Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 1033/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1426/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1033
Ședința publică de la 09 Iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Vințanu
GREFIER - -
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenții reclamanți - & I SRL și împotriva sentinței comerciale nr.6930/05.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă - M & SRL prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 204, recurentul reclamant prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 205, intimatul pârât prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 209 și intimata pârâtă prin avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul de fond volumul I fila 136.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură la data de 24 iunie 2009, recurenții reclamanți au depus motive de recurs.
Curtea în temeiul dispozițiilor art.281 Cod procedură civilă dispune rectificarea încheierii de ședință din data de 215 iunie 2009, în sensul că apărătorul ales al intimatei pârâte are împuternicire avocațială depusă la dosarul de fond volumul I fila 136 și comunică, în ședință publică, motivele de recurs intimaților pârâți prin apărător.
Intimații pârâți, prin apărători, nu solicită termen pentru a lua cunoștință de motivele de recurs.
Recurenții reclamanți, prin apărători, la interpelarea instanței, arată că și-au comunicat reciproc motivele de recurs și înscrisurile depuse cu urmă de la Tribunalul București.
Recurentul reclamant, prin apărător, la interpelarea instanței, arată că își însușește recursul, motiv pentru care semnează în fața instanței recursul formulat.
Curtea dispune lăsarea dosarului la ordine având în vedere că a fost solicitat la lista de amânări fără discuții cu toate părțile prezente.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurenta reclamantă - M & SRL prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 204, recurentul reclamant prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 205, intimatul pârât prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 209 și intimata pârâtă prin avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul de fond volumul I fila 136.
Intimata pârâtă, prin apărător, solicită proba cu înscrisuri, depunând la dosar înscrisuri noi, respectiv certificat de grefă eliberat de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul București din data de 25 mai 2009 și sentința comercială nr.9670/18.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, comunicând câte un exemplar părților prezente.
Recurenții reclamanți, prin apărător, solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Intimatul pârât, prin apărător, arată că nu are alte probe.
Recurenții reclamanți, prin apărător, arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisuri. La interpelarea instanței, arată că susțin toate motivele de recurs formulate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta reclamantă - M & SRL, prin apărător, arată că potrivit dispozițiilor art.581 Cod procedură civilă a solicitat pe calea ordonanței președințiale suspendarea dreptului de vot, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate și aparența dreptului. Instanța de fond a reținut corect caracterul urgent care rezultă din faptele în sine și din circumstanțele prezentate instanței de fond, vremelnicia până la soluționarea dosarului nr- al Tribunalului București Secția a VI-a Comercială și neprejudecarea fondului prin emiterea ordonanței președințiale de suspendare a dreptului de vot al intimaților pârâți în cadrul adunărilor generale a acționarilor până la soluționarea fondului litigiului. Pe calea ordonanței președințiale a solicitat suspendarea dreptului de vot și nu înscrierea. Instanța de fond a reținut greșit că este necesară analizarea titlurilor de proprietate. Analiza contractelor a fost efectuată și s-a pronunțat sentința nr.5785/2009 în dosarul nr- de către Tribunalul București. În dosarul nr- temeiul de drept a fost principiul cine a dobândit primul acțiunea are prioritate. Suspendarea dreptului de vot nu prejudecă fondul litigiului în dosarul nr-. Instanța de fond a făcut confuzie între cele două dosare, respectiv nr- și nr-.În ce privește aparența de drept, la instanța de fond a depus certificat, iar considerentele sentinței au putere relativă de lucru judecat. Recurenta - M & SRL a încheiat contract de cesiune și s-a înscris în Registrul Acționarilor la data de 12.07.2007 raportat la înscrierea intimatei pârâte la data de 27.07.2007. Instanța de fond greșește pentru că reține doar mențiunea din Registrul Comerțului. Recurenta este o societate pe acțiuni, iar transferul acțiunilor nu se înregistrează la Registrul Comerțului potrivit art.98 din legea societăților comerciale. Prin decizia 1284/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție raportat la art.134 alin.3 din Normele metodologice s-a stabilit că transferul dreptului de proprietate se dobândește prin înscrierea obligatorie a cesiunilor de acțiuni în Registrul Acționarilor și nu în Registrul Comerțului care este facultativ. Recurenta are contract de cesiune validat prin sentință comercială și este înscrisă în Registrul Acționarilor la data de 12.07.2007. Instanța de fond trebuia să analizeze succesiunea înscrierilor în Registrul Acționarilor, respectiv 12.07.2007, când s-a înscris recurenta și 27.07.2007, când s-a înscris intimata. Așa se crea aparența de drept. Având în vedere îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, aparența de drept este în favoarea recurentei. O perioadă de doi ani, recurenta nu a putut exercita dreptul ei de vot. Este just și corect ca nici intimata să nu mai voteze în adunarea generală. Este logic și justificabil până la soluționarea dosarului de fond ca și să fie suspendată din dreptul de a vota. În temeiul legii societăților comerciale, acționarii care au 25 % din acțiuni, au dreptul să conducă adunarea generală. Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea cererii de suspendare a dreptului de vot al intimaților pârâți, fără cheltuieli de judecată, depunând la dosar note scrise.
