Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 119/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 119/
Ședința publică din 07 Februarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea recursului formulat de pârâta - SRL, cu sediul în Reghin- județul M, împotriva Ordonanței nr.1637/29.11.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile reprezentantului pârâtei-recurente au fost consemnate în încheierea de ședință din 31.01.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la 07.02.2008.
CURTEA,
Prin Ordonanța nr.1637/29.11.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- s-a respins excepția privind lipsa de interes a reclamantului, s-a admis cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei - SRL Reghin și în consecință: a fost obligată pârâta să permită reclamantului accesul și netulburata folosință a spațiului închiriat situat în Reghin,-, corp C1, jud. M și să procedeze la realimentarea cu energie electrică a acestui spațiu până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului Comercial Mureș și să plătească reclamantului suma de 10,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit contractului de comodat încheiat la data de 15.02.2006 între - SRL în calitate de comodant și - SRL, comodantul a cedat cu titlul gratuit comodatarului, folosința imobilului situat în Reghin,-, jud. M, durata comodatului fiind stabilită pe o perioadă de 15 ani cu începere de la 15.02.2006.
Din susținerile reclamantei reținute și prin Sentința comercială nr.1326/ 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș ( fila 39-43) rezultă că la data de 1.12.2006 părțile contractante au reziliat de comun acord, contractul de comodat. Se mai reține că în perioada în care contractul de comodat era în vigoare, respectiv la data de 15.06.2006, comodatarul - SRL a închiriat reclamantului din prezenta cauză, punctul de lucru al societății comerciale SRL situat în Reghin,-, în concret -, sala de jocuri, inclusiv mobilierul și utilajul aferent-, durata închirierii fiind de 5 ani cu începere de la 15.06.2006 și sfârșind la 15.06.2011.
În atare situație, dovedită cu înscrisurile la care s-a făcut referire, nu se poate reține ca întemeiată susținerea pârâtei potrivit căreia reclamantul ar folosi spațiul fără titlu sau că acest titlu s-ar fi încheiat după expirarea duratei contractului de comodat.
Pârâta a invocat în apărare excepția privind lipsa de interes a reclamantului susținând că acesta nu justifică în cauză un interes legitim, născut și actual.
Instanța a respins această excepție ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere considerente de ordin juridic potrivit cărora:
Prin interes în literatura juridică se înțelege folosul practic urmărit de cel care pune în mișcare acțiunea civilă, acest interes putând fi material sau moral. Tot în doctrina juridică se precizează și cerințele legale ale interesului, precizându-se că interesul trebuie să fie legitim, născu și actual, personal și direct.
Pârâta a susținut că reclamantul nu a dovedit că interesul său în promovarea cererii de emitere a ordonanței președințiale ar îndeplini aceste cerințe.
Contrar acestei susțineri, instanța a reținut că reclamantul a închiriat spațiul comercial pentru a desfășura o activitate comercială și că la data de 17.11.2007, pârâta i-a interzis accesul în spațiul comercial.
În atare situație, interesul reclamantului este legitim, pretenția sa fiind aparent întemeiată pe contractul de închiriere nr.001/2006 iar până la desființarea acestui contract, interesul său de a beneficia de drepturile ce i le conferă acest contract este unul legitim.
În ce privește cerința ca interesul să fie născut și actual, instanța conchide că și această cerință este îndeplinită în speță, motivate pe faptul că prin închiderea căii de acces în spațiul închiriat, prin întreruperea alimentării cu energie electrică a spațiului comercial, reclamantul este expus unui prejudiciu material constând în neexercitarea activității sale de comerț conform destinației spațiului închiriat -pizzerie și sala de jocuri-.
În ce privește fondul cererii de emitere a ordonanței președințiale, instanța a reținut că pârâta în contradictoriu cu reclamantul a susținut că în speță nu sunt îndeplinite în mod cumulative, cerințele de admisibilitate ale admiterii acțiunii pe calea ordonanței președințiale.
Instanța a reținut că în mod corect, pârâta a susținut că cerințele de admisibilitate ale unei ordonanțe președințiale sunt cele prev. de art.581 Cod pr. Civ. adică: urgența măsurii ce se cere a fi luată trebuie justificată pe evitarea producerii unei pagube iminente și care nu s-ar mai putea repara, pe păstrarea unui drept ce s-ar pagubi prin întârziere sau pe înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări; vremelnicia măsurii; neprejudecarea fondului.
