Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 12/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 12
Ședința publică din 15 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C, împotriva deciziei civile nr. 1368 din 29 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată T și pârâta intimată
La apelul nominal se prezintă avocat, pentru pârâta recurentă și avocat, pentru reclamanta intimată T, lipsă fiind pârâta intimată
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar prin registratura instanței concluzii scrise și întâmpinare din partea reclamantei intimate De asemenea, pârâta intimată Tad epus întâmpinare prin registratura instanței.
Se comunică cu reprezentantul recurentei un exemplar din întâmpinarea formulată de reclamanta intimată T, care nu solicită termen pentru studiul acesteia.
De asemenea, se comunică un cu reprezentanta reclamantei intimate un exemplar din întâmpinarea formulată de pârâta intimată T, care arată că nu solicită amânarea cauzei pentru studiul întâmpinării.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantă, cu cheltuieli de judecată pentru motivele detaliate în scris.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și inadmisibil, și menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată, potrivit motivelor arătate în întâmpinare și în concluziile scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1368/29 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta împotriva pârâtelor și; a obligat pârâta să asigure reclamantei accesul la utilități (apă și canalizare) și furnizarea acestora, utilități aflate pe terenul proprietatea pârâtei până în momentul racordării individuale de către reclamantă la respectivele utilități; a respins capătul de cerere având ca obiect racordarea de îndată și necondiționată la utilitățile reprezentând apă și canalizare, formulat în contradictoriu și cu pârâta, până la soluționarea acțiunii pe fondul cauzei.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulată la petitul 1 reclamanta a solicitat a se lua măsura până la soluționarea acțiunii formulate pe fondul cauzei, de a obliga pârâta să-i asigure accesul la utilități, apă și canalizare, ce se află pe terenul acesteia până în momentul racordării individuale la respectivele utilități, termenul limită fiind prevăzut alternativ cu soluționarea acțiunii de drept comun formulată împotriva pârâtelor.
S-a menționat că pârâta nu contestă faptul că reclamanta nu are acces la utilități, dar susține prin concluziile scrise formulate că nici apartamentele proprietatea sa nu sunt prevăzute cu utilități (apă și canalizare).
Instanța a constatat că raportul de expertiză topografică depus de către pârâtă în apărare, nu poate fi reținut ca probă concludentă și opozabilă, reprezentând o probă extrajudiciară ce nu se coroborează cu probele și actele depuse la dosarul cauzei.
Având în vedere că reclamanta este o societate comercială a cărei activitate este dependentă de accesul permanent la utilități, s-a considerat de către instanță că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă privind prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Tribunalul a arătat că imobilul proprietatea - a revenit pârâtei -, respectiv un număr de 3 apartamente, și un singur apartament, probabil nr. 4, aparține unui terț - INTERNATIONAL -, prin urmare prin subrogare pârâta - - a preluat partea din imobil cu utilitățile aferente, care la data încheierii contractului nr. 112/1998 de către reclamantă cu fostul proprietar, au rămas în restul imobilului nevândut, și prin urmare nu se poate însuși apărarea pârâtei potrivit căreia imobilul nu este prevăzut cu utilități și deci cererea formulată ar fi neîntemeiată.
Instanța a reținut ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă pentru primul capăt de cerere formulat împotriva pârâtei, dispunând obligarea acesteia pe calea procedurii urgente a ordonanței președințiale să asigure reclamantei accesul la utilitățile sale proprii până în momentul racordării individuale, măsura fiind deci, pe un termen determinabil, astfel cum prevăd dispozițiile procedurale aplicate în cauză.
Referitor la capătul 2 al cererii formulate în contradictoriu și cu pârâta, instanța a considerat că este neîntemeiat, cu mențiunea că prin acest petit reclamanta solicită a se lua o măsură cu caracter definitiv chiar dacă susține "până la soluționarea acțiunii pe fondul cauzei".
Instanța a specificat că după efectuarea în concret a lucrărilor de racordare, nu se mai poate vorbi de caracterul vremelnic sau provizoriu a măsurii luate, deoarece o astfel de activitate nu va fi urmată de o posibilă debranșare după o eventuală soluționare a acțiunii formulate pe fondul cauzei, și prin urmare acest capăt de cerere nu are caracter vremelnic și tinde a prejudeca raportul juridic dintre părți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta
Prin recursul formulat, pârâta a criticat hotărârea recurată ca nelegală.
S-a susținut că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererea dedusă judecății, dispunând măsura până la momentul racordării individuale de către reclamantă la utilități.
Pârâta recurentă a menționat că instanța de fond a prejudecat fondul cauzei prin aceea că a dispus obligarea societății pârâte să permită reclamantei accesul la utilități până la racordarea acesteia în mod individual la utilități, cerere care a fost formulată prin acțiunea de drept comun dedusă judecății Judecătoriei Timișoara în dosarul nr-.
S-a menționat că instanța de fond în mod greșit a reținut că presupusele rețele de utilități se află pe terenul proprietatea pârâtei, întrucât terenul înscris în CF colectiv nr. - T se află în coproprietatea pârâtei, reclamantei și a unei terțe societăți comerciale. S-a învederat că pe rolul Judecătoriei Timișoara există în curs de soluționare o acțiune civilă având ca obiect "ieșire din indiviziune" și doar în situația în care această acțiune va fi admisă, se va putea vorbi despre o proprietate exclusivă a pârâtei, cu privire la terenul pe care să existe presupusele sale utilități.
