Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 1213/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1213
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta recurentă - SRL A împotriva sentinței civile nr.1957/30.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL A, având ca obiect ordonanță președințială.
Recursul este legal timbrat cu 14 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Dezbaterea în fond a recursului și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19 octombrie 2009, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1957/30.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a admis în parte cererea de ordonanță președințială exercitată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei - SRL A și în consecință s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în A,-, jud. A identificat în CF nr. 2713 Sânicolaul cu nr. 1830/C/1/1/2/1/2/2 compus din intravilan cu hală și două platforme betonate.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la 14 iulie 2009, reclamanta - SRL Aac hemat în judecată pârâta - SRL A solicitând, pe calea ordonanței președințiale evacuarea pârâtei din imobilul situat în A-, Jud. A identificat în CF nr. 2713 Sânicolaul proprietatea reclamantei, de îndată, fără somație sau trecerea vreunui termen, printr-o ordonanță executorie și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în Dosarul nr- al Tribunalului Arad.
A solicitat ca această procedură să se desfășoare în camera de consiliu și fără citarea părților, ținându-se cont de caracterul urgent al acestei proceduri, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de închiriere pentru un spațiu comercial în suprafață de 1720,53 mp proprietatea sa la data de 1 iunie 2004 iar acest contract a încetat la termenul convenit, data de 31 mai 2009 prin împlinirea duratei de 5 ani. Deși s-a împlinit termenul de închiriere, pârâta ocupă spațiul cu încălcarea obligației de a preda la împlinirea locațiunii obiectul acesteia adică spațiul închiriat conform art. 1429 pct. 1 cod civil și conform art. 6 pct. 1 clauza 8 "să restituie proprietarului spațiul închiriat la data încetării contractului".
Reclamanta a mai arătat și că, dreptul acesteia de proprietate rezultă din CF nr. 2713 Sînicolau cu nr. 1830/C/1/1/2/1/2/2 compus din intravilan cu hală și două platforme betonate și că, după expirarea termenului pârâta a rămas în posesia spațiului închiriat dar consideră că, în cauză nu a operat tacita relocațiune, iar faptul că pârâta a plătit chiria pe luna iunie 2009 reprezintă de fapt o despăgubire egală cu contravaloarea folosinței pe care și-a păstrat-o și nu poate fi considerată ca locațiune reînnoită, aspect ce nu poate face obiectul ordonanței președințiale ci se referă la cererea pe fond.
Reclamanta a mai evidențiat că, a notificat pârâta prin executorul judecătoresc în vederea predării spațiului în discuție și la data de 19 martie 2009, împreună cu pârâta a convenit asupra denunțării bilaterale a convenției civile nr. 113/18.03.2009, convenție care reglementa preemțiunea pârâtei la cumpărarea spațiului închiriat, aspect ce lămurește împrejurarea că pârâta i-a recunoscut calitatea de proprietar.
În 3 iulie 2009 reclamanta a înregistrat pe rolul Tribunalului Arado acțiune de fond pentru constatarea încetării de drept prin ajungerea la termenul pentru care a fost încheiat a contractului de închiriere dintre părți, iar primul termen de judecată s-a fixat la 7 septembrie 2009, iar acest termen atât de îndelungat îl prejudiciază întrucât dorește să definitiveze o promisiune de vânzare - cumpărare a spațiului în litigiu către un terț și anexează în acest sens un antecontract cu termen de închiriere la 15 septembrie 2009, în sensul că la acea dată imobilul trebuie să fie liber pentru a putea fi predat către cumpărător de către aceasta.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii reclamantei ca inadmisibilă întrucât evacuarea sa nu poate fi dispusă pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale deoarece vizează fondul dreptului iar nu o măsură iar cererea reclamantei nu îndeplinește condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale în special condiția neprejudecării fondului, condiția vremelniciei măsurilor luate.
Astfel, măsura evacuării nu poate fi considerată ca fiind una ci aceasta este o măsură cu caracter definitiv și dispunându-se o astfel de măsură s-ar ajunge la prejudecarea fondului.
Pârâta a mai arătat că, atât practica judiciară cât și doctrina judiciară s-a pronunțat în ceea ce privește cererea de ordonanță președințială având ca obiect evacuarea întrucât evacuarea nu s-ar putea dispune decât pe calea procedurii de drept comun chiar și atunci când reclamantul pretinde că titlul pârâtului nu ar fi valabil.
