Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 1001/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
Operator date: 2928
DECIZIA CIVILĂ NR. 1001/
Ședința publică din data de 28 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței comerciale nr. 759/09.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - SRL, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul recurent, avocat, iar pentru pârâta intimată, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar împuternicire avocațială, extras de pe portalul Tribunalului Timiș privind stadiul judecății dosarului nr-, având ca obiect acțiunea în anulare a Hotărârii AGA, arătând că următorul termen în acel dosar este 06.11.2009 și că a comunicat înscrisul și prin fax reclamantului. Mai depune la dosar întâmpinare, din care un exemplar se comunică reprezentantului reclamantului.
Reprezentantul reclamantului depune la dosar un set de înscrisuri, care se și comunică, pentru a dovedi că după ce s-a adoptat hotărârea contestată, creditorii au creditat societatea proporțional cu părțile sociale deținute și nu conform hotărârii.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că se opune administrării acestei probe cu înscrisuri ca inadmisibilă, arătând că aceste înscrisuri i-au fost comunicate și vineri prin fax, dar cu toate acestea semnificația probei este alta, întrucât înscrisurile fac parte dintr-un contract cu o bancă italiană, iar faptul că reclamantul a depus 100.000 Euro nu are nicio semnificație în prezenta cauză. Arată că această sumă a fost depusă de către reclamant la solicitarea băncii italiene, care a solicitat reîntregirea creditului, că are acte în dovedirea acestor afirmații, dar sunt în limba italiană, sens în care solicită acordarea unui termen pentru a putea depune la dosar aceste înscrisuri traduse și în limba română, precum și pentru a putea dovedi faptul că suma a fost depusă de către reclamant la solicitarea băncii și în calitatea acestuia de fideiusor.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că dacă această probă cu înscrisuri este de natură să conducă la amânarea cauzei, înțelege să renunțe la ea.
În această situație, reprezentanta pârâtei intimate arată că renunță și ea la administrarea contraprobei la care a făcut referire.
Astfel, Curtea înapoiază părților înscrisurile depuse, la administrarea cărora părțile au arătat că renunță.
Cu privire la extrasul de pe portalul Tribunalului Timiș privind stadiul judecății dosarului nr-, reprezentanta pârâtei intimate arată că are cunoștință despre acest dosar și nu contestă termenul de 06.11.2009.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate și admiterea în totalitate a cererii de ordonanță președințială, cu menținerea soluției sentinței atacate în ceea ce privește cele două excepții invocate, fără cheltuieli de judecată. Cu privire la lipsa calității procesuale active, arată că reclamantul a atacat hotărârea în calitatea sa de asociat și nu de administrator; că la pct. 9 nu se vorbește despre revocarea administratorului, ci de o completare a funcțiilor administratorului în caz de imposibilitate de a-și desfășura activitatea. Cu privire la lipsa interesului legitim, arată că fiind vorba despre un caz de nulitate absolută, care este de ordine publică, aceasta poate fi invocată de orice persoană, iar culpa devine irelevantă în speță. Arată că în Italia a fost formulată o plângere penală care este în curs de soluționare. Pe fond, susține că prima instanță a făcut confuzie între neprejudecarea fondului și aparența dreptului, că a verificat o aparență de fapt și nu de drept, că raportat la motivele invocate, prima instanță trebuia să verifice aparența motivelor invocate, dar de fapt nici măcar nu pipăit fondul. Arată că majorarea capitalului social nu s-a făcut în numerar sau în natură, așa cum prevede legea, ci în creanțe, lucru care nu era permis, că Hotărârea in 24.03.2009 încalcă dreptul asociaților la informare, că în fapt convocatorul trebuia să cuprindă și conținutul modificărilor actului constitutiv. Se mai susține neexigibilitatea creanțelor; faptul că în procesul verbal din 24.03 nu este menționat rezultatul votului, ceea ce constituie în opinia sa o încălcare a dispozițiilor legale; că reclamantul deține 30 % din capitalul social, ceea ce îi conferă dreptul de a împiedica înscrierea mențiunilor la.; că o eventuală repunere în situația anterioară adoptării acestei hotărâri nule absolut, nu prejudiciază pe nici una dintre părți.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită în principal admiterea excepțiilor, considerând că acțiunea este formulată de o persoană fără calitate și fără interes. Cu privire la calitatea procesuală activă, arată că acțiunea a fost introdusă de administrator. Cu privire la interes, arată că plângerea penală formulată în fața instanțelor italiene a fost respinsă în primă instanță, dar reclamantul a formulat recurs, care este în curs de soluționare. Cu toate acestea, consideră că interesul reclamantului în promovarea acestei ordonanțe, nu se justifică, deoarece acesta putea să-și exprime votul negativ în adunare. Pe fond, arată că prima instanță a făcut o cercetare sumară privind îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială; că exceptând vremelnicia, celelalte condiții de admisibilitate nu pot fi dovedite; că reclamantul și-a exprimat în adunare votul valid; că celălalt acționar a vărsat 1.600.000 Euro; că hotărârea a fost respectată doar unilateral; că hotărârile pentru modificarea statutului se iau cu votul majoritar de 75%. Arată că recurentul a invocat nerespectarea art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, dar acest articol are 2 teze, ambele vizând încălcarea dreptului material, iar recurentul nu a indicat la care teză înțelege să se raporteze. Consideră că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 759/09.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului reclamantului în formularea cererii, precum și cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - SRL, având ca obiect suspendarea executării hotărârilor
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub numărul - reclamantul a solicitat pe calea ordonanței președințiale sa se dispună suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale Ordinara a acționarilor - SRL din data de 14.12.2008 si a suspendării parțiale Hotărârii Adunării Generale Ordinara a acționarilor - SRL din data de 24.03.2009, cu privire la punctele 8, 9, 10 si 11.
În motivare, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare - legate de lipsa interesului și a legitimării procesuale active a reclamantului - verificarea acestora în cadrul cererii de suspendare a Hotărârilor adunărilor generale în limitele art. 133 din Legea nr. 31/1990 și 581.pr.civ. raportându-se la calitatea de participant la viața societară a reclamantului.
Instanța de fond a reținut că a examina cele două condiții de exercițiu ale acțiunii prin prisma prevederilor art. 132 alin. 2, 3 și 4 din Legea nr. 31/1990, așa cum propune pârâta, ar presupune abordarea și tranșarea unor aspecte ce sunt litigioase și fac obiectul dezbaterii în procedura de drept comun (cum ar fi calificarea și încadrarea motivelor de nulitate invocate ca fiind absolute sau relative cu consecințele ce derivă de aici sub aspect procesual).
În consecință, reținând aspectul că reclamantul a declanșat un litigiu pentru constatarea nulității, respectiv a nulității parțiale a Hotărârilor a căror suspendare o solicită - condiție prevăzută de art. 133 din Legea nr. 31/1990 și care, în primul rând conferă calitate pentru a cere suspendarea, că acesta este asociat și că hotărârile în discuție privesc viața societară, instanța de fond a apreciat că verificarea cerințelor de interes și calitate procesuală în a solicita suspendarea executării hotărârilor se impune a se efectua prin prisma acestor repere, și că, în acord cu cele mai sus enunțate condițiile sunt îndeplinite, și în consecință excepțiile vor fi respinse.
