Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 1348/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1348/2008
Ședința publică din data de 4 IUNIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 29/CC/10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, și SC SRL, având ca obiect ordonanță președințială - obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic, pentru intimata SC SRL, cu delegația la fila 16 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ.
Reprezentantul pârâtei SC SRL depune adresa nr. -/16.05.2008 emisă de Inspectoratul de Poliție a Județului C, în 2 exemplare și nota de constatare încheiată la data de 04.04.2008 de ANAF - Garda Financiară - Secția C, arătând că recurentul a primit câte un exemplar din înscrisurile depuse într-un alt dosar. Arată că prin acțiunea promovată recurentul solicită înscrierea în CF a unei îngrădiri de înstrăinare iar prin înscrisurile depuse la acest termen de judecată dorește să demonstreze că recurentul este cel care a creat un prejudiciu în patrimoniul statului și al pârâtei SC SRL, înscrisurile depuse fiind relevante în vederea demonstrării că nu recurentul este cel prejudiciat ci din contră societatea pe care o reprezintă este în măsură să invoce un drept de creanță raportat la modul în care recurentul și-a îndeplinit obligațiile de administrator al societății.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, arătând că nu se pot institui astfel de interdicții de înstrăinare raportat la faptul că societatea pe care o reprezintă este în măsură să invoce un drept de creanță raportat la modul în care recurentul și-a îndeplinit obligațiile de administrator al societății.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 29/CC/10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Clujs -a respins cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamantul împotriva pârâților, și SC SRL, ca inadmisibilă.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că solicitarea de notare în cartea funciară a unei interdicții de înstrăinare și grevare, chiar până la soluționarea unei acțiuni civile, nu are caracterul vremelnic a unei măsuri ce ar putea fi luată pe calea unei ordonanțe președințiale ce nu va trebui în nici un caz să judece fondul cauzei. O astfel de solicitare seamănă surprinzător de mult cu punerea unui sechestru asupra bunurilor debitorilor pe motiv că ar exista pericolul înstrăinării acestora, ceea ce face ca recuperarea creanței să nu se mai poată face în mod eficient și cu celeritate. Or, punerea unui sechestru judiciar sau asigurator se face în cu totul alte condiții decât cele de care dorește să se prevaleze reclamanta.
S-a relevat că instanța nu va putea dispune măsuri, chiar vremelnice fiind, împotriva uneia dintre părți fără respectarea principiului contradictorialității.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs reclamantul, solicitând reformarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii introductive și a notării în CF 11390 C, nr. top. 6825/23, 2825/25/2, a interdicției de înstrăinare și grevare a imobilelor cantină, clădire cu demisol și acoperiș din țiglă și teren aferent, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în constatarea rezoluțiunii de drept a contractului de cesiune părți sociale, încheiat între reclamant și pârâți, la data de 4 mai 2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor art. 581.pr.civ. reținând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială.
În esență, recurentul a susținut că, condiția urgenței derivă din aceea că înstrăinarea unui activ important al societății unde a avut calitate de asociat, ar fi de natură să creeze un grav prejudiciu, temeinicia cererii fiind susținută de faptul că neexecutarea obligațiilor de plată a prețului cesiunii de către cesionar a avut ca efect rezoluțiunea de plin drept a contractului, cu consecința restabilirii situației anterioare și a redobândirii de către recurent a drepturilor decurgând din calitatea de asociat.
S-a arătat că prejudicierea recurentului este o consecință directă a diminuării patrimoniului societății, atâta timp cât acesta a inițiat o procedură distinctă, având ca obiect constatarea rezoluțiunii contractului de cesiune și repunerea părților în situația anterioară.
Recurentul a susținut că prima instanță a încălcat principiul disponibilității, reținând că cererea reclamantului prin obiectul ei se aseamănă cu cererea de instituire a unui sechestru judiciar.