Pârâta a invocat încheierea unui contract de închiriere prin corespondență ce a fost trimis reclamantei prin poștă electronică iar faptul că reclamanta a emis factura fiscală nr. 3907 din iunie 2009 care a fost plătită de pârâtă prin nr. 156/3 iunie 2009 confirmă încheierea la distanță a noului contract de închiriere cu atât mai mult cu cât această factură a fost emisă pentru suma de 4500 euro + TVA cu titlu de chirie și nicidecum daune interese cum se susține cu rea credință în cererea introductivă.
Mai mult, pârâta a arătat că, potrivit art. 5 din contractul de închiriere a achitat cu titlu de garanție o sumă de 8000 Euro + TVA care nu a fost restituită deși dacă locațiunea ar fi încetat urma ca această garanție să fie restituită arătând de asemenea că în cadrul acțiunii de drept comun va solicita instituirea unui drept de retenție asupra imobilului.
Pârâta a mai susținut că, s-a obligat să părăsească spațiul închiriat anterior termenului contractual dar cu condiția ca reclamanta să efectueze o serie de lucrări de renovări la o hală proprietatea - SA pe care aceasta urmează să o cumpere și în care urmează să se mute și în acest sens reclamanta a semnat și ștampilat devizul de lucrări nr. 181/23.06.2009.
Analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanța de fond a apreciat că, în cazul prezentei cereri sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale instituite de art. 581 Cod procedură civilă.
Aceasta pentru că art. 581 cod procedură civilă prevede pentru admisibilitatea ordonanței președințiale îndeplinirea cumulativă a 3 cerințe: să existe urgența, măsura solicitată să fie și să nu prejudece fondul.
Referitor la prima cerință a urgenței instanța de fond a reținut că luarea măsurii evacuării pe calea ordonanței președințiale se impune întrucât aparența de drept există în favoarea reclamantei, pretențiile acesteia decurgând din extrasul de CF nr. 2713 Sînicolau cu nr. 1830/C/1/1/2/1/2/2 compus din intravilan cu hală, de unde rezultă că aceasta este proprietara tabulară a acestui imobil.
Cu privire la contractul dintre părți, instanța de fond, fără a prejudicia fondul dreptului, a constatat că, între părți s-a încheiat la data de 7 aprilie 2004 contractul de închiriere prin care reclamanta a închiriat pârâtei imobilul în discuție pe termen de 5 ani iar termenul de închiriere a expirat în 31 mai 2009.
Instanța de fond a înlăturat apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare privind operarea tacitei relocațiuni, încheierea unui nou contract de închiriere prin corespondență, efectuarea de către reclamantă a unor lucrări de renovări la un imobil și dreptul de retenție, întrucât aceste aspecte urmează să fie analizate cu prilejul soluționării pe fond a cauzei existente între părți în Dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Referitor la urgența cererii sale, instanța de fond a constatat că, în calitatea sa de proprietar tabular al acestui imobil a încheiat la data de 20 iunie 2009 un antecontract de vânzare - cumpărare cu o firmă din Germania care are ca obiect chiar acest imobil și care conține clauza potrivit căreia acest contract va fi perfectat în formă autentică după predarea imobilului liber de sarcini.
Acest act a fost încheiat de către reclamantă în condițiile în care părțile de comun acord au formulat și semnat un acord de denunțare a convenției civile bilaterale nr. 113/18 martie 2009 stabilind ca această convenție bilaterală nu mai produce nici un efect și nici o obligație între părți iar această convenție are ca obiect operațiunea de vânzare - cumpărare a imobilului în discuție dintre reclamantă și pârâtă.
Ca atare, față de toate aceste aspecte reținute, rezultă indubitabil că aparența de drept există în favoarea reclamantei.
Referitor la condiția urgenței, instanța de fond a reținut că această măsură se impune a fi luată pentru a nu încălca dreptul de proprietate al reclamantei și a-i îngrădi limitele acestui drept, potrivit art. 480 cod civil care statuează că, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și de a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut însă în limitele determinate de lege.