Plecând de la dispozițiile art. 581.pr.civ. și art. 133 din Legea nr. 31/1990, se observă că, în cadrul acțiunii întemeiate pe normele anterior indicate, instanța este chemată să efectueze un examen sumar al faptelor și probelor prezentate, verificând dacă deciziile adunărilor generale îmbracă o aparență formală de legalitate în constituirea lor.
În speță, în ce privește Hotărârea adunării generale din 14.12.2008 stabilirea aparenței de legalitate presupune interpretarea unor clauze ale actului constitutiv (respectiv aspectul că majorarea capitalului social este permisă sau nu, în contextual în care la data întocmirii acestuia nu era prevăzută ca o posibilitate de dreptul comun în materie).
Prin prisma celor enunțate mai sus, instanța de fond a reținut că această analiză pentru a constata o aparență de drept în sensul celor invocate de către reclamant, nu poate fi abordată.
Pe de altă parte, participarea reclamantului la adunarea generală în care măsura a fost adoptată și votul în favoarea măsurii acum contestate, sunt de natură ca, dimpotrivă, să confere aparența de legalitate a deciziei adunării.
Considerațiile sunt valabile și în ce privește cea de a doua Hotărâre, din data de 24.03.2009, întrucât și în această situație se ridică probleme ce țin de interpretarea aspectelor vizând cerințele de qvorumul necesar și întrunit pentru luarea unor măsuri, și mai mult, problema validității și efectelor pe care le-ar putea produce sau nu precedenta Hotărâre, adoptată în 14.12.2008, contestată, la rândul ei de către reclamant.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării Hotărârilor Adunării Generale Ordinare a acționarilor - SRL din data de 14.12.2008 si a suspendării parțiale celei din data de 24.03.2009, cu privire la punctele 8, 9, 10 si 11, în baza prevederilor art. 133 din Legea nr. - și 581 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței comerciale nr. 759/09.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs reclamantul, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială privind suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale Ordinare a din data de 14.12.2008 și suspendarea parțială a executării Hotărârii Adunării Generale Ordinare a din data de 24.03.2009, cu privire la pct. 8, 9, 10, 11, 13 de pe ordinea de zi, până la soluționarea fondului cauzei printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă; menținând sentinței atacate în ceea ce privește respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului procesual al reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, s-a arătat că obiectul principal de activitate al societății îl reprezintă agricultura și serviciile conexe acesteia ( ), în special cultivarea cerealelor, a plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase ( 0111), iar în vederea desfășurării activității comerciale, societatea a întreprins demersuri pentru achiziționarea unor mașini și utilaje agricole, precum și a unor terenuri agricole. În scopul achiziționării terenurilor, societatea a contractat credite bancare, iar asociații au încheiat acte de finanțare ale societății, pentru asigurarea fondurilor necesare investițiilor. La data de 2 decembrie 2008,. a convocat adunarea generală a asociaților conform unei ordini de zi care cuprindea diferite modalități de majorare a capitalului social al societății, iar în subsidiar soluția lichidării acesteia. Adunarea generală a asociaților s-a întrunit la (Italia), atât la prima convocare, la data de 13.12.2008, când nu s-au putut adopta decizii din cauza votului divergent, cât și la a doua convocare, la data de 14.12.2008, ora 16,25, când a fost adoptată hotărârea lovită de nulitate absolută. La ambele convocări au fost prezenți la adunare reclamantul în calitate de asociat și administrator, în calitate de reprezentant al asociatului Italia, și, în calitate de administrator, precum și alte persoane. La a doua convocare, la data de 14 decembrie 2008, primul punct de pe ordinea de zi a adunării a avut ca scop majorarea capitalului social prin conversia creanțelor asociaților asupra societății în părți sociale ale acesteia, iar cel de-al doilea punct a avut ca obiect exprimarea intenției asociaților de modifica actul constitutiv al societății, în considerarea modificărilor în structura participațiilor la capitalul social decise la primul punct de pe ordinea de zi.
Recurentul susține că Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de 14.12.2008 este lovită de nulitate absolută, fiind adoptată cu încălcarea prevederilor legale și statutare privind majorarea; capitalului social, deoarece contrar prevederilor actului constitutiv, majorarea capitalului social s-a realizat prin conversia creanțelor asociaților asupra societății în părți sociale, deși actul constitutiv al societății limitează sursele de majorare a capitalului social la aporturi în numerar și aporturi în natură. În subsidiar, hotărârea în cauză a fost adoptată cu nerespectarea dispozițiilor art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, care impun ca în cazul conversiei creanțelor asociaților asupra societății în părți sociale, datoria societății față de asociații-creditori să fie lichidă și exigibilă, întrucât creanța pe care asociatul-creditor Italia SRL o avea asupra societății era neexigibilă.
La data de 19 februarie 2009, același administrator al - SRL, a convocat adunarea generală a asociaților conform unei ordini de zi privind diferite probleme curente ale activității sociale, dar și în scopul modificării organului de administrare și al însemnării unui organ de control al societății, respectiv al adoptării unui nou act constitutiv al societății, în considerarea modificărilor în structura capitalului social produse prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de 14.12.2008.
Adunarea generală a asociaților s-a întrunit la sediul societății, la prima convocare, la data de 24.03.2009, ora 15,00, când se arată că au fost prezenți recurentul, în calitate de asociat și administrator, în calitate de reprezentant al asociatului Italia, și, în calitate de administrator, precum și alte persoane. Asociații au deliberat și votat asupra punctelor de pe ordinea de zi, cu excepția celor referitoare la adoptarea unui nou act constitutiv, puncte la care recurentul arată că a refuzat să delibereze. Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de 24.03.2009 a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor legale imperative referitoare la asigurarea dreptului la informare al asociaților și ordinea de zi a adunării, la votul exprimat de asociați în cadrul adunării și la cuprinsul procesului-verbal al ședinței.
Sintetizând motivele de recurs, recurentul susține că sentința recurată este dată cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, privind încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât prima instanță a făcut confuzie între condiția negativă a neprejudecării fondului și cea pozitivă a verificării aparenței dreptului, în materia ordonanței președințiale. Astfel, instanța și-a motivat soluția de respingere a cererii prin aceea că nu poate realiza o verificare sumară a actului constitutiv în vederea stabilirii aparenței dreptului, întrucât stabilirea aparenței de legalitate presupune o interpretare a clauzelor statutare care ar excede sferei de analiză specifice ordonanței președințiale. În cauză, însă, instanța avea atât posibilitatea, cât și obligația de a proceda la o minimă cercetare aparenței de legalitate a hotărârilor adoptate, pentru care era suficientă pipăirea fondului, nefiind necesară io interpretare aprofundată a clauzelor actului constitutiv și a dispozițiilor legale sau o analiză detaliată a altor mijloace de probă.
Recurentul consideră că în ceea ce privește prima hotărâre a adunării asociaților, simpla lectură a dispozițiilor statutare ar fi relevat faptul că modalitatea în care se putea realiză majorarea capitalului social, respectiv prin aporturi în numerar sau în (natură, excludea majorarea capitalului social prin conversia creanțelor în părți sociale; în ceea ce privește a doua hotărâre, consideră că simpla lectură a convocatorului ar fi condus la concluzia nelegalității convocării pentru omisiunea includerii textului modificărilor actului constitutiv.