Recurentul reclamant, prin apărător, arată că instanța de fond a apreciat necesară analizarea fondului cauzei și valabilitatea contractelor. Or, actul de cesiune nu a fost contestat și nu se pune în discuție valabilitatea acestuia iar contractul de cesiune, care face obiectul altui dosar în care s-a pronunțat sentința, este valabil., respectiv înregistrările în Registrul Acționarilor fac obiectul unui alt dosar aflat pe rolul Tribunalul București, iar obiectul prezentului dosarului nu se referă la omisiuni sau înregistrări. Există dosar de cercetare penală prin care s-a dispus începerea urmăririi penale pentru reprezentanții. Aceste aspecte au fost invocate și în fața instanței de fond pentru a se crea un tablou complet asupra situației. Instanța de fond a apreciat că aparența dreptului este în favoarea pârâților. Cum s-a putut stabilit astfel, atâta timp cât pârâtul a recunoscut că în urmă cu 4 ani a cedat acțiunile iar pentru pârâta singurul motiv ar fi fost celebrul Registru al Comerțului, care nu are efect constitutiv de drept. Această împrejurare a fost de altfel răsturnată prin începerea urmăririi penale pentru fapte de fals și uz de fals din partea reprezentanților. Susținerea că nu se poate pronunța pe suspendarea dreptului de vot în afara Legii nr.31/1990 nu are relevanță, întrucât ordonanța președințială se dă pentru situați de fapt ce nu sunt prevăzute în nici o lege. Dacă există cele trei condiții, se poate suspenda exercitarea abuzivă a unui drept până la soluționarea dosarului de fond. Că ar exista un acord între guvernul României și al SUA, acesta se poate referi doar la fapte de guvern ce privesc naționalizări în patrimoniul american. Recurenții au fost legal înscriși în Registrul Acționarilor, iar pârâta, după săvârșirea unor infracțiuni. Recurenții nu pot uza de dreptul lor. S-a instituit sechestru pe acțiuni și pe bunuri imobile. A rămas la îndemâna pârâtei posibilitatea de numi administrator, iar recurenții nu mai pot recupera acești bani. Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, admiterea cererii de suspendare a dreptului de vot al intimaților pârâți, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât, prin apărător, arată că achiesează la poziția recurenților reclamanți și solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate.
Intimata pârâtă, prin apărător, solicită respingerea ambelor recursuri, menținerea sentinței recurate și respingerea cererii de ordonanță președințială. Cele trei motive de recurs sunt încadrate în dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă. La primul termen de judecată a solicitat ca reclamanții să indice temeiul de drept substanțial. Nu s-a precizat și s-a mers pe dispozițiile art.581 Cod procedură civilă. Instanța de fond corect a stabilit că dispozițiile art.581 Cod procedură civilă nu pot fi preluate excentric. Cererea reclamanților excede dispozițiilor art.101 și 105 din Legea nr.31/1990. S-a purtat discuția pe excepția inadmisibilității și intimata nu a înțeles să recureze hotărârea întrucât i-a profitat soluția de fond. În mod corect instanța a apreciat că dispozițiile art.101 și 105 sunt de strictă interpretare. Nu putem promova dispozițiile art.581 Cod procedură civilă fără urgență, vremelnicie și neprejudecarea fondului. Instanța de fond a reținut corect că aparența dreptului planează asupra societății care este prima înscrisă în evidențele constitutive acționariale. Raționamentul recurenților pe calea ordonanței președințiale ar fi dispozițiile art.98 alin.1 teza a II-a din Legea nr.31/1990. respectiv cum se constituie dreptul acționarilor la o societate pe acțiuni. Dreptul de proprietate nu este actul între părți, ci înscrierea în evidența - SA. În cadrul ordonanței președințiale nu se poate examina validitatea titlului, ci doar opozabilitatea. În ce privește contractul de cesiune invocat de recurenta - M & SRL, dosarul nr- nu a fost soluționat în contradictoriu cu, iar titlul acționarial al intimatei nu a fost dezbătut și este înscris. Până nu se va deduce judecății titlul intimatei atunci recurenții nu pot să declare aparența unui drept substanțial existent și neînscris. În ce privește sechestrul,a depus la dosar soluția de infirmare.
După ce intimata pârâtă a făcut trimitere și la rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul București din data de 25.05.2009, recurenții reclamanți au arătat că nu li s-a comunicat înscrisul și au solicitat să ia cunoștință de acesta iar după consultare au apreciat că în raport de acesta este cu atât mai dovedită cerința urgenței cererii de ordonanță președințială, având în vedere că se poate vota cu privire la întregul patrimoniu imobiliar al societății.