Pârâta a susținut că în speță nici una din aceste condiții nu este îndeplinită ceea ce atrage inadmisibilitatea cererii.
Instanța, față de disp. art.581 Cod pr. Civ. și de înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată și întâmpinării și deja menționate în cuprinsul prezentelor considerente a apreciat că cererea reclamantului este admisibilă și întemeiată.
În speță, reclamantul a dovedit că deține spațiul in care se interzice accesul și i s-a întrerupt alimentarea cu energie electrică, în baza unui contract de închiriere, destinația spațiului închiriat constând în desfășurarea unei activități comerciale.
Scopul pentru care un comerciant desfășoară o activitate comercială rezidă în obținerea de profit ori este în afara oricărui dubiu că prin activitatea desfășurată de pârâtă și constând în blocarea accesului în spațiul comercial și întreruperea alimentării cu energie electrică a acestui spațiu comercial, cauzează reclamantului o pagubă materială constând în nerealizarea activității comerciale și pe cale de consecință a profitului.
Pe de altă parte pârâtul și-a pierdut dreptul de folosință conferit de contractul de închiriere.
Susținerea pârâtei conform căreia a admite în speță, existența condiției urgenței ar echivala cu o încălcare a dreptului său de proprietate nu poate fi primită de instanță. Chiar dacă pârâta are calitatea de proprietar al imobilului închiriat de - SRL, reclamantului, trebuie observat că acest contract de închiriere nu a fost desființat prin Sentința comercială nr.1326/2007 a Tribunalului Comercial Mureș pe de o parte iar pe de altă parte domeniile de aplicare a ordonanței președențiale vizează și dreptul de folosință al imobilelor închiriate.
În speță, instanța a apreciat că reclamantul a făcut dovada aparenței dreptului său de folosință netulburată a spațiului închiriat. Această apreciere este fondată pe contractul de închiriere nr.001/15.06.2006 și pe Sentința comercială nr.1326/2007 prin care s-a respins cererea reclamantei - SRL având ca obiect desființarea contractului de închiriere ce constituie titlul reclamantului din prezenta cauză.
În speță este îndeplinit și caracterul vremelnic al măsurii solicitate, chiar dacă pe rolul instanțelor judecătorești nu există o cerere de chemare în judecată promovată pe calea dreptului comun și care să vizeze petite identice cu cele din cererea de emitere a ordonanței președințiale.
Instanța a conchis în acest sens, motivat pe faptul că prin petitul 3 al cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului Comercial Mureș, reclamanta - SRL a solicitat instanței să constate desființarea contractului de închiriere nr.001/15.06.2006 ca efect al rezilierii contractului de comodat din data de 15.02.2006.
Soluționarea prin hotărâre irevocabilă a acestui petit va tranșa pe fondul cauzei, dreptul reclamantului de a folosi netulburat, spațiul închiriat și ca urmare până la soluționarea prin hotărâre irevocabilă a acestui petit aflat în strânsă conexiune cu respectarea dreptului de folosință al reclamantului, caracterul vremelnic al măsurii solicitate este îndeplinit.
În consecință, față de considerentele de fapt relevate și în conformitate cu disp. art.581 Cod pr. Civ. instanța a admis cererea reclamantului, în integralitatea ei și a obligat pârâta să permită reclamantului accesul și netulburata folosință a spațiului închiriat situat în Reghin,-, corp C1, jud. M și să procedeze la reconectarea la energie electrică a acestui spațiu până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
În temeiul art. 274 alin 1 Cod pr. Civ. a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 10,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs - SRL Reghin solicitând modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială.
În motivarea cererii de recurs se arată că hotărârea este nelegală și netemeinică, că prima instanță nu a avut în vedere faptul că este proprietara imobilului situat în mun.Reghin,-, înscris în CF nr.961/N Reghin Sat, că între ea și reclamant nu există nici un raport juridic iar contractul de închiriere încheiat între reclamant și - SRL ei nu-i poate fi opozabil în condițiile în care contractul de comodat încheiat între ea și - SRL a încetat prin acordul părților conform actului adițional încheiat la 15.02.2006, contractul fiind reziliat începând cu 1.12.2006.