Se mai susține că ordonanța președințială este o procedură specială reglementată de lege, în scopul luării unor măsuri vremelnice în cazuri urgente, pentru evitarea unei pagube iminentă ce nu s-ar putea repara, urmărindu-se astfel obținerea de urgență a unei hotărâri cu caracter provizoriu până la soluționarea pe fond a cauzei. Între condițiile cerute de lege pentru ca instanța să dispună printr-o ordonanță președințială o măsură cu caracter provizoriu, o poziție esențială o deține aparența dreptului. Prima instanță, analizând această condiție, o descrie ca fiind "un examen sumar al faptelor și probelor prezentate, verificând dacă deciziile adunărilor generale îmbracă o aparență formală de legalitate în constituirea lor". Din această perspectivă, prima instanță a apreciat că se impune respingerea cererii de ordonanță președințială pe motiv că stabilirea aparenței de legalitate a hotărârii adunării generale a asociaților din data de 14.12.2008 ar presupune o interpretare a clauzelor actului constitutiv, iar o astfel de analiză "nu poate fi abordată" de către instanța de judecată. Se mai arată că aceleași considerații sunt valabile și pentru cea de-a doua hotărâre a adunării generale a asociaților, respectiv cea din 24.03.2009, "întrucât și în această situație se ridică probleme ce țin de interpretarea aspectelor vizând cerințele de cvorum necesar și întrunit pentru luarea unor măsuri -". De asemenea, instanța a arătat că valabilitatea și efectele pe care le-ar produce sau nu hotărârea adunării generale a asociaților din data de 24.03.2009 depind de cele ale hotărârii adoptate în data de 14.12.2008.
Așadar, recurentul apreciază că prima instanță, analizând aparența dreptului, s-a prevalat de neprejudicierea fondului și a refuzat în fapt să se pronunțe cu privire la motivele de nelegalitate aparentă ale hotărârilor atacate. Se mai arată că Hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 581 și urm. Cod procedură civilă, respectiv ale art. 133 din Legea nr. 31 /1990 privind societățile comerciale, prima instanță făcând confuzie între condiția negativă a neprejudicierii fondului și condiția pozitivă a verificării aparenței dreptului. Condiția negativă a neprejudicierii fondului este determinată de caracterul vremelnic, provizoriu, al măsurilor ce pot fi ordonate de instanță în condițiile art. 581 Cod procedură civilă, și reprezintă un standard de verificare a întinderii acestor măsuri, judecătorul fiind îndreptățit a realiza un examen sumar al cauzei, spre a stabili de partea cui este aparența dreptului, ceea ce presupune minime cercetări de fapt și aprecieri de drept și care nu are legătură cu întinderea măsurilor dispuse de instanță, ci cu întinderea verificărilor pe care aceasta este ținută să le facă. Pe calea ordonanței președințiale nu poate fi soluționat fondul dreptului, instanței de judecată fiindu- interzis să prejudece fondul cauzei, însă o examinare sumară a stării de fapt și a dreptului aplicabil este autorizată de lege și chiar indispensabilă pentru ca instanța să poată aprecia care dintre părțile litigante are în favoarea sa aparența unei situații juridice legale justifică un interes legitim pentru aom enține sau aoî nlătura, în mod provizoriu.
Prin urmare, recurentul susține că în cazul în care instanța ar fi realizat analiză minimală a hotărârilor atacate, prin prisma dispozițiilor legale și statuare, pe baza mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei, constând exclusiv din înscrisuri, aceasta nu făcea altceva decât să stabilească aparența dreptului, și nu să pronunțe o soluție pe fondul cauzei. În realitate, sub pretextul neprejudicierii fondului, prima instanță nu a cercetat deloc aparența dreptului, ci s-a limitat la a califica toate cauzele de nulitate absolută a hotărârilor adunării generale a asociaților ca fiind chestiuni de fond, asupra cărora nu se poate pronunța. Astfel, în ceea ce privește Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de 14.12.2008, aceasta încalcă prevederile imperative ale actului constitutiv în materia capitalului social și dispozițiile legale imperative privind majorarea capitalului social prin conversia creanțelor asupra societății în părți sociale ale acesteia.
Consideră că actul constitutiv al limitează modalitățile de majorare a capitalului social, prevăzându-se expres și imperativ în art. 8.2. că majorarea se poate realiza doar prin "noi aporturi în numerar sau în natură ale asociaților sau ale altor persoane fizice sau juridice, care astfel devin asociați în cadrul societății", astfel că simpla lectură a dispozițiilor statutare citate ar fi relevat faptul că modalitatea în care se putea realiza majorarea capitalului social, respectiv prin aporturi în numerar sau în natură, excludea majorarea capitalul social prin conversia creanțelor în părți sociale, apreciind că niciun fel de altă verificare nu mai eră necesară pentru ca instanța să concluzioneze că în cauză capitalul social nu putea fi majorat decât prin aporturi în numerar sau în natura, iar nu prin aporturi în creanțe, astfel că nulitatea absolută invoc fată de subsemnatul se bucură de protecția aparenței dreptului.
În subsidiar, arată că în speță nu erau întrunite condițiile legale pentru realizarea majorării capitalului social printr-o astfel de operațiune. Dispozițiile art. 210 alin. (2) din Legea 31/1990 privind societățile comerciale prevăd în mod imperativ ca datoria societății față de asociații-creditori să fie lichidă și exigibilă. Această cerință nu a fost respectată în speță, datoria în contul căreia asociatul-creditor a urmărit să dobândească părțile sociale nefiind identificată în hotărârea atacată și nefiind exigibilă, fapt care rezultă din verificarea raportărilor efectuate de către Banca Națională a României. Pe cale de consecință, creanța nefiind lichidă și exigibilă, nu putea opera compensația prevăzută în art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale și nici nu putea avea loc liberare de părți sociale noi în favoarea asociatului-creditor. Se mai arată că prima instanță a apreciat în mod greșit, că votul exprimat de recurent în vederea adoptării Hotărârii Adunării Generale a Asociaților din data de 14.12.2008 ar fi de natură să confere aparența de legalitate a deciziei adunării. Astfel, arată că cel care a votat în cadrul adunării asociaților în favoarea adoptării unei hotărâri nu poate avea niciodată de partea sa aparența dreptului atunci când se solicită suspendarea executării hotărârii astfel adoptate. Or, problema aparenței dreptului vizează legalitatea hotărârii adunării generale, independent de votul exprimat de asociați, instanța de judecată omițând să ia în considerare natura nulității invocate în cauză. Nulitatea absolută a hotărârilor adunării generale asociaților poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes legitim, inclusiv de asociatul care a votat în favoarea hotărârii respective. Această posibilitate rezultă tocmai din faptul că nulitatea absolută este generată de încălcarea unei norme care ocrotește un interes general, de ordine publică, iar nu doar unul particular.
