Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 1451/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

Operator date - 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA COMERCIALĂ

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1451/

Ședința publică de la data de 10 noiembrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Raluca Suciu

JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu

JUDECĂTOR 3: Csaba

Grefier: -

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva Sentinței civile nr. 32/ 16.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- având ca obiect - ordonanță președințială - - suspendare executare, în contradictoriu cu intimata pârâtă SA.

La apelul nominal se prezintă avocat pentru pârâta intimată, lipsă fiind reclamanta recurentă.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la dosar s-au depus o cerere și respectiv note scrise ce au fost transmise prin faxul instanței de reclamanta recurentă, la care a anexat un set de înscrisuri.

Reprezentanta pârâtei intimate susține că reclamanta recurentă a invocat atât notele de ședință cât și în cerere noi motive de recurs și, totodată, invocă tardivitatea acestora potrivit art. 306 Cod procedură civilă.

De asemenea, reprezentata intimatei depune în copie xerox un extras din Legea societăților comerciale și arată că nu are cereri de formulat.

Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursului de față.

Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele detaliate în întâmpinar

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată:

Prin Sentința civilă nr. 32/ 16.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta privind suspendarea executării actului prin care conducerea pârâtei SA a decis suspendarea parțială a drepturilor de vor reprezentând 2,480% din capitalul social al societății aferente acțiunilor ce depășesc pragul de 1% din capitalul social până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare a actului, ce face obiectul dosarului nr-.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că,

"În speță, deciziile consiliului de administrație și conducerii nu au fost adoptate în temeiul art.114 al.1 din Legea nr.31/1990 și prin urmare, nu este vorba despre decizii care pot fi supuse controlului judecătoresc, iar în cazul unor decizii nelegale sau nestatutare emise de către consiliul de administrație, competentă este adunarea generală a acționarilor în baza art.111 litera d din Legea nr.31/1990 care are atribuții în sensul controlului gestiunii administratorilor, aceasta având atribuția de a suspenda efectele unor asemenea decizii."

Prin recursul declarat, reclamanta a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială, cu consecința suspendării parțiale a hotărârii CA nr.1/23.04.2009 SA, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea parțială a acestui act, acțiune ce face obiectul dosarului nr-.

A apreciat reclamanta recurentă că în mod greșit prima instanță a apreciat ca nefiind îndeplinite condițiile care reglementează ordonanța președințială, atâta timp cât suspendarea dreptului de vot determină un prejudiciu continuu, în ipoteza în care acționarul nu înstrăinează acțiunile deținute cu depășirea pragului de 1% în termen de 3 luni; pe de altă parte, conform art. 286 ind. 1 alin. 4 din Legea nr. 297/2004 obligă acționarul să vândă acțiunile, ca o consecință a măsurii CA, ceea ce reprezintă nu doar o limitare a dreptului de folosință asupra acțiunilor în cadrul adunării generale a acționarilor, dar și limitarea dreptului de dispoziție; ca atare, în lipsa suspendării provizorii a executării măsurii CA, o eventuală soluție de admitere a cererii formulate pe calea dreptului comun ar risca să nu poată fi pusă în aplicare, reclamanta nemaiputând fi repusă în situația anterioară.

A precizat reclamanta că, în opinia sa, Consiliul de Administrație a dispus în mod abuziv suspendarea dreptului de vot, fără a comunica elementele de fapt și de drept în temeiul cărora a concluzionat că reclamanta și alți 3 acționari acționează în mod concertat; faptul că obligația de înstrăinare a acțiunilor excedentare este prevăzută de lege nu acoperă nelegalitatea comisă de CA. Aparența dreptului este în favoarea reclamantei, Consiliul de Administrație adoptând hotărârea, nemotivată, fără ca ședința CA să fi fost convocată cu respectarea prevederilor legale și statutare, în sensul că procesul-verbal întocmit în temeiul art. 141 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 nu cuprinde numele participanților, ordinea deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturi întrunite și opiniile separate și nici alte mențiuni cu privire la convocare, apărând semnătura unui singur administrator, deși legea prevede doi administratori.

Art. 4 alin. 1 din Instrucțiunile 1/2007 nu prevăd necesitatea ca actul prin care se dispune suspendarea dreptului de vot să fie o hotărâre CA, orice act prin care se dispune această suspendare trebuind să fie cenzurabil; o altfel de interpretare ar conduce la înlăturarea răspunderii juridice a CA. Decizia CA nu tratează probleme de gestiune, de oportunitate, de afaceri, astfel încât nu se poate exclude controlul judecătoresc pe motiv că decizia este cenzurabilă de Adunarea Generală a Acționarilor. În speță, hotărârea CA implică o chestiune de legalitate, întrucât produce efecte juridice directe față de acționarii vizați, implică analiza unor elemente de fapt și interpretarea unor norme juridice.

În drept, recurenta s-a întemeiat pe dispozițiile art. 582 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct. 9.proc.civ. art. 304 ind. 1.proc.civ.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, având în vedere că Legea nr. 31/1990 nu instituie un regim derogator de contestare a deciziilor consiliului de administrație, existând și alte situații în care atribuțiile CA decurg din lege și nu din actele statutare sau deciziile adunării generale; orice act adoptat de CA nu poate avea decât caracterul unui act comercial, deci de gestiune, conducere și administrare a societății comerciale, act ce se emite în numele societății și nu în nume propriu; suspendarea dreptului de vot vizează asigurarea legalității cadrului de organizare și întrunire a AGA, potrivit art. 142 alin. 2 lit. f din Legea nr. 31/1990.

