Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 1350/2009. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- DECIZIE NR. 1350/R-COM

Ședința publică din 11 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu JUDECĂTOR 2: Dumitru

- - JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță

- - - JUDECĂTOR 4: Magdalena

- - grfier

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de - SRL, cu sediul în Rm.V, - lui, nr. 144,.4,.D,.4, județul V, împotriva sentinței nr. 1416/C/05.11.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind, domiciliat în Rm.V, str. - -,.5,.C,.10, județul

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurentă în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și intimatul asistat de avocat -.

Procedura, legal îndeplinită.

Recursul este timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. 22459/11.12.2009 și timbru judiciar de 0, 15 lei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus prin serviciul registratură întâmpinare din partea intimatului și motivele de recurs.

Curtea pune în discuție excepția tardivității motivării recursului și acordă cuvântul asupra excepției cât și asupra recursului.

Apărătorul recurentei precizează că recursul este motivat în termen, întrucât sentința nu a fost comunicat nici până în prezent. Pe fond, solicită admiterea recursului, așa cum a fost motivat în scris, cu cheltuieli de judecată.

Apărătorul intimatului solicită admiterea excepției, pe considerentul că recursul nu a fost motivat în termen, iar dacă se va trece peste această excepție, solicită respingerea acestuia, potrivit celor menționate în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată, potrivit decontului depus la dosar.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față:

Constată că prin cererea înregistrată la data de 22.04.2009, reclamanta - SRL Rm.V a solicitat ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună reintegrarea sa în sediul social aflat la adresa din Rm.V,-,.4,.D,.4, județul V, datorită opoziției manifestată de pârâtul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat că desfășoară activitate comercială constând în prestări servicii inginerie pentru urbanism, în spațiul de mai sus care, inițial, deținut în baza unui contract de închiriere, apoi contract de comodat, încheiat cu autoarea pârâtului, decedată în anul 2005.

Printr-un act de partaj voluntar, apreciat ca fiind întocmit cu rea credință, moștenitorii acesteia, deși, au preluat succesiunea cu toate sarcinile de la acest moment, au hotărât, contra unei sulte simbolice și numai asupra acestui spațiu, ca el să intre în lotul pârâtului.

Ca atare, pârâtul i-a interzis să mai folosească apartamentul în discuție, schimbând încuietoarea acestuia.

Deoarece este în imposibilitate să-și desfășoare în continuare activitate, precum și datorită producerii unor pagube materiale evidente, se impune reintegrarea sa, de urgență, în acest imobil.

Judecătoria Rm.V - prin sentința comercială nr.3709/29.04.2009, a admis cererea și a obligat pe pârâtă să-i permită accesul în sediul social și să-i remită o cheie de la intrarea în apartament, cu plata sumei de 110 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța în sensul sus-menționat, instanța de fond a reținut că, în cauză, sunt întrunite condițiile art.581 Cod procedură civilă, atât în ceea ce privește, urgența măsurii, datorită împiedicării derulării contractelor cu clienții, ceea ce conduce la grave prejudicii, dar și al vremelniciei, pentru considerentul că există pe rol acțiune privind integrarea în spațiu, pe calea dreptului comun.

Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către pârât, iar Tribunalul Vâlcea - prin decizia nr.995/25.06.2009 a admis recursul, a casat sentința și a reținut cauza pentru soluționare, în primă instanță, de către Tribunal - Secția comercială.

Astfel, s-a apreciat că obiectul cererii este de natură comercială, neevaluabil în bani, fiind incidente dispozițiile art.2 pct.1 lit.a) Cod procedură civilă, în sensul stabilirii competenței materiale de soluționare în favoarea tribunalului, iar nu judecătoriei.

Ca atare, această instanță, soluționând cauza cu încălcarea competenței altei instanțe, subzistă motivul de casare prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă.

Cauza a fost înregistrată sub nr-, fiind, însă, suspendată prin încheierea din 09.09.2009, pe temeiul art.242 pct.2 Cod procedură civilă și reluată la data de 04.11.2009.

Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal - prin sentința nr.1416/C/5.11.2009, a respins cererea reclamantei, pe care a obligat-o la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, potrivit art.581 pr.civ. instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Dispozițiile legale menționate stabilesc două condiții de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, anume urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, iar din aceasta din urmă decurge și oat reia condiție, și anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul.

