Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 121/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosarul nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 121
Ședința PUBLICĂ de la 18 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Angela Rădulescu
Judecător Mateucă
JUDECĂTOR 2: Radu Mateucă
Grefier Raluca
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanta - - SRL T și de pârâta - & SRL C împotriva sentinței nr.4 din 17.01.2008 pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - -D SRL G și AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ - CĂPITĂNIA ZONALĂ A PORTULUI DTS.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 12 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea redactată la acea dată - parte integrantă din prezenta decizie - când instanța a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 18 februarie 2008, pentru ca părțile să depună concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 4/C din 17 ianuarie 2008 a Tribunalului O l t-Secția Comercială și de contencios Administrativ pronunțată în dosarul nr- a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta - - SRL T în contradictoriu cu pârâtele - & SRL C și - -D SRL G, iar față de pârâta AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ - CĂPITĂNIA ZONALĂ A PORTULUI DTS cererea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.
În considerentele sentinței s-a reținut că este neîntemeiată cererea având ca obiect obligarea pârâtelor ca pe cale de ordonanță președințială fără somație și fără trecerea vreunui termen să se dispună în principal admiterea cererii în sensul părăsirii din portul Dr. Tr. S și reluarea marșului de către nava ,fie prin mijloace proprii, fie cu ajutorul unui remorcher pus la dispoziție de către - - SRL T și livrarea mărfurilor la destinație, iar în subsidiar admiterea cererii de transbordarea mărfii de pe nava pe o altă navă închiriată de reclamantă și livrarea mărfii la destinație.
În acest sens, s-a reținut de către instanța de fond faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 pr.civ. respectiv reclamanta nu are aparența dreptului în condițiile în care conform contractului de închiriere, actelor adiționale și a notificărilor, - -D SRL G în calitate de proprietar armator a informat pe - & SRL,în calitate de armator disponent, că începând cu data de 11.12.2007, contractul a fost reziliat deplin drept, situație în care armatorul disponent nu mai putea dispune de nava, întrucât i s-a desființat titlul.
În plus, instanța de fond a reținut faptul că pârâta - -D SRL G este terț în raporturile contractuale dintre armatorul disponent și reclamantă, iar din rapoartele de inspecție și adresele existente în cauză rezultă că nava prezintă defecțiuni ce pun în pericol siguranța navigației care nu au fost remediate până la această dată, astfel că nava nu poate pleca din portul Dr. Tr.
De asemenea, instanța de fond a reținut faptul că nu s-a făcut dovada unei conduite culpabile, abuzive din partea armatorului proprietar - -D SRL G, iar cererea de transbordare a mărfii este neîntemeiată, părțile având posibilitatea reglementării raporturilor fie pe cale amiabilă, fie pe calea dreptului comun.
Împotriva sentinței nr. 4/17.01.2008 a Tribunalului Mehedinți -Secția Comercială și de Contencios Administrativ au declarat recurs reclamanta - - SRL T, cât și pârâta - & SRL
Criticile recurentei reclamante - - SRL T s-au referit la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond.
Referitor la criticile privind nelegalitatea hotărârii instanței de fond, recurenta reclamantă arată că în mod eronat s-a dat eficiență pretinsului grad comisoriu de grad IV pe care proprietarul armator - -D SRL G îl evocă drept principal mijloc de apărare al rezilierii de drept a contractului, deoarece acest pact nu operează automat, ci este necesară intervenția instanței. În plus, s-a invocat faptul că atât în doctrină cât și în jurisprudența s-a statuat că proprietarul navei, respectiv armatorul se află în relații juridice atât cu navlositorul de bare-boat( armatorul disponent) cât și cu co-contractanții acestuia, respectiv subnavlositorul.
Criticile recurentei reclamante referitoare la netemeinicia hotărârii instanței de fond s-au referit la faptul că instanța de fond a apreciat în mod eronat probele administrate în condițiile în care,deși a considerat îndeplinită condiția urgenței a respins inclusiv capătul de cerere subsidiar, de transbordare a mărfii,motivând sumar soluția. În acest sens, s-a învederat faptul că dreptul de retenție asupra mărfurilor transportate nu poate fi exercitat de armatorul proprietar contra destinatarului mărfii în temeiul dispozițiilor art. 433 și 437 Cod com.și în plus, s-au creat daune recurentei reclamante.