În ceea ce privește Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de 24.03.2009, recurentul arată că aceasta a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor legale imperative referitoare la dreptul de informare al asociaților, ordinea de zi a adunării și cuprinsul procesului-verbal al ședinței, că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. (7) din legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Or, în cauză, cu privire la pct. 8, 10 și 11 de pe ordinea de zi, având ca obiect adoptarea unui nou act constitutiv al societății, hotărârea este lovită de nulitate absolută pentru încălcarea dispozițiilor legale imperative menționate, care consacră dreptul de informare prealabilă al asociaților cu privire la modificările actului constitutiv și dreptul potestativ al asociatului prezent la adunare de a se opune la adoptarea de hotărâri asupra unor puncte de pe ordinea de zi care nu au fost publicate în conformitate cu dispozițiile legale privind convocarea regulată a adunării generale.
Și în acest caz, se consideră că simpla lectură a convocatorului ar fi condus instanța de judecată la concluzia nelegalității sale pentru omisiunea includerii textului modificărilor actului constitutiv. Menționarea explicită a problemelor pe ordinea de zi, inclusiv cuprinderea textului integral al propunerilor pentru modificarea actului constitutiv, este o condiție sine qua non de validitate a convocării adunării, întrucât este instituită în scopul asigurării dreptului asociaților la informare și, implicit, al asigurării formării valabile a consimțământului acestora în adunarea generală. Asociații nu sunt chemați să ratifice o chestiune prestabilită, ci să delibereze și să voteze în cunoștință de cauză, în mod informat, asupra tuturor problemelor de pe ordinea de zi; deliberarea și votul sunt condiționate de cunoașterea conținutului problemelor de pe ordinea de zi, inclusiv (și cu atât mai mult) al propunerilor pentru modificarea actului constitutiv, chestiune vitală pentru existența și funcționarea societății comerciale. În cauză, însă, aceste condiții nu au fost respectate.
De asemenea, se arată că hotărârea fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor legale imperative referitoare la votul exprimat de asociați în cadrul adunării și la cuprinsul procesului-verbal al ședinței, care trebuie să cuprindă, potrivit art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, alături de îndeplinirea formalităților de convocare, data și locul adunării generale, asociații prezenți, numărul părților sociale, dezbaterile în rezumat și consemnarea expresă a hotărârilor luate, existând o divergență cu privire la participațiile deținute de asociați și, implicit, cu privire la voturile exercitate de aceștia (recurentul arătând că deține o participație de 50%, egală cu a celuilalt asociat, iar acesta a declarat că deține o cotă-parte de 70%, iar recurentul doar 30%), validitatea votului subsecvent este viciată. Astfel hotărârile aferente pct. 8, 9, 10, 11 și 13. de pe ordinea de zi sunt lovite nulitate absolută, întrucât fie asociații au votat divergent, fie asociatul - Italia SRL a votat, iar recurentul s-a abținut, fără a se consemna în procesul verbal al ședinței. Aceste omisiuni rezultă dintr-o simplă lectură a procesului-verbal al ședinței, nepresupunând verificări suplimentare.
În ceea ce privește întrunirea celorlalte condiții de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială ce nu au fost analizate de prima instanță, recurentul menționează cu privire la paguba iminentă, că avându-se în vedere modificările nelegale privind structura capitalului social, asociatul persoană juridică Italia, în considerarea deținerii unei cote-părți majoritare din capitalul social, ar putea, oricând, decide abuziv cu privire la anumite aspecte esențiale legate de activitatea societății, cu consecința diminuării patrimoniului acesteia și, deci, a valorii participației subsemnatului la capitalul social. Acest risc de perpetuare și amplificare a efectelor actelor nule absolut poate fi înlăturat prin suspendarea executării hotărârilor respective până la pronunțarea instanței de judecată asupra fondului cauzei. Mai mult, cum hotărârile atacate au ca obiect adoptarea unui alt act constitutiv al societății, suspendarea executării hotărârilor atacate se impune și în vederea înlăturării incertitudinii existente cu privire la actul care guvernează funcționarea societății, inclusiv în raporturile cu terții.
Cu privire la urgența cererii, arată că suspendarea de îndată a executării hotărârilor se impune în vederea prevenirii unei pagube iminente, întrucât administratorul, a încercat să procedeze la înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timișa Hotărârilor Adunării Generale a Asociaților din data de 14.12.2008 și 24.03.2009 și, în mod abuziv, a noului act constitutiv al societății. Suspendarea, de urgență, a executării hotărârilor adunării generale înlătură riscul ca asociatul Italia să adopte în continuare decizii printr-un abuz de majoritate săvârșit înainte de clarificarea pe cale judiciară a fondului cauzei.
Cu privire la vremelnicia măsurii, recurentul arată că a solicitat instanței de judecată să dispună suspendarea executării hotărârilor atacate; până la soluționarea cauzei printr-o hotărâre judecătorească instanței de fond, că a formulat în temeiul art. 196, raportat, la art. 132 alin. (2) și (3) din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, o acțiune în constatarea nulității absolute a hotărârilor adunării generale a asociaților din data de 14.12.2008 și 24.03.2009, aflată pe rolul Tribunalului Timiș. consideră că aspectul esențial care se impunea a fi avut în vedere în soluționarea cauzei și care a fost ignorat de prima instanță a fost acela că instanța era pusă în situația de a alege, provizoriu, între a adopta o măsură care să protejeze echilibrul dintre asociați până la soluționarea fondului și a respinge adoptarea unei asemenea măsuri vremelnice (caz în care asociatului Italia i se deschide calea comiterii unui abuz de majoritate până la clarificarea fondului litigiului, întrucât acesta s-ar putea prevala de o participație majoritară de 70%).
Pârâta intimată - SRL a formulat întâmpinare prin care în principal a invocat excepțiile lipsei de interes legitim a recurentului, in formulară recursului cu privire la cererea de suspendare a Hotărârii AGA din 14.12.2008, la raportat la dispozițiile art. 132 din Legea 31/1990, precum și excepția lipsei calității procesuale active a recurentului, in ceea ce privește cererea de suspendare a executării pct. 9 din Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din 24.03.2009, conform prevederilor art. 132. alin (4) din Legea 31/1990. În subsidiar, solicitam respingerea recursului formulat ca nefondat si menținerea in tot a sentinței atacate, ca legala si temeinica, cu cheltuieli de judecata.