Intimata pârâtă, prin apărător, după reluarea cuvântul pe fond, arată că nu poate vota decât acționarul înscris în Registrul Acționarilor. În ce privește vremelnicia cererii, arată că în acest moment nu se poate pronunța o hotărâre care să fie sustenabilă. Suspendarea dreptului la vot nu ar fi sustenabilă. Prin decizia 10 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că nu poate fi solicitată radierea unui drept din Registrul Comerțului până nu se lămurește nulitatea absolută a titlului. În prezent, Registrul Acționarilor, așa cum se găsește în volumul II dosar de fond, se bucură de prezumție de validitate și nu poate fi examinat pe calea ordonanței președințiale. Nu există urgență, paguba iminentă fiind sancționabilă potrivit dispozițiilor art.132 și 133 din Legea nr.31/1990. Recurenții nu au un drept actual și nu este constitutiv. NU există doi acționari majoritari. Inadmisibilitatea a fost invocată prin prisma dispozițiilor art.6 alin.1 din Decretul nr.31/1954. Față de aceste aspecte, solicită respingerea recursurilor, cu cheltuieli de judecată pe cale separată, solicitând amânarea pronunțării pentru a depune note scrise față de dezbaterile verbale de la acest termen. Depune la dosar note scrise pregătite înaintea acordării cuvântului pe fond.
Recurenta reclamantă - M & SRL, prin apărător, în replică, arată că invocarea temeiul de drept substanțial în ordonanța președințială transformă acțiunea pe drept comun. În ce privește excepția inadmisibilității, aceasta poate fi invocată în fața instanțelor de drept francez. În procedura noastră, inadmisibilitatea are caracter de efect, nu caracter de excepție, excepțiile fiind de fond sau de procedură. În ce privește înscrierea în Registrul Comerțului, aceasta s-a făcut conform încheierii din 30.07.2007, prin care judecătorul delegat a pronunțat încheiere în temeiul certificatului și a unui extras din Registrul Acționarilor și nu după contractul de cesiune.
Recurentul reclamant, prin apărător, în replică, arată că recurenții sunt acționari și au fost înscriși. a ars registrul acționarilor și la momentul când a refăcut acest registru a uitat că pârâtul cedase toate acțiunile și din acest motiv apare în Registrul Acționarilor.
Intimata pârâtă, prin apărător, în replică, arată că nu se discută înscrierile, iar achiesarea pârâtului nu poate fi primită, întrucât dreptul acționarilor are obligativitatea societară corelativă conform Legii nr.31/1990.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 6930 din 5 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții și - M & I SRL împotriva pârâților și. A luat act de faptul că se solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat suspendarea dreptului de vot al pârâților în cadrul adunărilor generale ale acționarilor - SA pentru aparența de nelegalitate a structurii acționariatului acestei societăți, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr- al aceleiași instanțe. A reținut că s-a solicitat și menționarea ordonanței președințiale privitoare la suspendarea dreptului de vot în Registrul Comerțului și la - CENTRAL SA.
Referitor la inadmisibilitatea formulării cererii pe cale de ordonanță președințială, prima instanță a reținut că aceasta nu reprezintă o veritabilă excepție, astfel că va fi luată în analiză odată cu fondul.
A reținut îndeplinite condițiile urgenței și vremelniciei, impuse de dispozițiile articolului 581 alineat 1 Cod procedură civilă. În ce privește urgența, prima instanță a apreciat că aparența de nelegalitate a structurii acționariatului - SA, creată prin pretinsa omisiune a scrierii reclamanților este de natură să acopere condiția urgenței, fiind vorba de cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
În ce privește condiția ce reiese din analiza acelorași dispoziții legale invocate, referitoare la neprejudecarea fondului, prima instanță a reținut că aceasta nu este îndeplinită în speță, întrucât față de motivele invocate se impun aprecieri cu privire la înregistrările și pretinsele omisiuni din Registrul acționarilor, cu privire la valabilitatea contractului de cesiune de acțiuni, precum și cu privire la dreptul de proprietate asupra acțiunilor al pârâților. În raport de dispozițiile articolului 177. aceste aspecte au fost apreciate de prima instanță ca posibil de a fi soluționate numai pe calea dreptului comun.
A reținut prima instanță și că exercitarea dreptului de vot este o prerogativă dată de lege acționarilor, instanța neavând posibilitatea să dispună suspendarea executării acestui drept decât în situațiile speciale prevăzute de lege, respectiv în condițiile articolelor 101 și 105 din legea nr.31/1990 republicată. În raport de aceste considerente, a reținut că instanța nu poate avea competență să suspende dreptul de vot în situații care exced cadrului legal și că nu se poate acorda relevanță solicitării pârâtului, întrucât cazurile speciale de suspendare sunt prevăzute de legiuitor limitativ.
În raport de aceste argumente, a apreciat cererea de emitere a ordonanței președințiale ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs motivat reclamanții, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 17 iunie 2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului,recurenții reclamanți au prezentat un scurt istoric al situației de fapt privitoare la - SA și la evoluția acesteia, ca și un istoric al proprietății pachetului majoritar de acțiuni nominative dematerializate, arătând că pentru vânzarea a doua oară a pachetului de acțiuni al acestei societăți s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva asociatului, fost administrator al - SA și asociat al societăților off - shore și.