Deliberând asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a avut în intervalul 31 ianuarie 1994 - 4 mai 2007, calitatea de asociat și administrator în cadrul SRL. Prin contractul de cesiune încheiat la 4 mai 2007, cedat părțile sociale deținute, renunțând la funcția de administrator. Plata prețului cesiunii urma să se realizeze în mai multe tranșe, până la 01.02.2008.
Reclamantul a relevat că unul din cesionari nu și-a îndeplinit obligația ce-i incumba, fiind activată clauza prin care contractul de cesiune se considera rezolvit de plin drept, fără trecerea vreunui termen și fără intervenția instanței.
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, reclamantul a solicitat constatarea rezoluțiunii contractului de cesiune de părți sociale și restabilirea situației anterioare.
Prin prezenta procedură a solicitat notarea în CF 11390 Cai nterdicției de înstrăinare și grevare până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în constatarea rezoluțiunii de drept a contractului de cesiune de părți sociale.
Reclamantul a justificat luarea măsurii privind indisponibilizarea elementelor corporale ale fondului de comerț al pârâtei, prin aceea că a contestat valabilitatea contractului de cesiune, act juridic prin care și-a pierdut calitatea de asociat, solicitând repunerea sa în situația anterioară.
În opinia reclamantului, procesul ce are ca obiect desființarea actului juridic al cesiunii și restabilirea situației anterioare, trebuie asimilat unui proces asupra proprietății bunurilor ce alcătuiesc fondul de comerț, fiindcă numai în acest mod ar deveni aplicabil principiulrestitutio in integrumca mijloc de asigurare a eficienței practice a unui alt principiu cum este cel al retroactivității efectelor rezoluțiunii.
Conform alegațiilor recurentului prin indisponibilizarea elementelor corporale care alcătuiesc fondul de comerț al entității în care a avut calitatea de asociat se asigură premisa aplicării efective și reale a principiului retroactivității efectelor rezoluțiunii.
Curtea constată însă că aceste apărări nu pot fi primite.
Procesul ce se poartă asupra rezoluțiunii actului juridic prin care reclamantul și-a cesionat părțile sociale în favoarea intimaților nu poate fi asimilat unui proces asupra proprietății bunurilor imobile ce alcătuiesc fondul de comerț, patrimoniul pârâtei.
Deși argumentele invocate de recurent, privind conservarea dreptului subiectiv dedus judecății în dosar nr- din perspectiva principiilor care guvernează efectele rezoluțiunii și a mijloacelor de asigurare a eficienței lor practice, sunt seducătoare, ele nu pot fi primite.
Nu se poate face abstracție în rezolvarea acestei probleme de elementele definitorii ale personalității juridice a societății comerciale.
Societatea comercială din momentul constituirii dobândește personalitate juridică.
Ea are elemente constitutive impuse de lege, organizare de sine stătătoare, un patrimoniu propriu și un scop determinat.
personalității sale juridice, participă în nume propriu la raporturile juridice și răspunde pentru obligațiile asumate.
Legea atribuie persoanei juridice voința persoanelor fizice care o compun în măsura în care aceste acționează pentru realizarea scopului persoanei juridice.
Dar voința persoanei juridice nu este suma voințelor persoanelor fizice, ci este o calitate nouă.
La baza formării voinței sociale stă principiul majorității.
Dar hotărârile luate de asociați trebuie să se înscrie în limitele legii și să corespundă scopului social, să nu fie contrare statutului societății.
Un alt element distinctiv îl constituie caracterul autonom al patrimoniului societății, iar autonomia patrimoniului față de patrimoniile proprii ale asociaților determină anumite consecințe juridice.
Bunurile aflate în patrimoniul social constituie proprietatea entității. Asociații nu au nici un drept asupra acestora, deținătorii părților sociale sunt titularii unui drept de creanță împotriva societății, de o natură specială, cu caracter social, printre care și dreptul la împărțirea activului social în caz de lichidare, precum și dreptul la dividende.
Răspunderea societății pentru obligațiile sociale este asigurată grație patrimoniului propriu asupra căruia creditorii sociali au un drept de gaj.