Se arată cu privire la excepția lipsei de interes legitim a recurentului, in formularea prezentului recurs, referitor la cererea de suspendare a Hotărârii AGA din 14.12.2008, că din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Legea 31/1990, rezulta că legiuitorul nu a acordat posibilitatea asociaților care au luat parte la Adunarea Generala si au votat in sensul modificării actului constitutiv, de a ataca Hotărârea Adunării Generale. De asemenea, în doctrină s-a arătat ca, în baza principiuluinemo propriam turpitudinem allegans, desi nu există o interdicție legala pentru partea care a încheiat un act juridic nul sa formuleze o acțiune în nulitatea acestuia, totuși, nu se poate acorda ocrotire juridica dreptului unei persoane care își invoca propria culpa, considerând că recursul formulat de către este lipsit de interes legitim. Arată că doctrina a stabilit ca, aceasta condiție a existentei unui interes legitim trebuie sa subziste pe toata durata de desfășurare a unui litigiu, deci si in calea extraordinara de atac a recursului. Pe de alta parte, în teoria judiciara, interesul a fost definit ca fiind "interesul practic, imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea in mișcare a procedurii judiciare". Pentru a justifica sesizarea instanței de judecata si respectiv continuarea unui demers judiciar prin formularea unei cai de atac, interesul trebuie sa îndeplinească următoarele condiții: sa fie legitim, sa fie personal si direct, precum si sa fie născut si actual. Or, în speța recurentul a fost prezent la Adunarea Generala din data de 14.12.2008 astfel ca, a avut posibilitatea de a vota contra adoptării modificărilor, situație in care s-ar fi încadrat in prevederile art. 132 Legea 31/1990, însa acesta a înțeles sa își exprime un vot favorabil modificărilor puse in discuție cu acea ocazie, motiv pentru care intimatul apreciază că interesul recurentului in formularea prezentului recurs cu privire la suspendarea Hotărârii AGA din 14.12.2008, nu este legitim, fiind in neconcordanță cu prevederile art. 132 alin. (2), nu este personal si direct si nici născut si actual, întrucât acesta si-a exprimat acordul liber cu privire la chestiunile supuse la vot in cadrul AGA din data de 14.12.2008.
Pentru aceste motive, intimata solicită admiterea excepția invocate și respingerea recursului formulat de către cu privire la suspendarea Hotărârii AGA din 14.12.2008, ca fiind formulat de o persoana lipsita de interes legitim.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a recurentului, în ceea ce privește cererea de suspendare a executării pct. 9 din Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din 24.03.2009, în conformitate cu prevederile art. 132. alin (4) din Legea 31/1990, intimata arată că recursul este formulat de o persoana lipsita de calitate procesuala activa. Conform dispozițiilor art. 132 alin. (4) din Legea 31/1990, "membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție". Arată că recurentul, prin motivele de recurs dezvoltate contesta chiar partea din Hotărâre in care se decide revocarea sa din funcția de administrator, respectiv pct. 9 din aceasta Hotărâre. Datorita caracterului accesoriu al ordonanței președințiale raportat la acțiunea principala, jurisprudența în domeniu, a statuat că, în conformitate cu principiulaccesorium seauitur principale, calitatea procesuala activa urmează a fi stabilita in cererea accesorie in strânsa legătura cu acțiunea principala. Se mai arată că nu are calitate procesuala activa pentru a formula acțiunea principala, fiind deci lipsit de calitate procesuala activă și în ceea ce privește formularea cererii accesorii referitoare la suspendarea Hotărârii AGA din data de 24.03.2009. De asemenea, in jurisprudență s-a apreciat ca, in condițiile in care "administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale privind revocarea lor din funcție, nu pot solicita nici suspendarea executării acestei masuri".
Intimata a mai susținut că relativ la problema semnificației acestei prevederi legale, în literatura de specialitate s-a precizat ca, prin modalitatea de redactare a textului art. 132 alin (4) din Legea 31/1990, legiuitorul a stabilit o interdicție pentru asociații care au votat pentru adoptarea Hotărârii Adunării Generale, de a mai invoca nulitatea acesteia, fie ea relativa sau absoluta. Pentru aceste considerente, intimata solicită admiterea excepției invocate si respingerea recursului formulat cu privire la cererea de suspendare pct. 9 din Hotărârea AGA din 24.03.2009, ca fiind formulat de o persoana lipsita de calitate procesuala.
Pe fond, arată că datorita problemelor financiare cu care se confrunta - SRL, la sfârșitul anului 2008, în data de 02.12.2008 administratorul societății a convocat Adunarea Generala a Asociaților, pentru identificarea unor modalități de soluționare a problemelor si adoptarea masurilor necesare. Urmare acestei convocări, in data de 13.12.2008, s-a întrunit Adunarea Generala a Asociaților, in prima convocare, iar conform celor consemnate in Procesul-verbal încheiat cu acea ocazie, asociații nu au fost in măsura sa adopte vreo decizie. Totuși, aceștia au decis, in unanimitate, sa se întâlnească la doua convocare, în data de 14.12.2008, pentru a delibera cu privire la punctele cuprinse pe ordinea de zi indicata in convocarea din 02.12.2008. La a doua convocare, după ce s-a pus in discuție necesitatea finanțării societății, cei doi asociați ai - SRL au decis majorarea capitalului social prin conversia unei parți a finanțărilor realizate de către asociați, in emiterea unui număr de 3.908 parți sociale noi, in valoare de 100 lei fiecare.
Se mai arată că după cum rezulta din Procesul-verbal încheiat cu ocazia Adunării Generale din 14.12.2008, cu privire la majorarea capitalului social si a stabilirii noii structuri a capitalului social ca urmare a acestei majorări, hotărârea a fost adoptata în unanimitate de voturi. Prin aceeași Hotărâre contestata de către recurent, asociații au decis, de asemenea cu unanimitate de voturi, ca: hotărârile cu privire la mărirea capitalului social, vânzarea sau cumpărarea de terenuri sau bunuri imobiliare sa fie adoptate cu o majoritate de 75% din voturile asociaților; același procent de 75% sa fie aplicabil si cu privire la modificarea statutului conform hotărârilor indicate anterior; orice alta decizie urmează a fi adoptata cu majoritatea simpla.