În ce privește cerințele art. 581.proc.civ. a apreciat intimata că nu au fost dovedite urgența și prejudiciul iminent, de altfel cererea de suspendare a efectelor deciziei CA este lipsită de obiect, exercițiul dreptului de vot fiind suspendat de drept, conform art. 286 ind.1 alin. 2 coroborat cu art. 283 alin. 1 din Legea nr. 297/2004; efectul s-a consumat odată cu întrunirea adunării generale a acționarilor din data de 25.04.2009, eveniment în raport de care a operat suspendarea, astfel încât nu poate fi vorba de un prejudiciu continuu; o eventuală prejudiciere a reclamantei ar putea fi luată în discuție cel mult relativ la o viitoare adunare generală a acționarilor 1; totodată, obligația de vânzare a acțiunilor excedentare nu revine reclamantei în consecința deciziei CA, ci prin efectul direct al Legii nr.297/2004, această obligație născându-se la data tranzacției prin care s-a depășit pragul de 1%. A precizat intimata că, decizia CA a venit în contextul încălcării de către acționar a propriei obligații de informare, obligație prevăzută de art. 286 ind.1 alin. 3 din Legea nr. 297/2004, iar înstrăinarea acțiunilor se dispune de, și nu de CA, conform art. 283, fiind lipsită de relevanță data hotărârii CA.

Examinând recursul declarat, în baza art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 și art. 312.proc.civ. prin prisma criticilor formulate, Curtea reține:

Dispozițiile art. 286 ind. 1 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, dispoziții introduse prin Ordonanța Guvernului nr. 41/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2005, și modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 97/2006 pentru aprobarea acestei ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 2 mai 2006 - sunt în sensul următor:

"(1) Orice persoană poate dobândi cu orice titlu sau poate deține, singură ori împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, acțiuni emise de către societățile de investiții financiare rezultate din transformarea fondurilor proprietății private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al societăților de investiții financiare.

(2) Exercițiul dreptului de vot este suspendat pentru acțiunile deținute de acționarii care depășesc limitele prevăzute la alin. (1).

(3) Persoanele menționate la alin. (1) au obligația ca la atingerea pragului de 1% să informeze în maximum 3 zile lucrătoare societatea de investiții financiare, și piața reglementată pe care sunt tranzacționate respectivele acțiuni.

(4) În termen de 3 luni de la data depășirii limitei de 1 % din capitalul social al societăților de investiții financiare, acționarii aflați în această situație sunt obligați să vândă acțiunile care depășesc limita de deținere.

(5) va emite reglementări pentru aplicarea prezentului articol."

În aplicarea alineatului final al art. 286 ind. 1 s-au emis Instrucțiunile 1/2007, ce deleagă conducerii responsabilitatea calculării pragului de 1%, în următorii termeni: "Responsabilitatea cu privire la calculul limitei de deținere, precum și la suspendarea drepturilor de vot în cazul în care sunt incidente prevederile art. 286 ind. 1 din Legea nr. 297/2004 și ale prezentei instrucțiuni revine conducerii sau a care administrează o."

În condițiile în care, potrivit art. 1 alin. 3 din Legea nr. 297/2004, "Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, denumită în continuare, este autoritatea competentă care aplică prevederile prezentei legi, prin exercitarea prerogativelor stabilite în statutul său.", Curtea constată că, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, este inadmisibilă o analiză a hotărârii conducerii, adoptată în exercitarea obligației legale prevăzute de art. 286 ind. 1 din Legea nr. 297/2004 astfel cum a fost reglementată de, de către instanța de drept comun, pe calea ordonanței președințiale formulate în condițiile art. 581.proc.civ.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.126 alin.2 din Constituția României, aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 133 din Legea nr.31/1990 nu este posibilă.

Într-adevăr, potrivit art. 236 alin. 3 din Legea nr.297/2004, "hotărârile luate de consiliul de administrație al unei societăți admise la tranzacționare, în exercițiul atribuțiilor delegate de adunarea generală extraordinară a acționarilor, vor avea același regim ca și hotărârile adunării generale a acționarilor, în ceea ce privește publicitatea acestora și posibilitatea de contestare în instanță", însă în speță decizia contestată nu privește o măsură luată de consiliul de administrație în temeiul unui mandat încredințat de către adunarea generală a acționarilor, art.283 din Legea nr.297/2004 prevăzând expres instituția abilitată să califice anumite persoane ca acționând concertat, și anume Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, aceasta dispunând măsurile necesare în vederea restabilirii legalității.

Pe de altă parte, înscrierea reclamantei pe lista acționarilor acționând concertat și-a produs efectele la data adunării generale a acționarilor din data de 25.04.2009, reclamanta fiind împiedicată să-și exercite dreptul de vot, nefiind afirmată nicio situație ce ar justifica intervenția de urgență a instanței judecătorești în condițiile art.581 proc.civ.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312.proc.civ. urmează a se respinge ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta, cu sediul ales la Societatea Civilă de avocați & din B,-, sector 2 împotriva Sentinței civile nr. 32/ 16.07.2009 pronunțată de TRIBUNALUL ARAD în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă SA, cu sediul în A, Calea, nr. 4. jud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE,

JUDECĂTOR,

JUDECĂTOR,

GREFIER,


Red. RS - 13.11.2009

Thred. MM -2 ex - 16.11.2009

Primă instanță - TRIBUNALUL ARAD

Judecător LILIANA ȘODINCA

Președinte:Raluca Suciu
Judecători:Raluca Suciu, Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 1451/2009. Curtea de Apel Timisoara