Din toate acestea rezultă fără putință de tăgadă că un proces purtat între asociați privitor la rezoluțiunea unui contract de cesiune a părților sociale, nu poate fi asimilat unui proces asupra proprietății bunurilor ce alcătuiesc patrimoniul societății, întrucât deținătorii părților sociale au doar un drept de creanță împotriva entității.
Or, efectele rezoluțiunii ce se solicită a fi constatată prin procedura înregistrată sub nr- s-ar concretiza tocmai în redobândirea de către reclamant a calității sale de asociat, fapt care i-ar conferi un drept de creanță împotriva societății și un drept la împărțirea activului social în caz de lichidare.
Nu aceasta este modalitatea în care reclamantul poate conserva dreptul său de creanță asupra societății, drept pe care l-a invocat în dosar nr- și pentru a cărui realizare a declanșat acea procedură.
S-a încercat să se inducă ideea că prin neinstituirea acestei măsuri conservatorii demersul judiciar inițiat în dosar nr-, ar putea deveni teoretic și iluzoriu, ar putea fi golit de conținut câtă vreme nu s-ar lua toate măsurile de asigurare a eficienței practice în ceea ce privește principiul retroactivității efectelor rezoluțiunii și principiulrestituio in integrum.
Cu alte cuvinte, dacă la momentul constatării rezoluțiunii și repunerii părților în situația anterioară, situația patrimonială a societății ar fi alta, reclamantul ar fi grav prejudiciat.
garanție a creditorilor societății o reprezintă patrimoniul societății, fondul social. Reclamantul însă nu este singurul dintre creditorii sociali, iar regimul elementelor corporale ale fondului de comerț nu poate fi stabilit funcție numai de interesul unuia din potențialii creditori sociali.
Exploatarea fondului de comerț trebuie hotărâtă ce factorii îndreptățiți să exercite voința socială.
Iar politica managerială a acestora nu poate fi fixată funcție de interesul unui singur creditor.
Singurele condiții care trebuie să fie prezente în actele juridice privind fondul de comerț sunt condiția legalității acestora, precum și condiția circumscrierii lor necesității realizării obiectului social.
Într-un astfel de proces s-ar putea discuta eventual asupra oportunității instituirii sechestrului judiciar ori s-ar putea solicita notarea acelui proces în foaia de sarcini.
Dată fiind natura juridică a dreptului subiectiv dedus judecății în dosar nr. nr-, reclamantul ar putea să asigure conservarea acestuia printr-o altă măsură asiguratorie, cum este cea reglementată de art. 591 alin. 2.pr.civ.
De asemenea, o conservare eficientă a dreptului său de creanță ar putea fi realizată prin notarea în cartea funciară a procesului ce se poartă între părți asupra părților sociale, precum și în legătură cu factorii îndreptățiți să exercite puterea de reprezentare pe seama entității.
Chiar menționarea în registrul de publicitate a existenței procesului declanșat în legătură cu părțile sociale și cu puterea de reprezentare poate avea aptitudinea de a atrage atenția terților care intenționează să intre în raporturi juridice cu societatea.
Numai despre aceste mijloace preventive de conservare poate fi vorba pentru ca reclamantul să aibă posibilitatea de a-și realiza dreptul de creanță invocat.
Curtea constată așadar că prima instanță a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor art. 581.pr.civ. constatând că cererea de notare în cartea funciară a unei interdicții de înstrăinare și grevare până la soluționarea acțiunii în constatarea rezoluțiunii contractului de cesiune nu are caracterul vremelnic al unei măsuri ce să poată fi luată pe cale de ordonanță președințială.
Curtea constată, de asemenea, că prima instanță nu a încălcat principiul disponibilității, pretențiile deduse judecății fiind analizate în limitele procesule trasate de reclamant.
Pentru toate aceste considerente, întemeiat pe dispozițiile art. 312.pr.civ. Curtea va aprecia recursul exercitat de către recurent drept nefondat, motiv pentru care urmează să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 29/CC din 10.03.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.SS/dact.
2 ex./22.07.2008
jud.primă instanță:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