A făcut referiri la manopere pretins frauduloase prin care intimata pârâtă a preluat controlul fizic în - SA, a susținut că între momentul transferării registrului acționarilor de la sediul societății la sediul - CENTRAL SA au fost omiși din structura acționariatului recurenții reclamanți, iar această omisiune a avut drept consecință începerea urmăririi penale împotriva administratorului numită la 10 august 2007.
Recurenții reclamanți au prezentat pretinsele aspecte penale și pe pretinșii membrii ai grupului infracțional organizat, compus din, și, susținând că recurenții reclamanți sunt proprietari și acționari ai - SA, ceea ce le conferă un drept de vot care este un drept absolut și nepatrimonial, de care au fost lipsiți în mod abuziv și prin fapte ce fac obiectul urmăririi penale.
Au subliniat că există posibilitatea ca pârâții să devalizeze patrimoniul societății, să impună ca administratori membri ai grupului infracțional prin exercitarea frauduloasă a dreptului de vot, iar scopul cererii de ordonanță președințială este suspendarea dreptului de vot al pârâților până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în radierea intimaților pârâți din registrul acționarilor.
Recurenții reclamanți au evocat prevederile articolului 581 Cod procedură civilă, precum și decizia nr.3579/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, subliniind specificitatea situației litigioase care are drept obiect acțiuni nominative dematerializate, acestea fiind bunuri mobile incorporale care nu pot face obiectul unei acțiuni în revendicare și care fac imposibilă aplicarea dispozițiilor articolului 1909 Cod civil.
Sub acest aspect, au susținut că singura soluție juridică în cazul în care două părți se pretind proprietarii aceluiași pachet majoritar de acțiuni este dată de aplicarea principiului qui prior tempore, potior jure.
Recurenții reclamanți au făcut aprecieri privitoare la dovezile relevante ale calității lor de acționari majoritari, evocând în acest sens încheierea de la 4 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială.
Referitor la neprejudecarea fondului, recurenții reclamanți au susținut că instanța este învestită cu pipăirea fondului, operațiune care are drept scop determinarea aparenței de drept în urma analizării situației de fapt. Au enumerat toate dovezile care le atestă calitatea de acționari în detrimentul celorlalte documente invocate de intimații pârâți, și au conchis că, raportat la situația de fapt prezentată, aparența de drept cu privire la dreptul de proprietate asupra pachetului majoritar de acțiuni este în favoarea recurentei reclamante - M & I SRL.
În ce privește vremelnicia măsurii, au apreciat îndeplinită această condiție, câtă vreme se solicită ca măsura să fie luată până la soluționarea litigiului de fond. În aceeași ordine de idei, au susținut că există caracter vremelnic și raportat la faptul că restul acționarilor - SA, reprezentând aproximativ 25% din capitalul social, are posibilitatea formării voinței societare în mod valabil în conformitate cu dispozițiile articolului 112 și 115.
Privitor la urgență, recurenții reclamanți au susținut că aceasta rezultă din existența unei urmăriri penale în curs, din prejudiciul produs reclamantei - M & I SRL prin imposibilitatea exercitării dreptului de vot, din imposibilitatea exercitării controlului societar, ca și din perioada de aproximativ doi ani în care falșii acționari au votat. În plus, ca argumente în sprijinul susținerii despre caracterul urgent al pricinii, au invocat și împrejurarea că au fost suspendate în mod irevocabil patru hotărâri ale adunării generale în care a votat falsul acționar majoritar, precum și elementul șicanator ce reiese din situația de fapt descrisă în decizia nr.2421/2005 a Curții Supreme de Justiție.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 304 punctele 8, 9 și următoarele Cod procedură civilă.
La 18 iunie 2009, recurentul a depus motive de recurs suplimentare, în care a refăcut istoricul situației de fapt prezentată și în recursul inițial, susținând că primul motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, în concret fiind vorba despre faptul că instanța a aplicat în mod greșit dispozițiile articolului 581 Cod procedură civilă.
Sub acest aspect, recurentul reclamant a arătat că atât contractul de cesiune de acțiuni nr. 72 din 12 iulie 2007, contractul de cesiune nr.88 din 7 septembrie 2005, precum și înscrierile și omisiunile din registrul acționarilor nu au fost prezentate instanței de fond pentru a se pronunța asupra lor, ci pentru a dovedi aparența de drept în favoarea recurenților reclamanți. Din acest punct de vedere, a criticat considerentele în care prima instanță a reținut că pentru soluționarea cererii ar trebui să se pronunțe pe fondul litigiului dintre părți.
Al doilea motiv de recurs întemeiat tot pe dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, vizează nesocotirea de către instanța de fond a dispozițiilor articolului 129 punctul 6 Cod procedură civilă, recurentul susținând că obiectul cererii îl constituie suspendarea dreptului de vot al pârâților în procedura prevăzută de articolul 581 Cod procedură civilă, iar instanța de fond a nesocotit natura juridică a instituției ordonanței președințiale atunci când a considerat că nu poate avea competență să stabilescă dreptul de vot în situații ce exced cadrului legal. Din acest punct de vedere, recurentul reclamant a arătat că nu și-a întemeiat cererea pe dispozițiile legii nr. 31/1990, reținute de instanța de fond.
aceluiași motiv de recurs, s-a invocat și articolul 3 Cod civil, susținându-se că instanța de fond se face vinovată de denegare de dreptate întrucât a respins cererea pe motiv că acesta nu are temei legal.