Fiind reziliat acest contract locatara - SRL a fost somată în repetate rânduri să părăsească acest spațiu însă nu s-a conformat acestor somații, motiv pentru care a fost deschisă o acțiune judecătorească și prin sentința civilă nr.1326/717.09.2007 s-a constatat rezilierea contractului de comodat - SRL fiind obligată să predea spațiul proprietarei respectiv recurentei.
Se arată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.581 pr.civ. În ceea ce privește urgența se arată că în raport de disp.art.581 pr.civ. se impune a se lua o măsură în regim de urgență pentru a se preveni o pagubă iminentă și pentru păstrarea unui drept ceea ce în cauză nu se impune în condițiile în care reclamantul nu deține nici un titlu asupra spațiului din litigiu.
În ceea ce privește condiția vremelniciei se constată că prin acțiune s-a solicitat predarea folosinței imobilului situat în mun.Reghin,-, înscris în CF nr.961/N Reghin Sat, precum și obligarea ei la realimentarea cu energie electrică a imobilului până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile asupra fondului litigiului, instanța fiind sesizată pe calea unei acțiuni de drept comun care face obiectul dosarului nr- în care s-a pronunțat sentința nr.1326/17.09.2007 și prin care s-a constatat rezilierea contractului de comodat încheiat între - SRL și - SRL.
Odată cu rezilierea contractului de comodat încheiat între cele două societăți nu-și mai poate produce efectul nici contractul de închiriere încheiat între reclamantă și - SRL.
Cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamant este și nefondată, atâta timp cât - SRL, societate cu care reclamantul a încheiat contractul de închiriere, nu mai are nici un titlu valabil asupra spațiului odată cu desființarea titlului deținut de către - SRL au încetat și efectele contractului de închiriere încheiat între reclamant și această societate.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prevăzute de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Din analiza dispozițiilor art.581 pr.civ. rezultă că două sunt condițiile specifice exercitării procedurii ordonanței președințiale: urgența și nesoluționarea fondului cauzei, urgența putând fi apreciată de instanță în situația păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Verificând dacă în această cauză urgența se justifică, instanța, fără a intra în cercetarea fondului, procedând doar la o pipăire a acestuia, constată că pârâta este proprietara imobilului din litigiu situat în mun.Reghin,-, înscris în CF nr.961/N Reghin Sat, că între reclamant și pârâtă nu există nici un raport juridic care să oblige pe aceasta din urmă să-i respecte reclamantului dreptul de posesie și folosință asupra imobilului.
Contractul de închiriere încheiat de reclamant cu - SRL nu-i poate fi opozabil pârâtei și nici nu poate fi obligată să-i respecte reclamantului liniștita posesie asupra imobilului în condițiile în care - SRL și-a pierdut titlul asupra spațiului pe care l-a închiriat reclamantului prin rezilierea contractului de comodat încheiat între ea și societatea pârâtă - SRL și odată cu desființarea acestui contract se desface și contractul de locațiune. În cauză nu-și găsește aplicarea nici teoria proprietarului aparent potrivit căreia contractul de închiriere încheiat de proprietarul aparent cu un locatar de bună credință își păstrează efectele ca și un contract care ar fi fost încheiat cu proprietarul real atâta timp cât la data încheierii contractului de închiriere între reclamant și - SRL, contractul de comodat era reziliat prin acordul părților, reclamantul având cunoștință despre această reziliere întrucât îndeplinește funcția de administrator al societăți debitoare fapt ce rezultă din actul de la 29 din dosar.
În condițiile în care reclamantul nu poate justifica un titlu valabil asupra spațiului din litigiu care să-i confere un drept ce se impune a fi apărat pe calea ordonanței președințiale, instanța de control apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art.581 pr.civ. lipsind condiția urgenței astfel că în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.312 pct.9 din același cod, va admite recursul formulat de - SRL și va modifica hotărârea primei instanțe în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de - SRL, cu sediul în Reghin,-, județul M, împotriva Ordonanței nr.1637/29.11.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Modifică în tot ordonanța atacată în sensul că respinge cererea de ordonanță președințială formulată de, domiciliat în Tg.-M,-,.19, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07 Februarie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
14.03.2007
3 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