S-a arătat că instanța de fond în mod greșit a reținut existența unor asemenea rețele de utilități și în consecință a instituit o obligație în sarcina societății pârâte, practic imposibil de executat, întrucât astfel de utilități nu există.
S-a specificat de către pârâta recurentă că instanța de fond, prin sentința atacată, interpretând greșit probatoriul administrat în cauză, a dispus obligarea pârâtei la furnizarea utilităților de apă și canal către reclamantă, făcând confuzie între pârâta recurentă și pârâta, întrucât această din urmă pârâtă se ocupă cu furnizarea de astfel de servicii și nu pârâta recurentă.
S-a considerat că imposibilitatea executării hotărârii recurate rezidă din simplul fapt că pârâta nu poate furniza utilitățile de apă și canalizare, chiar și în situația în care, presupusele rețele ar exista pe terenul proprietatea sa exclusivă, cât timp pârâta nu a fost obligată să furnizeze aceste utilități.
S-a solicitat să se aprecieze prezentul recurs ca fiind întemeiat, solicitând să fie admis și să se modifice în tot hotărârea recurată, în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
S-a învederat că acțiunea de drept comun având ca obiect "obligație de a face", înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr- a fost soluționată la data de 13.11.2007, prin respingerea acțiunii formulată de.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 303 alin. 2, art. 304 alin. 1 pct. 6,7,8,9, art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă.
În probațiune, pârâta recurentă a arătat că înțelege să se folosească de raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul G în cauza ce formează obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Timișoara, având ca obiect "ieșire din indiviziune".
Prin concluziile scrise și întâmpinarea depusă la dosar, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului formulat de către recurenta - - ca inadmisibil și nefondat și pe cale de consecință să se mențină sentința civilă nr. 1368/29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, cu cheltuieli de judecată aferente prezentului grad de jurisdicție.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta intimată Tas olicitat respingerea recursului formulat de pârâta și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
Examinând recursul declarat de pârâta prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 304 Cod procedură civilă, cât și din oficiu, se reține că este întemeiat, urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
În mod legal prima instanță a reținut ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă pentru primul capăt de cerere formulat de reclamantă împotriva pârâtei - -, dispunând obligarea acesteia pe cale de ordonanță președințială să asigure reclamantei accesul la utilitățile apă și canalizare aflate pe terenul proprietatea pârâtei
În mod corect Tribunalul a precizat că din cuprinsul întâmpinării depusă de pârâta rezultă că imobilul situat pe Calea nr. 1 (fosta ) are asigurate utilitățile de apă și canalizare, fiind infirmată apărarea pârâtei cu privire la inexistența acestora.
În ceea ce privește condiția urgenței cererii de ordonanță președințială formulată în cauză, se reține că aceasta este îndeplinită întrucât lipsa utilităților (apă și canalizare) ar pune-o pe reclamantă în imposibilitatea de a desfășura activitatea economică.
Caracterul vremelnic al cererii de ordonanță președințială rezultă din faptul că s-a solicitat obligarea pârâtei la asigurarea utilităților până la soluționarea acțiunii pe fondul cauzei.
Măsura luată de prima instanță privind obligarea pârâtei să asigure reclamantei accesul la utilități (apă și canalizare), utilități aflate pe terenul pârâtei previne o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara, întrucât lipsa accesului reclamantei la utilități o pune pe aceasta în imposibilitatea derulării activității de producție.
Referitor la neprejudecarea fondului cauzei, se constată că măsura luată de prima instanță este provizorie, cu incidență până la soluționarea acțiunii principale.
În mod legal prima instanță a apreciat că aparența de drept rezultă chiar din calitatea reclamantei de coproprietar asupra părților comune ale imobilului.
Curtea reține ca fiind întemeiat motivul de recurs invocat de pârâta recurentă privind obligarea societății sale la furnizarea către reclamanta intimată a utilităților de apă și canalizare.
Tribunalul a făcut confuzie între pârâta și pârâta, întrucât această pârâtă se ocupă de furnizarea unor astfel de servicii și nu.
Pârâta recurentă poate fi obligată doar la asigurarea accesului reclamantei la utilități și nu la furnizarea acestora atâta timp cât pârâta - - nu a fost obligată să le furnizeze.
Pentru aceste motive, recursul pârâtei este întemeiat, urmând ca în baza dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9, precum și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să admită recursul declarat de pârâta C, împotriva deciziei civile nr. 1368 din 29 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, să modifice în parte hotărârea, să înlăture obligația pârâtei de furnizare a utilităților de apă și canalizare către reclamanta și să mențină celelalte dispoziții ale hotărârii recurate până la soluționarea irevocabilă a acțiunii pe fondul cauzei.
În baza art. 274 Cod procedură civilă urmează să oblige reclamanta intimată să-i plătească pârâtei recurente suma de 5,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C, împotriva deciziei civile nr. 1368 din 29 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea în sensul că:
Înlătură obligația pârâtei - de furnizare a utilităților de apă și canalizare către reclamanta.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate până la soluționarea irevocabilă a acțiunii pe fondul cauzei.
Obligă reclamanta intimată să-i plătească pârâtei recurente suma de 5,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /17.01.2008
Dact. /17.01.2008 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
