci raporturi de drept real, constând în exercitarea fără drept de către pârâtă a posesiei asupra imobilului. În susținerea argumentelor s-a depus sentința comercială nr. 422/2008 a Tribunalului Comercial Cluj. Solicită cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Reprezentanta intimatei T Veche solicită respingerea apelurilor formulate și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, pentru motivele expuse pe larg în cele două întâmpinări depuse la dosar. Solicită cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
asupra cauzei comerciale de față,
reține că prin sentința civilă nr. 323/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, a fost admisă acțiunea reclamantei T Veche în contradictoriu cu pârâta SC INTERNATIONAL SRL și, în consecință, s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în T,-,.1, înscris în CF 13536 T, nr.top.1018/1/S/ A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 769,15 lei în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta este proprietara tabulară a imobilului înscris în CF 13536 T, imobil compus din 3 apartamente, așa cum rezultă din extrasul CF.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâta ocupă din.nr.1 suprafața de 30 mp, fără a avea forme legale.
În scopul soluționării pe cale amiabilă a litigiului, pârâta a fost invitată prin notificarea nr.115/2006 iar prin confirmarea de primire aceasta a consimțit că situația se va reglementa la începutul anului 2007, situație care nu s-a concretizat.
Prin Notificarea nr. 32/01.02.2007 înregistrată la BEJ sub nr.74/01.02.2007 a fost notificată pârâta ca până la data de 16.02.2007 să elibereze spațiul pe care îl ocupă fără forme legale, însă pârâta nu s-a conformat până la această dată, reclamanta fiind nevoită să promoveze prezenta acțiune.
Inițial, acțiunea a fost introdusă la Judecătoria Turda, instanță care, potrivit art. 21pct.1 lit.a pr.civ. s-a declarat necompetentă și a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
Pârâta, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare prin care să își exprime poziția procesuală.
Față de cele arătate, în temeiul art. 1436.civ. tribunalul a admis cererea și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu.
În temeiul art. 274.pr.civ. pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat în termenul legal apel atât pârâta SC INTERNATIONAL SRL cât și intervenienta SC SRL.
Prin apelul formulat, pârâta SC INTERNATIONAL SRL a solicitat admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței comerciale atacate în sensul respingerii acțiunii în evacuare formulată de către reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În motivele de apel, pârâta a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, întrucât, prima instanță a reținut în mod cu totul eronat că pârâta ar ocupa fără forme legale spațiul din litigiu. Și aceasta, deoarece pârâta folosește acest spațiu cu un titlu valabil, și anume, contractul de asociere încheiat cu SC BC SRL, (chiriașul SC SRL).
Acest spațiu comercial a fost dobândit de către SC SRL în urma contractului de vânzare-cumpărare nr.443/04.06.2002, încheiat cu SC 2000 SA. Astfel, la data formulării acțiunii în evacuare și în prezent, SC SA deține și folosește imobilul în baza unui titlu perfect valabil și de necontestat.
Tribunalul Comercial Cluj prin sentința atacată, reținând faptul că pârâta ocupă fără titlu spațiul comercial în discuție, și totodată nesocotind titlul de proprietate al SC SA, a respins fără nici un temei apărările acesteia, admițând acțiunea reclamantei în mod nelegal și neîntemeiat.
Învederează apelanta că, în speță, raportat la obiectul dedus judecății în prezenta cauză, acțiunea reclamantei este inadmisibilă.
Astfel, așa cum s-a statuat în practica judiciară, pentru apărarea dreptului de proprietate, reclamantul are acțiunea în revendicare și nu pe cea a acțiunii în evacuare, care este specifică raporturilor locative, întrucât atunci când ambele părți invocă un drept de proprietate asupra aceluiași bun, trebuie să se procedeze la compararea titlurilor ce se opun, ceea ce nu este posibil în acțiunea în evacuare. Acțiunea în evacuare este specifică raporturilor juridice de locațiune, raporturi care au ca efect translațiunea folosinței unui bun, locatarul fiind un detentor care nu dobândește drepturi reale asupra bunului, având obligația restituirii acestuia. Cu alte cuvinte, raporturile juridice din materia locațiunii sunt raporturi de obligații.
Având în vedere că în speță, între reclamantă și pârâtă, ori între reclamantă și SC SA nu au existat niciodată raporturi de obligații derivate din locațiune ci raporturi de drept real, acțiunea așa cum a fost formulată este inadmisibilă.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 282 și 287.pr.civ. precum și ale art. 480.civ.