Astfel, prin prezenta cerere pe care a formulat-o reclamanta, se justifică urgența acestei măsuri pentru că aceasta este liberă de a dispune de bunul său și de a-l vinde, iar prin poziția sa pârâta aduce grave prejudicii reclamantei prin nepărăsirea spațiului comercial pe care l-a deținut în baza acestui contract de închiriere și a cărui durată a expirat.
În ceea ce privește vremelnicia acestei măsuri instanța de fond a luat măsura evacuării pe calea ordonanței președințiale până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al Tribunalului Arad, prin luarea acestei măsuri cu caracter vremelnic apreciind că nu s-a prejudecat fondul dreptului, dispunându-se măsuri cu caracter vremelnic și nu cu caracter definitiv.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta - SRL solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de evacuare dispuse prin ordonanța președințială.
În motivarea recursului pârâta recurentă arată că sentința recurată este nelegală și netemeinică întrucât cererea introductivă a reclamantei este vădit inadmisibilă, evacuarea sa neputând fi dispusă pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale deoarece vizează fondul dreptului, iar nu o măsură. Mai mult, cererea reclamantei nu îndeplinește condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, în special condiția neprejudecării fondului și condiția vremelniciei măsurilor luate.
Pârâta recurentă susține că măsura evacuării nu poate fi considerată una, aceasta fiind una definitivă, ori, dispunându-se o astfel de măsură s-ar ajunge la prejudecarea fondului pe calea acestei proceduri speciale, ceea ce este inadmisibil.
Pârâta recurentă arată că și doctrina juridică s-a pronunțat în sensul inadmisibilității unei cereri de evacuare prin ordonanță președințială, mai ales în cazul în care pârâtul deține un titlu, cum este cazul în speța de față, între părți fiind încheiat contractul de închiriere nr.306/07.04.2004 valabil inițial până la 31.05.2009 și prelungit ulterior până la 31.05.2011, conform art.4 alin.12 din contract.
Mai mult decât atât, pârâta recurentă susține că, în conformitate cu art.5 din contract, a achitat cu titlu de garanție o sumă de 8000 euro + TVA care nu i-a fost restituită până în prezent, deși, dacă locațiunea ar fi încetat urma ca această garanție să fie restituită.
Față de faptul că reclamanta intimată a găsit un cumpărător pentru spațiul ce face obiectul contractului de închiriere și nu mai dorește continuarea locațiunii, pârâta recurentă arată că a negociat cu reclamanta încheierea unei convenții comerciale prin care s-a obligat să părăsească spațiul închiriat cu condiția ca reclamanta să efectueze o serie de lucrări la o hală (proprietatea - SA) pe care societatea pârâtă dorește să o cumpere și în care urmează să se mute. În acest sens, reclamanta intimată a semnat și ștampilat devizul de lucrări nr.181/23.06.2009 în care sunt enumerate lucrările de renovare pe care urma să le execute, lucrări care nu au fost efectuate.
Reclamanta intimată - SRL A, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând recursul de față, din prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304/1 Cpc, Curtea constată că acesta este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Cu toate că pârâta recurentă a susținut în motivele de recurs, precum și în întâmpinarea depusă în fața instanței de fond că luarea măsurii evacuării pe calea ordonanței președințiale este inadmisibilă căci ea duce la prejudicierea fondului, Curtea constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate deoarece și în această materie se recurge frecvent la folosirea ordonanței președințiale ceea ce este posibil ori de câte ori sunt întrunite condițiile impuse de art.581 Cpc.
Astfel în mod repetat jurisprudența a decis că este posibilă apelarea la calea ordonanței președințiale chiar pentru a obține evacuarea unei persoane fizice sau juridice dintr-un spațiu locativ. Evacuarea în general este legată de o apreciere și cu privire la existența dreptului subiectiv astfel încât o atare măsură se poate obține numai în acele împrejurări ce impun o intervenție neîntârziată a justiției ceea ce legiuitorul a înțeles să denumească "drept cazuri grabnice și care s-ar păgubi prin întârziere".
Astfel, există cazuri în care jurisprudența a stabilit că ordonanța președințială poate fi folosită împotriva unei persoane care a ocupat o suprafață locativă fără contract de închiriere sau care, deși are un astfel de contract a ocupat spațiul în litigiu în mod samavolnic sau nu are un drept locativ propriu fiind tolerată în spațiul din litigiu pentru a se preîntâmpina situațiile unor abuzuri de folosință.