Intimata învederează instanței că la AGA din data de 24.03.2009, reclamantul a refuzat sa dea eficienta propriei decizii adoptate cu ocazia adoptării Hotărârii din data de 14.12.2008, refuzând sa exprime un vot afirmativ pentru adoptarea unui nou act constitutiv, refuzând sa semneze si refuzând sa exprime un vot cu privire la ordinea de zi, iar ulterior, recurentul a atacat cele doua Hotărâri, prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, cu termen de judecata la data de 22.09.2009. Totodată, recurentul a formulat si cererea de ordonanța președințiala ce face obiectul prezentului dosar, prin care a solicitat sa se dispună suspendarea Hotărârii AGA - SRL din data de 14.12.2008, precum si suspendarea parțiala a Hotărârii AGA - SRL din data de 24.03.2009, doar cu privire la punctele 8,9,10 11 si 13 de pe ordinea de zi. În soluționarea acestui dosar, prima instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale active si a lipsei de interes a reclamantului, invocate de către - FRATELI SRL iar, pe fond, a respins cererea de ordonanța președințiala formulata de către. Pentru a soluționa astfel litigiul dedus judecații, instanța, făcând aplicarea prevederilor art.581 Cod proc.civ si ale dispozițiilor art. 133 din Legea 31/1990, a constatat ca, pentru stabilirea aparentei de legalitate a Hotărârii AGA din data de 14.12.2008 se impune interpretarea unor clauze ale acrului constitutiv. Or, o asemenea interpretare nu poate fi abordata de către instanța de judecata în soluționarea unei cereri având ca obiect ordonanța președințiala. De asemenea, instanța a reținut ca, participarea reclamantului recurent la AGA din data de 14.12.2008, precum si votul favorabil exprimat de către acesta cu privire la măsurile contestate în prezent, conferă acestei hotărâri aparența de legalitate pe care instanța este ținută să o verifice conform dispozițiilor art. 581 Cod procedură civilă. În ceea ce privește Hotărârea AGA din data de 24.03.2009, instanța a reținut ca, si in aceasta situație, reclamantul recurent a supus instanței anumite aspecte ce țin de interpretarea unor clauze ce vizează cerințele de qvorum precum si problema validității si a efectelor Hotărârii AGA din data de 14.12.2008.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.9 Cod proc. civ, invocat de către recurent, intimata a arătat că textul citat anterior vizează doua ipoteze: a) hotărârea este lipsita de temei legal; b) hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii. În ambele cazuri, este avuta in vedere, ca regula, încălcarea legii de drept material. Conform doctrinei judiciare, hotărârea este lipsita de temei legal atunci când, din modul in care este redactata hotărârea, nu se poate determina daca legea a fost sau nu corect aplicata, ceea ce înseamnă ca lipsa de temei legal nu trebuie confundata cu încălcarea legii sau cu nemotivarea. Altfel spus, instanța de recurs trebuie sa constate ca hotărârea nu este motivata in drept ori, ca in legislația in vigoare la data pronunțării hotărârii, nu exista un text care sa justifice soluția data in speța. Or, prima instanța a motivat hotărârea pronunțata atât in fapt cat si in drept invocând textele legale aplicabile spetei. Instanța a indicat in considerentele sentinței recurate ca, raportat la dispozițiile art. 581 Cod proc.civ. si art. 133 din Legea 31/1990, se observa ca ". instanța este chemata sa efectueze un examen sumar al faptelor si probelor prezentate, verificând daca deciziile adunărilor generale îmbracă o aparenta formala de legalitate in constituirea lor", rezultând că soluția pronunțata de prima instanța nu se încadrează in sfera noțiunii de "hotărâre lipsita de temei legal", prevăzuta de legiuitor in dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Referitor la a doua teza, intimata arată că teoria menționează că sintagma "hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii", înseamnă ca instanța a recurs la textele de lege aplicabile spetei dar, fie le-a încălcat, in litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit. Contrar susținerilor recurentului, prima instanța, in pronunțarea sentinței atacate nu a încălcat nici litera si nici spiritul dispozițiilor legale incidente in speța si nici nu a realizat o aplicare greșita a acestora. În acest sens, se arată că teoria si practica judiciara au fost constante in a aprecia ca, simpla introducere a acțiunii in anularea Hotărârii AGA, nu reprezintă o condiție suficienta pentru a se dispune suspendarea executării Hotărârii, fiind necesara si îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale, prevăzute de art. 581 Cod proc. civ. Pe de alta parte, chiar recurentul, nu a indicat care situație a art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. ar fi incidența in speța, pentru a analiza mai detaliat acest motiv. Totodată, doctrina a subliniat ca, instanța de judecata trebuie sa analizeze si condițiile generale de exercitare ale acțiunii, respectiv calitate, capacitate si interes. Prima instanța a fost ținuta sa verifice întrunirea celor trei condiții cumulative pentru exercitarea cererii de ordonanța președințiala: vremelnicia măsurii luate de instanța, urgenta acestei masuri si neprejudicierea fondului. În ceea ce privește presupusa confuzie realizata de instanța de fond, între condiția negativa neprejudecării fondului si cea pozitiva aparentei dreptului, învederam instanței de recurs ca aceasta confuzie este o creație a recurentului. În sentința pronunțata, instanța a motivat explicit si întemeiat considerentele pentru care nu a trecut la interpretarea clauzelor actului constitutiv sau a aspectelor ce țin de qvorumul necesar a fi întrunit pentru luarea unor masuri, sau cu privire la validitatea si efectele pe care le-ar putea produce Hotărârea AGA din data de 14.12.2008. . atât in cererea introductiva cat si in dezvoltarea motivelor de recurs, a indicat aproape in exclusivitate chestiuni ce țin de fondul cauzei, iar nu de motivele specifice in promovarea unei ordonanțe președințiale. În literatura de specialitate s-a arătat ca, deși prevederile art. 581 Cod proc.civ. nu menționează in mod expres condiția nerezolvării litigiului in fond, aceasta condiție tine de esența ordonanței președințiale. Rezulta deci ca, instanța este chemata sa examineze exclusiv aparenta dreptului ce face obiectul litigiului, or, prima instanța a examinat aparenta dreptului, indicând ca, "participarea reclamantului la adunarea generala in care măsura a fost adoptata si votul sau in favoarea măsurii acum contestate, sunt de natura ca, dimpotrivă, sa confere aparenta de legalitate a deciziei adunării". Conform doctrinei, in soluționarea cererii, aprecierea instanței are ca punct de plecare aparenta pe care se sprijină hotărârea AGA atacata întrucât, in considerentele hotărârii, nu trebuie sa se facă referire la fondul cauzei.
Intimata apreciază că daca se impune necesitatea interpretării unor clauze statutare referitoare la convocarea adunării sau la condițiile de qvorum, sau clauze ale căror mod de redactare da naștere la interpretări, aparenta dreptului nu poate fi analizata pe calea speciala si sumara a ordonanței presedintiale, urmând a fi analizata in judecarea fondului pricinii. Astfel, "simpla lectura a dispozițiilor statutare" sau "simpla lectura a convocatorului" la care face referire recurentul se refera de fapt la interpretarea de către instanța a celor cuprinse in aceste înscrisuri. Or, interpretarea dispozițiilor actului constitutiv tine de judecarea fondului cauzei iar nu de procedura speciala a ordonanței președințiale. În ceea ce privește convocatorul la care se refera recurentul insa, instanța nu ar fi putut sa ajungă la nicio concluzie utila soluționării cauzei, întrucât conținutul convocatorului trebuie interpretat in contextul dispozițiilor legale si statutare aplicabile spetei, interpretare ce excede cadrului procesual stabilit prin art. 581 - 582 Cod proc.civ. În speță, datorită condițiilor prealabile si modului de desfășurare al celor doua Adunări Generale, după cum a consfințit si prima instanța prin hotărârea pronunțata, aparența dreptului este în sensul menținerii valabilității Hotărârilor AGA a căror anulare a solicitat-o recurentul în cauza ce face obiectul dosarului nr-, aflat pe rolul Tribunalului Timiș.
Se mai arată că Hotărârea AGA din data de 14.12.2008, a fost adoptata de către cei doi asociați ai - FRATELI SRL cu unanimitate de voturi. Votul reclamantului a fost exprimat in mod valabil si in deplina cunoștința de cauza, fiind surprinzătoare atitudinea sa din cadrul AGA din data de 24.03.2009, când a refuzat in mod categoric, sa dea eficacitate Hotărârii valabil adoptate in 14.12.2008. Astfel, instanța a determinat aparenta dreptului, in prezentul litigiu, pe baza probelor aflate la dosarul care au fost examinate in limitele prevăzute de dispozițiile art. 581 Cod.pro.civ. și în mod corect, s-a oprit la realizarea acestui examen sumar, fără a trece la o interpretare chestiunilor supuse atenției sale prin cererea introductiva, chestiuni ce țin in mod indubitabil de fondul cauzei.