În aceeași ordine de idei, s-a arătat că, dacă s-ar accepta logica instanței, dispozițiile articolelor 581 și 582 Cod procedură civilă apar de prisos față de lipsa normei exprese din legea specială, ceea ce contravine chiar finalității pentru care a fost reglementată instituția ordonanței președințiale, respectiv aceea de a se uzita de această procedură ori de câte ori norma generală în materie nu prevede.
Al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile articolului 304 punctul 7 Cod procedură civilă, vizează trimiterea în mod greșit făcută de instanța de judecată la dispozițiile articolelor 101 și 103 din legea nr.31/1990, atâta vreme cât aceste dispoziții legale nu au fost invocate de reclamanți. Din acest punct de vedere s-a susținut că instanța de fond a apelat la situați nesimetrice pentru a motiva soluția de respingere a ordonanței președințiale și că a schimbat natura și înțelesul contractului de cesiune nr. 88 din 7 septembrie 2005.
A criticat hotărârea instanței de fond și pentru că a fost pronunțată cu nesocotirea recunoașterii făcută de pârâtul, recunoaștere făcută în întâmpinare, în care s-a achiesat la pretențiile formulate.
Ultima critică vizează considerentele în care instanța de fond a reținut că aparența dreptului operează în favoarea pârâților, recurentul reclamant susținând că singura justificare a acestor considerente este înscrierea intimaților pârâți în registrul comerțului, înscriere care însă nu este constitutivă de drepturi, ci are doar caracter de publicitate și opozabilitate, fiind, în plus, făcută și urmare a falsificării registrului acționarilor.
Din acest punct de vedere, a susținut că instanța nu putea lua în considerare rezultatul unei infracțiuni pentru a justifica o aparență de drept.
Recursul este întemeiat în drept și pe dispozițiile articolului 3041raportate la articolele 296, 129 punctul 6, 270, 275, 581 și următoarele Cod procedură civilă.
La 16 iunie 2009, recurenta reclamantă - M & I SRL a depus motive de recurs suplimentare, întemeiate în drept pe dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă, raportate la dispozițiile articolului 304 punctele 7 și 9 și la dispozițiile articolului 296 Cod procedură civilă.
A fost criticată sentința de fond pentru că instanța a reținut în mod greșit aparența de drept în favoarea. Sub acest aspect, a invocat interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor articolului 134 alineat 3 din Normele metodologice privind modul de ținere al registrelor comerțului, aprobate prin ordinul nr. 2594/C/2008 al Ministerului Justiției, susținând că aceste prevederi au preluat prevederile articolului 65 din Norma metodologică nr. 608/1998, dispozițiile articolului 4 din HG Nr. 885/1995, articolului 117. și pe cele ale articolului 8 din actul constitutiv al - SA. În esență, recurenta reclamantă a susținut că transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor nu se înregistrează în registrul comerțului.
În susținerea aceluiași motiv de recurs a fost invocată sentința comercială nr. 5785 din 9 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, sentință care se bucură de prezumția relativă de putere de lucru judecat și care conferă calitate de acționar majoritar recurentei reclamante, nu intimatei pârâte.
Al doilea motiv de recurs vizează trimiterea eronată făcută de instanța de fond la dispozițiile articolului 103 și 105 din Legea Societăților Comerciale, dispoziții care privesc o situație specială. Prin prisma acestor considerente, recurenta reclamantă a susținut că instanța de fond trebuia să aplice dispozițiile articolului 581 Cod procedură civilă, cu respectarea caracterului vremelnic al măsurilor, întrucât acestea sunt aplicabile în toate cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, samavolnice.
aceluiași motiv de recurs, recurenta reclamantă a susținut că instanța nu poate invoca inexistența cadrului legal privind suspendarea dreptului de vot, întrucât aceasta echivalează cu denegarea de dreptate, cu atât mai mult cu cât cererea este întemeiată pe dispozițiile articolului 581 Cod procedură civilă.
Recurenta reclamantă a invocat principiul egalității de tratament, aplicabil atâta timp cât a invocat începând cu 12 iulie 2007 un drept de proprietate înscris în registrul acționarilor, validat prin hotărâre judecătorească, raportat la exercitarea votului în cadrul a patru adunări generale ale acționarilor de către intimata pârâtă, ordonanța președințială fiind singurul mijloc prin care pot fi oprite actele abuzive. Sub același aspect a invocat și jurisprudența europeană, care recomandă în mod clar suspendarea drepturilor aferente dreptului de proprietate asupra acțiunilor în caz de litigiu asupra dreptului de proprietate.
Al treilea motiv de recurs se întemeiază pe susținerea că instanța de fond are o poziție și o motivare contradictorii, întrucât în mod întemeiat reține îndeplinirea condițiilor urgenței și vremelniciei, dar în mod neîntemeiat reține că pentru soluționarea cererii se impun aprecieri cu privire la aspecte ce pot fi soluționate numai pe calea dreptului comun.