Prin apelul formulat, intervenienta SC SRL solicită admiterea apelului și modificarea în totalitate a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată, motivele pe care se întemeiază apelul fiind identice cu cele expuse de către pârâtă. În plus, apelanta intervenientă arată că, atâta timp cât reclamanta nu a formulat o acțiune în revendicare împotriva SC SRL ori împotriva pârâtei, dat fiind obiectul prezentei acțiuni - evacuare, intervenienta ar fi în imposibilitate de a-și formula toate apărările raportat la dreptul său de proprietate asupra spațiului în discuție.
Astfel, în acest cadru procesual, se află în imposibilitatea de a chema în garanție vânzătorul și anume SC 200 SA, pentru aceasta fiind necesar ca reclamanta, pe calea acțiunii în justiție să invoce un drept real, mai bine zis, să promoveze o acțiune în revendicare.
Prin întâmpinările formulate la apelul intervenientei SC SA, reclamanta-intimată T Veche a solicitat respingerea apelului ca inadmisibil și menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Intimata invocă excepția necompetenței materiale a Curții de APEL CLUJ în soluționarea apelurilor și excepția lipsei calității procesuale a SC SA, arătând în motivarea poziției sale procesuale că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție nici printr-o încheiere în cursul procesului și nici prin sentința pronunțată, astfel că SC SA nu a dobândit calitatea de parte în proces, prin urmare, neavând nici calitatea procesuală de a formula apel.
Față de această situație, consideră că instanța de apel nu se poate pronunța cu privire la cererea de intervenție formulată în fața primei instanțe și nu este competentă să soluționeze apelul.
Față de apelul formulat de pârâta SC INTERNATIONAL SRL, intimata solicită respingerea acestuia și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei poziții procesuale, intimata arată că pârâta deși legal citată nu s-a prezentat în fața primei instanțe, nu a depus întâmpinare și nici nu a propus probe în apărarea sa, fapt ce se sancționează cu decăderea acesteia din dreptul de a propune probe. Față de această împrejurare, în temeiul dispozițiilor art. 292.pr.civ. consideră că apelul poate fi soluționat doar pe baza celor invocate la prima instanță, respectiv, pe baza actelor depuse de reclamantă la prima instanță.
Prin scriptul intitulat "note de ședință" ( 24), apelanta SC SA arată, raportat la omisiunea pronunțării de către prima instanță asupra cererii sale de intervenție, arată următoarele:
În cadrul acțiunii în evacuare formulată de reclamantă, înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Turda, SC SA a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, cu motivarea că justifică un interes legitim în promovarea acesteia, în calitate de proprietar și posesor al spațiului comercial în litigiu. Prin aceeași cerere, intervenienta a invocat excepție de necompetență materială a Judecătoriei Turda, întrucât litigiul are un caracter comercial. Judecătoria Turda, admițând excepția de necompetență materială invocată prin cererea de intervenție, s-a dezinvestit de soluționarea acțiunii și în temeiul art. 158 alin 1.pr. civ. a înaintat întregul dosar spre competentă soluționare Tribunalului Comercial Cluj, unde SC SA a fost citată ca parte.
Cu toate acestea, Tribunalul Comercial, nu s-a pronunțat nici prin încheiere și nici prin sentință asupra cererii de intervenție, prin urmare, sentința pronunțată este nelegală, întrucât dispozitivul este incomplet. Acest fapt echivalează practic cu necercetarea fondului cauzei, așadar, instanța de apel nu are posibilitatea de a efectua controlul asupra legalității sau nelegalității cererii intervenientei, nu poate să judece în primă instanță acest capăt de cerere întrucât ar lipsi intervenienta de o cale de atac.
Raportat la cele mai sus expuse, se impune ca instanța de apel să desființeze hotărârea atacată și să trimită cauza spre rejudecare Tribunalului Cluj, în temeiul dispozițiilor art. 297.pr.civ.
Analizând apelurile formulate în cauză prin prisma criticilor expuse în memoriile de apel, ținând seama de dispozițiile legale pertinente incidente în materie cât și de apărările intimatei reclamante, Curtea reține următoarele:
1. Cât privește excepția de necompetență materială a Curții de APEL CLUJ în soluționarea acestor apeluri Curtea s-a pronunțat în practicaua prezentei decizii în sensul respingerii unei atari excepții.
Și este așa deoarece conform art. 282 alin. 1.pr.civ. hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel iar conform art. 3 alin. 2.pr.civ. curțile de apel judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță.
Având în vedere și dispozițiile de organizare judiciară relevante conținute de Legea nr. 304/2004 republicată unite cu dispozițiile procedurale mai sus citate Curtea reține că apelul declarat împotriva unei sentințe pronunțate în primă instanță de Tribunalul Comercial Cluj este soluționat de către Curtea de APEL CLUJ secția comercială.