Criticile armatorului disponent, pârâta - & SRL C, s-au referit la nelegalitatea hotărârii instanței de fond deoarece în speță erau întrunite în mod cumulativ condițiile cerute de art. 581 pr. civ. și anume atât urgența cât și neprejudecarea fondului, măsurile având un caracter provizoriu. Totodată, s-a invocat faptul că recurenta reclamantă a dovedit aparența dreptului atât prin contractul de închiriere încheiat între armatorul proprietar și armatorul disponent, cât și prin contractul de navlosire încheiat de navlositor și armatorul disponent.
În cauză a fost depusă întâmpinare de către intimata pârâtă AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ - CĂPITĂNIA ZONALĂ A PORTULUI DTS prin care s-a învederat faptul că în principiu este de acord cu plecarea navei din portul Dr. Tr. S, cu condiția însă a respectării dispozițiilor legale privind siguranța navigației.În acest sens, intimata pârâtă a arătat că din raportul de inspecție nr.5/03.01.2008 pe care l-a întocmit la fața locului și din raportul căpitanului vasului rezultă foarte clar că au intervenit deficiențe la sistemul de ancorare, respectiv vinci ancora, fapt ce pune în pericol situația navigației și încalcă dispozițiile art.131alin.1lit.c OG 42/1997 modificat prin OUG 74/2006 și aprobat prin Legea 290/2007.
Intimata pârâtă - -D SRL G în calitate de armator proprietar nu a depus întâmpinare ci concluzii scrise prin care a solicitat anularea ca netimbrat a recursului formulat de armatorul disponent - & SRL C și respingerea recursului formulat de navlositorul - - SRL pentru lipsa calității procesuale active, în condițiile în care nu a făcut dovada proprietății mărfurilor de pe navă.
În cauză s-au depus următoarele înscrisuri: raport de inspecție nr.5/03.01.2008, decizia nr.33/26.01.2006 emisă de Autoritatea Navală Română, adresa din 30.01.2008 emisă de recurenta reclamantă către Dr. Tr. S, adresa nr.2/4.01.2008 emisă de - MARITIME SRL C, firmă specializată în gestionarea litigiilor maritime și angajată de navlositorul - - SRL T și declarația numitului angajat din partea navlositorului.
Analizând recursul declarat de navlositorul - - SRL T, Curtea apreciază că este fondat având în vedere următoarele considerente:
Astfel, Curtea apreciază că pactul comisoriu de gradul IV invocat de armatorul proprietar - -D SRL G, rezultat din dispozițiile art. 10 ale contractului de închiriere din 9.07.2007 reprezintă o apărare de fond, ce excede situației de fapt rezultată în cauză,în condițiile în care nava prezintă defecțiuni de ordin tehnic. În acest sens, în prezentul litigiu formulat pe cale de ordonanță președințială, prioritară este analizarea situației de fapt,căci așa cum rezultă din raportul de inspecție nr.5/03.01.2008, aspect învederat inclusiv de intimata pârâtă AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ - CĂPITĂNIA ZONALĂ A PORTULUI DTS, nava prezintă deficiențe la sistemul de ancorare, respectiv vinci ancora, fapt ce pune în pericol siguranța navigației. În aceste condiții, Curtea apreciază că nu poate da curs cererii principale navlositorului - - SRL privind părăsirea de către nava a portului Dr. Tr. S și reluarea marșului prin mijloace proprii sau cu ajutorul unui remorcher pus la dispoziție de către aceasta deoarece, după cum s-a arătat, s-ar pune în pericol siguranța navigației.