Sub acest aspect, recurenta reclamantă a reiterat susținerile despre incidența principiului qui prior tempore, potior jure, a refăcut istoricul proprietății pachetului majoritar de acțiuni ale - SA, a prezentat considerații teoretice privitoare la dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative dematerializate și cu privire la regimul juridic privind registrul acționarilor și registrul comerțului în cazul societăților cu răspundere limitată și al societăților pe acțiuni. A făcut istoricul registrului acționarilor - SA, subliniind omisiunea menționării în acest registru a recurenților reclamanți, precum și începerea urmăririi penale în legătură cu această omisiune.
A apreciat întrunite toate condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale.
La termenul din 9 iulie 2009, la solicitarea Curții, recurentul, prin avocat împuternicit cu drept de semnătură, și-a însușit expres cererea de recurs comună formulată de - M & I SRL.
La același termen, la solicitarea Curții, recurenții au arătat expres că susțin motivele de recurs astfel cum au fost prezentate în recursul comun și în cele două recursuri declarate individual.
În ce privește aceste din urmă recursuri, Curtea se consideră legal învestită și cu soluționarea motivelor invocate, având în vedere că acestea au fost formulate prin petiție separată, dar înăuntrul termenului prevăzut de articolul 303 alineat 2 Cod procedură civilă, respectiv de la comunicarea hotărârii.
Intimații pârâți nu au depus întâmpinări.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul declarat de cei doi recurenți, astfel cum a fost dezvoltat în termenul legal, ca nefondat, urmând a-l respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Având în vedere că recurenții au dat o amplă dezvoltare a motivelor lor de recurs, care în mare parte sunt comune, văzând împrejurarea că hotărârea atacată nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel, precum și împrejurarea că intimata - pârâtă a reiterat în apărare susținerile prezentate în fond sub forma excepției inadmisibilității, susținerile fiind calificate de prima instanță implicit și analizate ca apărări de fond, în conformitate cu dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă Curtea va examina cauza sub toate aspectele, va grupa criticile și apărările, răspunzându-le prin considerente comune:
Cercetarea judecătorească s-a axat în fond pe verificarea condițiilor de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială privitoare la suspendarea dreptului de vot al intimaților pârâți, condiții referitoare la urgența măsurii, la vremelnicia acesteia și la neprejudecarea fondului. În plus, având a răspunde și apărării formulate de intimata - pârâtă sub forma excepției inadmisibilității, instanța de fond a statuat și asupra faptului că măsura solicitată de recurenții - reclamanți nu este atributul instanței de judecată, în raport de prevederile legii nr.31/1990.
Caracterul vremelnic al măsurii solicitate a fost contestat de intimata - pârâtă, care în concluziile scrise a subliniat că efectele măsurii pot să se prelungească sine die. Susținerea este fără temei, câtă vreme recurenții - reclamanți au indicat momentul până la care măsura să fie dispusă. Or, câtă vreme soluționarea unui proces este limitată în timp, nu se poate vorbi despre efectele sine die ale măsurii solicitate, ci dimpotrivă, despre caracterul său vremelnic.
Condiția urgenței măsurii, în strânsă relație cu ideea de prejudiciu iminent, dar și cu ideea de protecție a unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere a fost rediscutată în cadrul recursului, ca și în apărare, prin concluziile scrise depuse de intimata - pârâtă. Instanța de fond a apreciat că în speță este întrunită această cerință.
Curtea apreciază, însă, că apărarea formulată de intimata - pârâtă sub acest aspect este întemeiată. Se constată că dispozițiile articolului 581 Cod procedură civilă pun la dispoziția părții procedura specială a ordonanței președințiale pentru trei situații ipoteză: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Recurenții - reclamanți invocă implicit primele două situații.
Referitor la păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, două considerații se impun:
Prima vizează condiția "păstrării" dreptului, condiție ce nu este îndeplinită de vreme ce recurenții - reclamanți înșiși recunosc că nu au acces la vot în adunarea generală, iar pe de altă parte nici nu s-a pretins că suspendarea dreptului de vot al intimaților - pârâți ar avea ca efect necesar și indiscutabil repunerea recurenților - reclamanți în dreptul de a vota.
Dimpotrivă, așa cum susțin recurenții - reclamanții înșiși, efectul suspendării dreptului de vot al intimaților - pârâți ar fi formarea voinței societare a - SA prin votul acționarilor minoritari, ceea ce, indiscutabil, nu se circumscrie ipotezeipăstrăriiunui drept ce s-ar păgubi prin întârziere.
A doua considerație vizează chiar recunoașterea dreptului pretins, recunoaștere care presupune antamarea fondului litigiului și soluționarea în mod nepermis într-o procedură specială a unei chestiuni litigioase. Asupra acestui aspect Curtea va reveni la analiza condiției relative la neprejudecarea fondului.