Așa fiind,cum apelurile declarate în cauză sunt pe rolul acestei Curți de apel la secția de resort, excepția de necompetență materială este fără nici un fundament faptic și juridic.
2. În legătură cu excepția lipsei calității procesuale a apelantei SC SA C-N, Curtea reține următoarele:
Apelul este o etapă a fazei judecății, nefiind astfel un proces distinct de cel declanșat prin cererea de chemare în judecată, ci este de fapt o continuare a acestuia, așa încât apelul îi vizează pe cei care au avut calitatea departela judecata în primă instanță, indiferent de poziția procesuală pe care aceștia au avut-
Așadar, dreptul de apel se exercită departeanemulțumită de hotărârea primei instanțe împotriva părții adverse.
În speță însă Curtea observă că apelanta a formulat o cerere de intervenție în interes propriu înregistrată și depusă la data de 26 aprilie 2007 în fața Judecătoriei Turda în dos. nr. C - așa cum atestă încheierea de ședință respectivă ( 33).
Este de notat apoi că aceeași persoană a depus la dosar o cerere prin care a invocat excepția de conexitate a cauzei în care a formulat cererea de intervenție în interes propriu cu dosarul nr- ( 35-36) și ulterior, printr-un alt script, a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Turda ( 41-42).
Prin încheierea de ședință din data de 31mai 2007 ( 38) Judecătoria Turdaa decis să acorde un termen de judecată pentru a se pune în discuție cererea de intervenție în interes propriu și cererea de conexitate formulate de SC SA C-
La data de 6.09.2007 Judecătoria Turdaa pus în discuție admiterea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu formulată de SC SA C-N și a procedat la încuviințarea acestei cereri ( 43) urmând ca la un termen ulterior să se pronunța asupra excepției de necompetență materială invocată de intervenientă.
Așa cum rezultă din practicaua sentinței civile nr. 3350 din 04.10.2007 Judecătoria Turdaa pus în discuția reclamantei și intervenientei excepția de necompetență materială invocată de aceasta din urmă excepție care apoi a fost admisă așa cum rezultă din dispozitivul acestei hotărâri, cu motivarea redată la începutul prezentelor considerente.
Trebuie reținut că încheierea de încuviințare a cererii de intervenție în interes propriu era supusă căii de atac odată cu fondul conform art. 52 alin. 2.pr.civ. or o astfel de cale de atac nu a fost exercitată de către reclamantă.
Curtea reține astfel că procesul a fost legat în fața primei instanțe sesizate care a procedat explicit la încuviințarea cererii de intervenție în interes propriu și prin efectul admiterii unei astfel de cereri intervenientul dobândit calitate de parte în proces cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din această calificare, așa cum rezultă de altfel și din dispozițiile prev. la art. 53.pr.civ.
Așa fiind, ca efect al declinatorului de competență Tribunalul Comercial Cluj avea obligația să se învestească și cu soluționarea raportului juridic de drept procesual ce rezulta din cererea de intervenție în interes propriu.
Or, Curtea observă că prima instanță ( Tribunalul Comercial Cluj ) a soluționat procesul fără să dispună citarea intervenientei și fără ca să se pronunțe în vreun fel sau altul asupra fondului cererii de intervenție cu care a fost legal sesizat.
Această omisiune nu poate fi asanată dacă nu am putea recunoaște intervenientei dreptul și interesul și implicit calitatea de a-și exprima nemulțumirea față de hotărârea pronunțată în cauză. Ar fi și absurd deoarece, prin ipoteză, ar rămâne practic necontestată și lipsită de un control judiciar eficace iar titularul cererii de intervenție în interes propriu i s-ar frauda astfel dreptul efectiv de acces la justiție, drept care inițial i-a fost recunoscut.
De aceea, pentru a face un control judiciar pertinent, pentru a se putea realiza o cercetare judecătorească aplicată, efectivă și concretă a vătămării drepturilor procesuale dobândite inițial de către intervenientă se impune a i se recunoaște acesteia calitatea de apelantă, interesul acesteia, folosul practic urmărit, fiind acela de a provoca desființarea hotărârii primei instanțe și a se rejudeca pricina ținând seama și de solicitările, cererile, apărările și poziția procesuală exprimată în cauză în calitate de parte în proces.
Așa fiind, Curtea reține că excepția lipsei calității de apelantă a SC SA C-N invocată de reclamanta intimată nu este fondată și se impune astfel respingerea acesteia ca atare.