În schimb, Curtea va da eficiență criticilor recurentei reclamante referitoare la faptul că în speță este îndeplinită condiția urgenței și ca atare se impune transbordarea mărfii de pe navă pe o altă navă închiriată de navlositor. În acest sens, urgența măsurii solicitate reprezintă principala condiție a ordonanței președințiale de limitare a daunelor la care în mod cert este supus navlositorul, fie prin riscul deprecierii mărfii, fie prin plata penalităților de întârziere de care sunt pasibili din partea firmei bulgare, proprietara mărfii de la bordul navei. În acest condiții, prejudiciul suferit de navlositor este iminent în condițiile în care acesta este un terț în cadrul neînțelegerile ivite între armatorul proprietar - -D SRL G și armatorul disponent - & SRL
În plus, Curtea constată că recurenta reclamantă a încercat inclusiv o mediere printr-o firmă specializată, în gestionarea litigiilor maritime, - fairway maritim services srl constanța, depunând în acest sens,în recurs, adresa nr. 2/4.01.2008 emisă de către aceasta atât către armatorul proprietar cât și armatorul disponent.
În speță, nu se poate reține faptul că nu ar avea calitate procesuală activă recurenta - - SRL T în condițiile în care nu este proprietara mărfii ( așa cum a afirmat în cadrul concluziilor scrise armatorul proprietar) deoarece calitatea procesuală a acesteia în speță este dată de calitatea de navlositor rezultată în urma încheierii contractului de subnavlosire cu armatorul disponent.
În ce privește recursul declarat de - & SRL C, Curtea îl va anula ca netimbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.11 din Legea nr.146/1997, s-a pus în vedere recurentei pârâte să achite taxa judiciară de timbru de 5 lei ( în acest sens fiind dovada de îndeplinire a procedurii de citare, stată la fila 24 din dosar).
Recurenta nu a satisfăcut această cerință, astfel încât este incidentă sancțiunea anulării cererii conform dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.3 din OG 32/1995, modificată prin Legea nr.123/1997, s-a pus în vedere recurentei pârâte să achite timbrul judiciar de 0,15lei ( în acest sens fiind dovada de îndeplinire a procedurii de citare, stată la fila 24 din dosar).
Întrucât nu a plătit această taxă, este incidentă sancțiunea anulării cererii conform dispozițiilor art.9 din OG 32/1995, modificată prin Legea nr.123/1997.
Având în vedere considerentele sus menționate, Curtea în temeiul art. 312 pr. civ. va admite recursul declarat de recurenta reclamantă - - SRL T, va modifica sentința, în sensul că va admite cererea privind obligarea pârâtelor de a permite transbordarea mărfii de pe nava pe o altă navă închiriată de către aceasta.
Văzând dispozițiile art. 274 pr. civ. va obliga intimata pârâtă - -D SRL G și recurenta pârâtă - & SRL C la 5018,45 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de - & SRL cu sediul în C,-, -D7,.C,.58, jud. C, împotriva sentinței nr.4 din 17.01.2008 pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - -D SRL G cu sediul în G,-, jud. G și AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ - CĂPITĂNIA ZONALĂ A PORTULUI DTS cu sediul în DTS,-, jud.
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă - - SRL cu sediul în T,-, -.A,.14, jud. T, împotriva sentinței nr.4 din 17.01.2008 pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - -D SRL G și AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ - CĂPITĂNIA ZONALĂ A PORTULUI DTS.
Modifică sentința, în sensul că admite cererea privind obligarea pârâtelor de a permite transbordarea mărfii de pe nava " " pe o altă navă închiriată de recurenta reclamantă.
Obligă intimata pârâtă - - D SRL G și recurenta pârâtă - & SRL C la 5018,45 RON cheltuieli de judecată. Cu execuție și fără somație.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 februarie 2008.
PREȘEDINTE: Angela Rădulescu | JUDECĂTOR 2: Radu Mateucă Mateucă | JUDECĂTOR 3: Carmen Popescu |
Grefier, Raluca |
19 Februarie 2008
Red. Jud. /20.02.2008
Tehnored.
Jud. Fond
Președinte:Angela RădulescuJudecători:Angela Rădulescu, Radu Mateucă, Carmen Popescu