Cu referire la cea de-a doua ipoteză, respectivprevenirea unei pagube iminente și care nu s-au putea repara,Curtea apreciază că instanța de fond a conchis în mod netemeinic că această condiție este îndeplinită în speță. Se constată că recurenții reclamanți încearcă să acrediteze ideea că votul intimaților - pârâți în adunarea generală este păgubitor pentru - SA,iar în susținerea acestei idei invocă o serie de dosare în care se pretinde că a început urmărirea penală pentru fapte în legătură cu activitatea în cadrul acestei societăți.
Susținerea este fără fundament. În condițiile în care nu există hotărâre judecătorească definitivă de condamnare a intimatului pârât sau a unei persoane fizice care să antreneze răspunderea intimatei-pârâte pentru fapte păgubitoare față de - SA, în privința acestora operează prezumția de nevinovăție în condițiile articolului 22 punctul 11 din Constituția României.
În această situație, Curtea apreciază că recurenții - reclamanți aveau obligația de a proba susținerea despre votul cu consecințe păgubitoare exercitat de intimații pârâți. O astfel de probă nu reiese din actele dosarului, iar instanța nu are nici un temei să aprecieze asupra pretinsei pagube numai în raport de împrejurarea că intimații - pârâți au acces la vot, iar recurenții - reclamanți nu. De asemenea, Curtea apreciază că susținerile recurenților - reclamanți despre intențiile intimaților pârâți de devalizare a patrimoniului societății, lipsite de suport probator, se reduc la condiția de afirmații care nu pot autoriza instanța să speculeze asupra conduitei viitoare a părților.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază ca nedovedită ipoteza pagubei ce se impune a fi prevenită, iar din acest motiv nu poate fi luată în calcul nici ipoteza pagubei iminente.
În plus, Curtea apreciază ca neîntrunită și cerința ca paguba să nu poate fi reparată, întrucât pentru situația în care, ulterior adoptării cu votul intimaților - pârâți a unor hotărâri AGA, s-ar statua asupra lipsei calității de acționar a acestora, recurenții - reclamanți au la îndemână calea acțiunii în anulare a hotărârilor respective, prevăzută de articolul 132 din legea nr.31/1990, în cadrul acestei proceduri existând posibilitatea de a se solicita aplicarea principiului restitutio in integrum, respectiv a principiului quod nullum est, nullum producit effectum, cu consecința reparării oricărui prejudiciu produs.
Conchizând, Curtea apreciază, răspunzând atît argumentelor aduse de recurenți, cât și apărărilor formulate de intimata - pârâtă, că nu este întrunită cerința urgenței măsurii solicitate pe calea procedurii ordonanței președințiale.
În ce privește cerința neprejudecării fondului, Curtea apreciază că judecătorul fondului a reținut în mod corect că aceasta nu este îndeplinită. Din acest punct de vedere, Curtea a înlăturat critica recurentei - reclamante - M & I SRL referitoare la poziția și motivarea contradictorie ale primei instanțe, întrucât analiza fiecăreia din cele trei condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale este de esența cercetării judecătorești în cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile articolului 581 Cod procedură civilă, instanța având a stabili dacă acestea sunt întrunite nu separat, cicumulativ,astfel cum s-a și realizat în considerentele hotărârii recurate.
Au fost înlăturate ca neîntemeiate toate criticile aduse hotărârii sub același aspect, pentru următoarele motive prin care Curtea răspunde argumentelor grupate aduse atât prin recursul comun, cât și prin motivele de recurs dezvoltate separat.
De esența criticilor recurenților - reclamanți este susținerea că atât recurenții, cît și intimații dețin titluri care le atestă calitatea de acționari și că instanța de fond, reținând că cererea de față tinde să prejudece fondul, a nesocotit principiul qui prior tempore, potior jure, pe deplin aplicabil în cazul deținerii de acțiuni nominative dematerializate.
Curtea apreciază ca legală și temeinică hotărârea primei instanțetocmai în considerarea poziției recurenților - reclamanți înșiși, care recunosc implicit că aparența de drept nu operează exclusiv în favoarea lor, ci este partajată întrereclamanți și pârâți. Ceea ce solicită recurenții-reclamanți instanței este ca într-o procedură sumară să facă aplicarea unui principiu de drept pentru a stabili prioritatea unui titlu, așadar să statueze în această procedurăchiar asupra calității de acționar,în condițiile în care instanța este chemată într-o astfel de procedură doar să verifice aparența de drept în raport de titluri necontestate, nu litigioase.
Pentru aceste motive, având în vedere și volumul considerabil al înscrisurilor depuse în susținere, respectiv în contraprobă, Curtea apreciază că prin cererea de ordonanță președințială recurenții - reclamanți tind indiscutabil și nepermis la prejudecarea fondului, întrucât supun cercetării judecătorului nu aparența de drept care, așa cum s-a reținut în precedent, este partajată, ci chiar chestiunea litigoasă a calității de acționar, cu corolarul acesteia, respectiv dreptul de vot în adunarea generală.
Prin prisma acestor considerente, au fost înlăturate criticile relative la greșita aplicare a dispozițiilor articolului 581 Cod procedură civilă și a dispozițiilor articolului 129 punctul 6 Cod procedură civilă, întrucât instanța de fond a făcut o corectă apreciere asupra neîntrunirii condițiilor de neprejudecare a fondului, după cum s-a pronunțat exact asupra obiectului dedus judecății, câtă vreme a reținut că suspendarea dreptului de vot al intimatei - pârâte se află în strânsă relație cu recunoașterea dreptului de asociați al recurenților - reclamanți, drept care, însă, pentru a fi recunoscut, trebuie să fie dedus judecății într-o acțiune de drept comun.