În ceea ce privește fondul apelului declarat de SC SA C-N, Curtea reține că dat fiind considerentele expuse anterior se impune ca în temeiul art. 297 alin. 1 să fie admis apelul acesteia, ca o consecință să fie desființată sentința apelată deoarece prima instanță a rezolvat procesul referitor la cererea de intervenție în interes propriu fără a intra în cercetarea fondului iar judecata s-a făcut în lipsa intervenientei care nu a fost legal citată la nici un termen în care s-a dezbătut cauza.
Ca atare, se impune a se desființa hotărârea atacată și a se trimite cauza spre rejudecare primei instanțe cu îndrumarea de a proceda la soluționarea cererii de intervenție în interes propriu cu respectarea tuturor prevederilor legale care sunt incidente în materie și salvgardarea garanțiilor dreptului la un proces echitabil recunoscute intervenientei de art. 21 din Constituția României și de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de România prin legea nr. 30/1994.
3. Cât privește apelul declarat de pârâta SC INTERNAȚIONAL SRL T, Curtea reține următoarele:
Conform art. 55.pr.civ. cererea de intervenție se judecă odată cu cererea principală, numai când judecarea cererii ar fi întârziată prin intervenția în interes propriu, instanța poate hotărî disjungerea ei spre a fi judecată separat.
În cauza de față, odată cu încuviințarea cererii de intervenție în interes propriu nu s-a decis disjungerea acesteia ci instanța a aplicat regula prevăzută la art. 55.pr.civ. privind conexitatea acțiunii principale cu cererea de intervenție în interes propriu și astfel se poate decela voința ca aceste să fie judecate împreună.
În opinia Curții nici față de defecțiunea semnalată privind omisiunea soluționării cererii de intervenție nu se impune disjungerea în apel a acesteia ceea ce impune ca și concluzie desființarea totală a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru ca aceasta să judece împreună și deodată ambele cereri cu care legal a fost învestită.
Cu toate aceste Curtea reține că desființarea sentinței se mai impune și din alte considerente:
Din economia obiectului cererii de chemare în judecată, din motivele de fapt și de drept expuse în cuprinsul cererii introductive de instanță, din cuprinsul întâmpinărilor formulate în cauză se desprinde concluzia că cererea un caracter petitoriu și nu un simplu caracter posesoriu de ocrotire doar a dreptului de folosință. Curtea observă că reclamanta își declină și afirmă calitatea de proprietar tabular asupra imobilului din litigiu iar pentru ocrotirea acestuia solicită pârâtei predarea posesiei și folosinței imobilului pârâtă care exhibă un titlu de folosință derivat din raporturile contractuale cu intervenienta pe care o arată ca fiind proprietar.
Or, acțiunea prin care reclamantul care își arogă calitatea de proprietar neposesor tinde a obține un titlu constrângător împotriva pârâtului care deține spațiul în folosință pentru altul pe care-l indică ca fiind proprietar și-i opune un titlu de proprietate caracter petitoriu, fiind astfel o acțiune reală în revendicare și nu o simplă acțiune în evacuare generată fie de existența unui raport locativ, fie de ocuparea abuzivă și samavolnică a imobilului din litigiu.
Așa fiind, cum aceste aspecte nu au făcut obiectul dezbaterilor contradictorii în fața primei instanțe, cum aceasta nu s-a preocupat să deslușească raporturile dintre părțile litigante, nici nu a procedat la calificarea și stabilirea naturii juridice a acțiunii principale și nici a cererii de intervenție în interes propriu, se constată că practic prima instanță în mod greșit a rezolvat procesul fără a face o cercetare reală, concretă și pertinentă a procesului sens în care și din această perspectivă se impune admiterea apelului pârâtei și astfel conform art. 297.pr.civ se va desființa sentința atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.
4. Cu prilejul rejudecării cauzei, prima instanță urmează a stabili, prin prisma celor mai sus relevate cât și a normelor legale incidente, care este obiectul acțiunii principale și al cererii de intervenție în interes propriu, va determina pe baza motivelor de fapt și de drept expuse de părți care este natura juridică a cererii principale și implicit a celei de intervenție, care este dreptul procesual și material aplicabil în speță și în funcție de aceste statuări va proceda apoi la stabilirea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, va proceda la administrarea probatoriului specific naturii acțiunii stabilite și va rezolva ambele cereri (procesul) cu respectarea tuturor garanțiilor constituționale, convenționale, legale și procedurale în vederea pronunțării unei sentințe legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Admite apelurile declarate de pârâta SC INTRNATIONAL SRL T și intervenienta în interes propriu SC SA împotriva Sentinței civile nr. 323/12.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o desființează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. /Dact.
5 ex./7.05.2008
Judecător primă instanță:
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur
