Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA Nr.1/ DOSAR NR-
Ședința publică din 6 ianuarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1500/C din 6 octombrie 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa recurentului reclamant G, și a intimatei pârâte .
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 5 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 6 ianuarie 2010.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr.1500/C/6.01.2009 Tribunalul Brașov - Secția Comercială și Contencios Administrativ a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta; reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut următoarele considerente:
Reclamantul Gas olicitat pe cale de ordonanță președințială să se dispună păstrarea drepturilor bănești cuvenite pentru cele 3 părți sociale deținute la societatea pârâtă, proporțional din partajul activului net, determinate în Condițiile Cap. III, lit. A, pct.3 din Precizările privind reflectarea în contabilitate, aprobate prin Ordinul nr.1223/12.06.1998 al Ministerului Finanțelor, ca măsură de executare a Legii Contabilității nr.82/1991.
Potrivit art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă "instanța va putea să ordone măsuri vremelnice - în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubii prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".
Textul normativ mai sus menționat, prevede trei condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale: urgența, caracterul vremelnic al măsuri care se cere a se lua pe această cale și neprejudecarea fondului prin măsura luată, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ.
În cauză cerința neprejudecării fondului nu este îndeplinită.
În cererea formulată de reclamantul G se solicită să se păstreze dreptul de creanță cuvenit reclamantului pentru cele trei părți sociale deținute la pârâta "".
Când soluționează o cerere de ordonanță președințială, instanța nu are de cercetat fondul dreptului discutat de părți, dar pentru ca soluția să nu fie arbitrară, va cerceta aparența acestui drept ( "pipăie fondul") pentru a vedea de partea cui este aparența dreptului.
Instanța va examina doar valabilitatea formală a titlului părților, fără însă a cerceta în fond valabilitatea titlurilor ( și implicit opozabilitatea acestora).
Pentru a se constata dreptul de creanță a reclamantului este necesară o judecată în fond a cauzei, judecată care nu se poate face într-o cerere de ordonanță președințială.
Cerința nejudecării în fond a cauzei nefiind îndeplinită, iar potrivit art. 581 Cod procedură civilă cerințele urgenței, vremelnicia și neprejudecarea fondului fiind cerute cumulativ, cererea de ordonanță președințială a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G arătând că instanța de fond nu a reținut conjunctura obiectivă a litigiului și, pe de altă parte, art.581 Cod procedură civilă nu menționează în mod expres condiția nerealizării litigiului în fond.
În speță, fiind vorba de nerespectarea unui act normativ obligatoriu, instanța nu este legată de condiția neprejudecării fondului.
Prima instanță nu a determinat precis câmpul de aplicare a condiției de neprejudecare a fondului și nu a ținut seama că nu a respectat Ordinul nr.1376/2004.
Recursul este nefondat.
Față de limitele învestirii - constatarea și păstrarea unui drept de creanță corespunzător părților sociale deținute la societatea pârâtă - prima instanță a considerat în mod corect că mijlocul procedural ales de către reclamant nu este de natură să poată asigura ocrotirea drepturilor sale.
Pe calea de ordonanței președințiale se pot ordona doar măsuri vremelnice prin care să nu fie prejudecat fondul; or, așa cum a reținut judecătorul fondului, pentru a se constata dreptul de creanță al reclamantului este necesar o judecată în fond a cauzei, judecată care nu se poate face într-o cerere de ordonanță președințială.
Pentru aceste motive, în baza art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat, cu obligarea părții căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr.1500/C/6.10.2009 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și Contencios Administrativ, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească intimatei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Codruța Vodă
- - - - - -
Grefier, - -
Red.: / 7.01.2010
Tehnored: / 7.01.2010 / -4 ex -
Judecător fond:
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă, Carmen Bujan