În ce privește considerentele în care instanța de fond a reținut că nu poate fi luată măsura de suspendare a dreptului de vot al acționarilor în alte condiții decât cele reglementate de legea nr. 31/1990, Curtea le apreciază legale și temeinice, respingând ca nefondate toate criticile aduse de recurenții - reclamanți, sub acest aspect și acordând eficiență apărării intimatei - pârâte formulate în această privință.
Curtea apreciază că instanța de fond a procedat în mod corect la analiza aspectului invocat, având în vedere pe de o parte statutul incert pe care îl are la momentul de față "excepția de inadmisibilitate", în sistemul de drept român iar pe de altă parte efectul pe care o apărare bazată pe inadmisibilitate, calificată apărare de fond, îl poate avea în cazul în care este găsită întemeiată, respectiv acela de a conduce la respingerea cererii de chemare în judecată.
Curtea apreciază că instanța de fond, reținând că nu poate dispune suspendarea dreptului de vot al acționarilor decât în situațiile anume prevăzute de legea nr. 31/190, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, întrucât a făcut în speță, în caz de concurs de legi, aplicarea principiului specialia generalibus derogant.
Judecătorul nu și-a motivat măsura pe lipsaoricăreiprevederi legale care să o autorizeze, pentru a se putea vorbi despre denegare de dreptate în condițiile articolului 3 Cod civil. Dimpotrivă, deși nu a făcut trimitere in terminis la principiul sus-enunțat, judecătorul fondului a atribuit în mod corect măsura luată în sfera de aplicare a dispozițiilor legii nr. 31/1990, lege aplicabilă societăților comerciale și comercianților, deci și acționarilor și a apreciat în mod judicios că, dacă dispozițiile articolului 581 Cod procedură civilă reprezintă norma generală, aflată la îndemâna tuturor subiecților de drept, dispozițiile legii nr. 31/1990 reprezintă norma specială, cu aplicare prioritară. În acest context, în mod legal și temeinic s-a reținut că măsura solicitată de recurenții - reclamanți nu se încadrează în nici una din cele două situații prevăzute expres și limitativ de articolul 101 alineat 3 și de articolul 105 alineat 2 din legea nr.31/1990 și că,în atare situație, măsura apare ca fără temei legal și nu poate fi dispusă de instanță. Din acest punct de vedere argumentele aduse de prima instanță nu numai că nu sunt străine de natura pricinii, ci țin chiar de esența ei.
Fiind vorba despre o limitare a exercițiului unui drept (suspendarea a dreptului de vot), Curtea apreciază că soluția este în strictă concordanță și cu dispozițiile articolului 6 alineat 1 din decretul nr.31/1954, astfel cum temeinic a susținut intimata - pârâtă, întrucât îngrădirea exercițiului dreptului de vot se putea face doar în condițiile stabilite de lege, mai precis de legea specială. Cum legea specială este, pentru considerentele ce preced, legea nr.31/1990, iar aceasta se aplică prioritar și cum pentru situația prezentată de recurenții - reclamanți această lege nu prevede posibilitatea îngrădirii dreptului de vor, soluția primei instanțe este riguros legală și temeinică, întrucât nu dă eficiență juridică unei solicitărifără temei legal.
În raport de aceste considerente, Curtea a înlăturat și critica întemeiată pe susținerea că instanța de fond a nesocotit poziția procesuală a intimatului - pârât. că acest intimat s-a situat de partea recurenților - reclamanți,susținând demersurile judiciare ale acestora, însă nici măcar această susținere nu este de natură a schimba soluția primei instanțe, întrucât poziția intimatului - pârât nu poate suplini prin ea însăși și în mod exclusiv respectarea unor cerințe legale pe care instanța este chemată imperativ a le verifica.
De asemenea, Curtea a înlăturat susținerea recurenților - reclamanți despre necesitatea admiterii cererii introductive de instanță a efect al aplicării principiului echității, întrucât un astfel de argument excede procedurii prevăzută de articolul 581 și următoarele Cod procedură civilă, dispozițiile legale precitate prevăzând expres condițiile care trebuie îndeplinite pentru admiterea cererii.
Toate considerentele ce preced au fundamentat convingerea Curții că în privința hotărârii atacate nu subzistă nici unul din motivele de recurs invocate, respectiv cele prevăzute de articolul 304 punctele 7,8 și 9 Cod procedură civilă, că hotărârea nu trebuie reformată nici după examinarea cauzei sub toate aspectele, în condițiile articolului 3041Cod procedură civilă, de aceea recursul urmează a fi respins în conformitate cu dispozițiile articolului 312 alineat 1 teza a II a Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți - & I SRL și împotriva sentinței comerciale nr.6930/05.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
16.07.2009
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Minodora Condoiu, Gabriela Vințanu