Dar, din motivele de recurs, rezultă că tocmai aceasta este critica adusă de recurent sentinței atacate, respectiv lipsa interpretării chestiunilor invocate prin cererea introductiva, deși o astfel de analiza excede cadrului procesual al ordonanței președințiale. Totodată, recurentul a invocat aspecte legate de posibilitatea realizării majorării capitalului social prin conversia creanțelor asociaților asupra societății in parți sociale, arătând ca pentru realizarea acestei conversii creanțele trebuie sa fie certe, lichide si exigibile. Aceste aspecte insa, nu pot fi soluționate de către instanța in procedura speciala si simplificata a ordonanței președințiale, întrucât raportat la probele administrate in cauza, instanța nu poate determina la o analiza sumara a cauzei, caracterul cert, lichid si exigibil al acestor creanțe. Conform celor reținute de instanța de judecata, aparenta de legalitate a Hotărârii AGA din 14.12.2008 se întemeiază pe doua aspecte, respectiv prezenta recurentului la aceasta Adunare si exprimarea votului sau favorabil în cadrul Adunării. Referitor la Hotărârea AGA din 24.03.2009, recurentul a reiterat in fata instanței de control judiciar, aspectele ce țin de fondul cauzei, care au fost de altfel, susținute si in prima instanța, respectiv aspecte ce țin de aplicabilitatea in speța a dispozițiilor art. 117 si ale art. 129 din Legea 31/1990, interpretare ce nu poate fi realizata de către instanța in cadrul procedurii ordonanței de plata, fiind de asemenea o apreciere strâns legata de fondul cauzei. Susținerile recurentului cu privire la validitatea votului exprimat in cadrul AGA din data de 24.03.2009, precum si aspectele legate de cota de participație a celor doi asociați la capitalul social al - FRATELI SRL, sunt de asemenea, aspecte ce exced cadrului procesual al unei ordonanțe președințiale, urmând a fi soluționate in cadrul litigiului de fond. Pe de alta parte, in ceea ce privește îndeplinirea in prezenta cauza a condițiilor de admisibilitate a cererii de ordonanța președințiala, in primul rând, aceste condiții nu au fost invocate de către recurent prin cererea introductiva formulata.
Intimata susține că în cauza nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții, după cum urmează:
Cu privire la îndeplinirea condiției vremelniciei, arată că, aceasta nu este îndeplinita întrucât, datorita atitudinii procesuale a reclamantului in cauza ce face obiectul dosarului nr-, aceasta măsura s-ar putea transforma, in fapt, intr-o măsura de natura aproape permanenta.
Referitor la condiția urgentei măsurii care ar trebui justificata de către reclamantul recurent prin procedura speciala promovata, intimata arată că nici aceasta nu este îndeplinita, deoarece teoria judiciara arata ca, urgenta suspendării nu este prezumata de către textul de lege, iar in măsura in care, prin cererea de suspendare, au fost invocate aspecte ce ar justifica suspendarea, acestea trebuie dovedite pentru fiecare motiv de nulitate invocat in cererea de fond, in parte. Astfel, nu este îndeplinita condiția urgentei daca dreptul reclamantului poate fi protejat prin alte mijloace prevăzute de Legea 31/1990. Spre exemplu, cu privire la motivul de nulitate invocat referitor la adoptarea Hotărârii AGA atacate fără respectarea dreptului la informare, in doctrina s-a arătat ca, cererea de suspendare trebuie respinsa întrucât presupusa informație neprezentata nu este supusa pierderii si nici dreptul la informare nu este afectat, reclamantul având la dispoziție modalități specifice de protejare ale acestui drept. . așa cum am învederat anterior, recurentul nu a justificat aceasta urgenta pentru fiecare capăt de cerere solicitat și nu a făcut dovada vreunei pagube care ar putea fi pricinuita, in cazul in care nu se procedează la suspendarea efectelor hotărârilor atacate. Recurentul insa, motivează îndeplinirea acestei condiții global, pe faptul ca administratorul - FRATELI SRL, a încercat sa procedeze la Înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timișa Hotărârilor AGA din data de 14.12.2008 si 24.03.2009 si a noului act constitutiv al societății. Deci, paguba invocata, este atât neidentificata, cat si eventuala si incerta, nefiind de natura a motiva necesitatea adoptării unor masuri urgente, de o asemenea amploare, pe calea ordonanței președințiale. Pe de alta parte, cererea de înregistrare a mențiunilor privind hotărârile adoptate prin Generale a Asociaților din data de 14.12.2008 si 24.03.2009, a fost respinsa de către ORC T la data de 14.08.2009. În acest context, "riscul" la care s- referit recurentul, nu exista.
Cu privire la o eventuala paguba iminenta care nu s-ar putea repara, care ar trebui justificata de asemenea de către reclamant, intimata arată că aceasta paguba nu a fost invocata si nici nu a fost dovedita nici prin acțiunea introductiva si nici prin recursul formulat. Astfel, posibilitatea adoptării unor presupuse decizii abuzive cu privire la anumite aspecte esențiale legate de activitatea societății la care face referire recurentul, este nedovedita, raportat la situația de fapt relevata.
Pe de altă parte, se arată că adoptarea unor decizii păgubitoare din punct de vedere patrimonial, ar fi păgubitoare si asociatului ITALIA, întrucât acesta deține o cota importanta din capitalul social al - FRATELI SRL. Mai mult, ca urmare a modificărilor actului constitutiv votate prin Hotărârea din data 14.12.2008, asupra aspectelor esențiale legate de societate, deciziile sunt luate cu o majoritate de 75% din capitalul social, astfel ca, o astfel de decizie implica in mod incontestabil realizarea unui acord de voințe intre cei doi asociați. Deci, situația nu este schimbata cu nimic in sensul luării deciziilor esențiale in societate, așa încât modificările intervenite ca urmare a Hotărârii din data 14.12.2008, sunt si in beneficiul reclamantului, acesta beneficiind si el, indirect, de majorarea cu suma de 1.060.000 euro si de modificările care survin in consecința. În acest context, activitatea desfășurata in cadrul - FRATELI SRL de către asociatul ITALIA, nu poate decât sa ii profite si implicit, sa profite ambilor asociați.
Analizând recursul de față, din prisma criticilor formulate de reclamant și a susținerilor pârâtei, dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 304/1 Cpc, apreciind probele administrate în cauză, Curtea constată că acesta este fondat.
În aprecierea motivelor de admisibilitate ale cererii de suspendare a unei hotărâri a adunării generale ale societății comerciale, pe calea procedurală specială a ordonanței președințiale, instanța este chemată să verifice îndeplinirea condițiilor privind aparența dreptului, corolată cu neprejudecarea fondului pricinii, ca o condiție obligatorie. În speță, fără a relua susținerile reclamantului și ale pârâtei, expuse pe larg supra, vom reține îndeplinirea condiției redate.
Indiferent de faptul că, în susținerea cererii de chemare în judecată și a recursului, motivele invocate de reclamant par a privi doar fondul cauzei și implicit ar îngrădi analiza aparenței dreptului pe această cale, lăsând doar calea dreptului comun, în prezentul cadru procesual se susține, de aceeași parte, faptul că s-au încălcat dispoziții ale actului constitutiv al societății, fapt ce ar atrage anularea hotărârii finale din data de 14 decembrie 2008 raportat la modul de majorare a capitalului social și al viitoarei structuri a acestuia. Pe de o parte, intimata nu formulează decât apărări ce țin de excepțiile procesuale invocate atât la fond cât și în recurs și pe de altă parte aparența neegalității și implicit neconformitatea cu actul statutar nu este combătută decât prin susținerea participării la vot a ambilor asociați. Nici limitarea modalităților de finanțare a societății așa cum este cuprinsă în actul societar nu a putut fi susținută de pârâta, ca fiind legală, decât prin aceeași raportare la votul comun.