Cele trei condiții trebuie să fie întrunite cumulativ, însă, în speță acest lucru nu este realizat, măsura reintegrării reclamantei în sediul social aflat în Rm.V, str. G-ral -, nr.5, -.D,.10, județul V, deși, are caracter urgent ce derivă din situația în care s-ar afla reclamanta ca urmare a îngreunării desfășurării activității, nu are caracter vremelnic nefiind limitată în timp, atacarea de către reclamantă a actului de împărțeală voluntară încheiat de pârât și sora sa urmare a decesului autoarei cu care se încheiase contractul de comodat în baza căruia era deținut spațiul ce constituia sediul societății, neavând legătură cu prezenta cauză.

De asemenea, prin luarea măsurii reintegrării s-ar conduce la prejudecarea fondului cauzei, fiind necesară administrarea de probe specifice procedurii de drept comun, pentru verificarea aparenței dreptului reclamantei, cu atât mai mult cu cât contractul de comodat a încetat prin ajungere la termen, iar o eventuală prelungire tacită a termenului, neputând fi realizată decât până în anul 2005, când a decedat comodantul.

Față de cele menționate și avându-se în vedere textele legale enunțate, instanța a respins cererea reclamantei.

Conform art.274 pr.civ. reclamanta, fiind partea care a căzut în pretenții, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către pârât, cheltuieli constând în onorariu avocat achitat conform chitanței nr.163 din 02.10.2009.

Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe temeiul art.304 pct. 8 ș 9 proc.civ. în sensul că:

- în mod greșit, instanța de fond a respins cererea sa, pronunțând, în opinia sa, o hotărâre fără fundament, pe considerentul că prin luarea măsurii reintegrării s-ar conduce la prejudecarea fondului, prin necesitatea administrării de probe specifice dreptului comun procedural, pentru verificarea aparenței dreptului său;

- nu s-a observat că, în dosarul de fond, soluționarea capătului doi de cerere tocmai acest aspect îl dezbate prin administrarea de probe conform dreptului comun, în scopul verificării aparenței dreptului său care, în Ordonanța președințială, a fost complet ignorat de către judecătorul fondului;

- până la soluționarea acțiunii pe dreptul comun, va persista ilegalitatea produsă de intimatul-pârât.

Prin urmare, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea cererii sale, cu plata cheltuielilor de judecată.

Examinând recursul, pe baza criticilor aduse, pe temeiurile invocate, dar și în limitele art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.

Într-adevăr, în raport de temeiul legal pe care se sprijină cererea de Ordonanță președințială, respectiv art.581 Cod procedură civilă, se apreciază că judecătorul fondului a dat dezlegarea corectă pricinii cu care a fost învestit, astfel că, motivul prevăzut art.304 pct.8 Cod procedură civilă, invocat de recurenta-pârâtă nu subzistă.

Textul sus-menționat, prevede, imperativ, întrunirea cumulativă a trei condiții; urgență, vremelnicie și neprejudecarea fondului, pentru admisibilitatea unei asemenea cereri.

În speță, dacă prima condiție ar putea întruni cerințe textului - prin îngreunarea desfășurării activității comerciale de către societate - totuși, în practică, această condiție nu se confundă cu celeritatea soluționării cauzei, așa cum este expusă critica recurentei-reclamante.

În ceea ce privește celelalte două condiții, solicitarea acesteia este nejustificată, deoarece măsura ce urmează a se lua, dacă s-ar admite cererea, nu are caracter vremelnic, cum susține recurenta-reclamantă, în modul care o avantajează, ci are caracter definitiv, aceasta reintrând în posesia spațiului deținut în baza contractului de comodat.

De asemenea, pentru a se verifica susținerile reclamantei, față de faptul că acestea se întind dincolo de limitele textului,( cererea de ordonanță vizează doar pipăirea fondului), era necesară administrarea de probatorii care ar fi condus la înfrângerea celei de a treia condiții impusă de text, neprejudecarea fondului, reținere corectă a instanței de fond.

Din probatoriul administrat, nu se poate concluziona nici că intimatul-pârât ar fi comis vreo ilegalitate, cu privire la modul de respectare a clauzelor stipulate într-un contract, al cărui semnatar nu este, pentru a putea fi justificată ultima critică din prezenta cale de atac.

În consecință, față de considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta-reclamantă să plătească intimatului suma de 653 lei, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de - SRL, cu sediul în Rm.V, - lui, nr. 144,.4,.D,.4, județul V, împotriva sentinței nr.1416/C/05.11.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind, domiciliat în Rm.V, str. - -,.5,.C,.10, județul

Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 653 lei, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - -

Grefier,

-

Red.IB/16.12.2009

EM/4 ex.

Jud.fond.

Președinte:Ioana Bătrînu
Judecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță, Magdalena

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 1350/2009. Curtea de Apel Pitesti