Nu este însă și cazul raporturilor comerciale existente între reclamantă și pârâta recurentă căci între părți s-a încheiat un contract de închiriere care, cu toate că și-a încetat valabilitatea la 31.05.2009 odată cu împlinirea termenului de 5 ani convenit între părți, susținerile pârâtei în sensul că între părți s-a încheiat un nou contract la distanță astfel încât reclamanta a primit în continuare chirie chiar și după termenul de 31.05.2009 sunt dovedite cu factura nr.3907/01.06.2009 depusă la fila 54 dosar fond în sumă de 22383,70 Ron și care reprezintă chirie pe luna iunie 2009 în valoare de 4500 euro +TVA.
De asemenea, relațiile comerciale dintre părți sunt complexe, căci, în afară de contractul de închiriere pentru spațiul în litigiu pârâta a susținut că s-a încheiat și o convenție comercială depusă în copie la filele 76-82 dosar în care se susține că între părți s-a încheiat prin corespondență un nou contract de închiriere ce a intrat în vigoare la 01.06.2009 și care-și va înceta efectele la data de la care reclamanta va realiza toate amenajările descrise în respectiva convenție și în anexele acesteia la imobilele situate în municipiul A,-, iar în cazul în care aceste lucrări nu se finalizează în termenul stabilit reclamanta se obligă să asigure pârâtei folosința gratuită a spațiului comercial din litigiu. De asemenea, în fața instanței de fond pârâta a făcut și alte apărări și a depus mai multe acte în dovedirea susținerilor sale, însă toate au fost ignorate de către instanță, care a arătat că "va înlătura apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare privind operarea tacitei relocațiuni, încheierea unui nou contract de închiriere prin corespondență, efectuarea de către reclamantă a unor lucrări de renovări la un imobil și dreptul de retenție întrucât aceste aspecte urmează să fie analizate cu prilejul soluționării pe fond a cauzei existente între părți nr- al Tribunalului Arad ".
Acesta este o dovadă în plus a faptului că relațiile dintre părți sunt complexe și nu pot fi cercetate pe această cale sumară a ordonanței președințiale pentru că nici măcar aparența dreptului nu poate fi apreciată ca fiind în mod lipsit de echivoc în favoarea reclamantei din moment ce chiar instanța de fond recunoaște că toate aspectele invocate de pârâtă în apărare trebuie să fie analizate cu prilejul soluționării pe fond a litigiului dintre acestea.
Curtea mai constată că pe lângă faptul că nu s-a dovedit în speță condiția neprejudicierii fondului ca o cerință a admisibilității ordonanței președințiale impusă de art.581 Cpc nici vremelnicia unei astfel de măsuri nu a fost corect apreciată de către instanță care a considerat că se impune evacuarea pârâtei până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul nr- al Tribunalului Arad, ceea ce presupune în sine o perioadă îndelungată de timp căci soluționarea irevocabilă înseamnă epuizarea tuturor căilor de atac pe care părțile le au la îndemână.
Totodată, Curtea mai reține că acțiunea în evacuare formulată de o societate comercială pe motiv că a încetat contractul de închiriere în baza căruia pârâta deținea spațiul nu justifică de principiu luarea unei măsuri vremelnice pe calea ordonanței președințiale deoarece raporturile locative dintre părți, când fiecare dintre acestea invocă un drept propriu pot fi lămurite numai pe calea unei acțiuni de drept comun, în caz contrar s-ar ajunge la prejudicierea fondului.
Astfel fiind, constatându-se că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art.581 Cpc referitoare la admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială, în principal deoarece o astfel de măsură tinde la prejudicierea fondului raporturilor juridice dintre părți, Curtea constată și reține că recursul formulat de pârâtă este întemeiat și urmează a fi admis în baza art.304 pct.9 Cpc, astfel încât se va dispune modificarea sentinței recurate și respingerea cererii formulate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta - SRL împotriva sentinței civile nr.1957/30.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică sentința recurată și respinge cererea formulată de reclamanta intimată - SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./21.10.09
tehn./ 2 ex./22.10.09
Primă instanță: Tribunalul Arad,
judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