Față de acest considerent, hotărârea menționată induce opinia că aparența dreptului, în speță, operează în favoarea reclamantului.
În ceea ce privește al doilea petit al cererii de față, suspendarea parțială efectelor adunării generale din data de 24 martie 2008, induce, pe calea sumară a analizei de aparentă legalitate, tot la concluzia admisibilității.
Susținerea recurentului privește adoptarea acesteia cu încălcarea dispozițiilor legale imperative referitoare la dreptul de informare al asociaților, ordinea de zi a adunării și cuprinsul procesului-verbal al ședinței, că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. (7) din legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Cu privire la pct. 8, 10 și 11 de pe ordinea de zi, având ca obiect adoptarea unui nou act constitutiv al societății, hotărârea pare a fi lovită de nulitate absolută pentru încălcarea dispozițiilor legale imperative menționate, care consacră dreptul de informare prealabilă al asociaților cu privire la modificările actului constitutiv și dreptul potestativ al asociatului prezent la adunare de a se opune la adoptarea de hotărâri asupra unor puncte de pe ordinea de zi care nu au fost publicate în conformitate cu dispozițiile legale privind convocarea regulată a adunării generale.
Simpla lectură a convocatorului conduce instanța de judecată la concluzia aparentă a nelegalității sale pentru omisiunea includerii textului modificărilor actului constitutiv.
Referitor la aprecierea faptului că hotărârea a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor legale imperative referitoare la votul exprimat de asociați în cadrul adunării și la cuprinsul procesului-verbal al ședinței, care trebuie să cuprindă, potrivit art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, alături de îndeplinirea formalităților de convocare, data și locul adunării generale, asociații prezenți, numărul părților sociale, dezbaterile în rezumat și consemnarea expresă a hotărârilor luate, existând o divergență cu privire la participațiile deținute de asociați și, implicit, cu privire la voturile exercitate de aceștia (recurentul arătând că deține o participație de 50%, egală cu a celuilalt asociat, iar acesta a declarat că deține o cotă-parte de 70%, iar recurentul doar 30%), validitatea votului subsecvent este, aparent, viciată, nepresupunând verificări suplimentare.
Relativ la producerea unei pagube iminente, respectiv a urgenței cererii, ca a doua condiție de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, avându-se în vedere modificările ce par a fi nelegale privind structura capitalului social, asociatul persoană juridică Italia, în considerarea deținerii unei cote-părți majoritare din capitalul social, ar putea, oricând, decide abuziv cu privire la anumite aspecte esențiale legate de activitatea societății, cu consecința diminuării patrimoniului acesteia și, deci, a valorii participației subsemnatului la capitalul social. Acest aspect poate fi înlăturat prin suspendarea executării hotărârilor respective până la pronunțarea instanței de judecată asupra fondului cauzei. Mai mult, cum hotărârile atacate au ca obiect adoptarea unui alt act constitutiv al societății, suspendarea executării hotărârilor atacate se impune și în vederea înlăturării incertitudinii existente cu privire la actul care guvernează funcționarea societății, inclusiv în raporturile cu terții.
Cu privire la vremelnicia măsurii, recurentul a solicitat instanței de judecată să dispună suspendarea executării hotărârilor atacate până la soluționarea cauzei printr-o hotărâre judecătorească instanței de fond, fiind formulată în temeiul art. 196, raportat, la art. 132 alin. (2) și (3) din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, o acțiune în constatarea nulității absolute a hotărârilor adunării generale a asociaților din data de 14.12.2008 și 24.03.2009, aflată pe rolul Tribunalului Timiș, conform copiei depuse la dosar a extrasului de pe portalul instanței.
Curtea consideră că prima instanță putea decide admiterea cererii de față pentru a evita posibilitatea unor efecte posibil negative asupra societății, măsura fiind luată provizoriu, în scopul protejării echilibrului dintre asociați până la soluționarea fondului și a respinge adoptarea unei asemenea măsuri vremelnice și a împiedica exercitarea unui eventual abuz de majoritate până la clarificarea fondului litigiului
În privința excepțiilor invocate de pârâta intimată, atât în faza judecării pe fond a cererii cât și a recursului, acestea sunt nefondate. Susținerile prezentate în întâmpinare provin dintr-o interpretare prea largă a dispozițiilor legale la care se face referire, interpretând în mod unilateral opiniile doctrinare.
Indiferent de interdicția atacării unei hotărâri a adunării generale de către un administrator, în condițiile redate mai sus, nicio dispoziție legală nu îngrădește dreptul asociatului de aoa taca.
În speță, se invocă aspecte ce ar duce la o nulitate absolută a hotărârilor luate cu nerespectare dispozițiilor legale sau statutare, după caz.
O extindere a interdicțiilor legale nu ar duce decât la îngrădirea dreptului de a ataca un act vădit în contradicție cu normele imperative ale legii și ar lipsi de conținut voința exprimată în actul constitutiv.
Cum, însă, acestea nu sunt aspecte care să fie dezvoltate în cadrul unei hotărâri pronunțate pe calea restrictivă și sumară a ordonanței președințiale, vor fi analizate cu ocazia judecării fondului pricinii.
Scopul cererii de suspendare a unei hotărâri a adunării generale, provizoriu și de urgență, așa cum permite art. 133 din Legea nr. 31/1990, este de a evita prejudicierea societății, în primul rând și a asociaților, în subsidiar, de eventuale hotărâri luate în mod abuziv sau în disprețul normelor legale în materie.
Cum intimata nu a probat că societatea ar avea de suferit în urma unei astfel de hotărâri, iar, din punctul de vedere al reclamantului și acest aspect este dovedit, față de faptul că, în cadrul acestei judecăți instanța analizează doar o aparență a dreptului, justificându-se astfel, vremelnicia măsurii dispuse, Curtea, în baza art 312. pr. civ. va dispune admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în privința admiterii cererii de ord onanță președințială și suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale Ordinare a din data de 14.12.2008 și suspendarea parțială a executării Hotărârii Adunării Generale Ordinare a din data de 24.03.2009, cu privire la pct. 8, 9, 10, 11, 13 de pe ordinea de zi, până la soluționarea fondului cauzei, fiind menținută în rest sentința recurată, în ceea ce privește excepțiile invocate de către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 759/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dos. nr-.
Modifică, în parte, a sentința recurată, în sensul că:
Admite cererea reclamantului și dispune suspendarea hotărârii
Adunării Generale Ordinare a și suspendarea parțială a executării Hotărârii Adunării Generale Ordinare din data de 14.12.2008 a și a punctelor 8, 9,10, 11 și 13 de pe ordinea de zi a adunării generale a acționarilor din 24.03.2009, până la soluționarea acțiunii înregistrate sub nr- la ribunalul Timiș.
Menține, în rest, sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./30.09.2009
Dact./30.09.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător-sindic:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
