Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 169/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.169R
Ședința publică de la 03.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurentele-pârâte și, împotriva sentinței comerciale nr.11113/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.02.2009, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.11113/24.10.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins ca neîntemeiate excepția autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității acțiunii și a admis în parte cererea de ordonanță, privind pe reclamanta în contradictoriu cu pârâtele și
În consecință, a obligat pârâtele să permită accesul personalului reclamantei și al SC CONFORT SRL pe suprafața de teren neconstruită, liberă pentru circulație deținută în coproprietate de reclamantă și pârâta în suprafață totală de 240 mp, teren situat în nr.1, sector 3 în zona de acces din - - până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-.
A obligat pârâtele la 10.258 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere actele și lucrările cauzei reținând în esență că nu există autoritate de lucru judecat întrucât sentința comercială nr.5589/24.04.2007 a fost pronunțată pe calea ordonanței președințiale și nu pe calea dreptului comun de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială.
Tribunalul a mai reținut că obiectul celor două cereri de ordonanță președințială nu este identic, în cauza ce a format obiectul dosarului nr- reclamanta solicitând să i se permită accesul necondiționat al personalului său ca și al autovehiculelor ce deservesc punctul de lucru din incinta pe cale de acces auto și pe suprafața de teren neconstruită liberă pentru circulație și aprovizionare. În prezenta cauză s-a solicitat, accesul de urgență al personalului reclamantei și al SC CONFORT SRL pe suprafața de teren neconstruită, liberă pentru circulație, aprovizionare și căi de acces auto, prin derularea și desființarea barierei montată fără autorizație.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii întemeiată pe prevederile art.581 alin.3 Cod pr.civ. tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută deoarece sintagma "și chiar atunci când există judecată asupra fondului" nu se poate interpreta în sensul că introducerea unei cereri de ordonanță este condiționată de existența unei cereri înregistrată pe calea dreptului comun (cu excepțiile din legile speciale, cum ar fi art.133 din Legea nr.31/1990 ce leagă introducerea cererii de suspendare a executării hotărârii AGA de formularea pe calea dreptului comun a acțiunii în anulare a hotărârii).
Tribunalul a mai reținut că, în principiu, măsurile luate pe calea ordonanței președințiale sunt limitate în timp, până la rezolvarea în fond a litigiului dar în fapt este posibil ca partea împotriva căreia a fost luată să se convingă de justețea lor și să nu mai urmeze calea dreptului comun.
A mai reținut că există posibilitatea discutării fondului dreptului la instanța de drept comun și deci ordonanța președințială își produce efectele până la soluționarea în fond a cauzei, în dosar măsura fiind solicitată a se lua până la soluționarea irevocabilă a fondului cauzei, situație în care cererea nu poate apare ca fiind inadmisibilă.
Pe fondul cererii de ordonanță președințială tribunalul a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând în esență că, reclamanta a cumpărat de la fosta o suprafață de 160,75. teren și cotele indivize aferente în suprafață de 151,48. situate în nr.1, sector 3,
Prin autorizația de construire nr.22B din 13.10.1992 reclamantei i s-a permis să amenajeze un spațiu comercial la parterul magazinului, lucrare finalizată iar ulterior aceasta a dorit să supraetajeze și să recompartimenteze spațiul, obținând autorizație în acest sens în anul 2005, dar prin sentințe judecătorești autorizația a fost suspendată și anulată.
În anul 2008 reclamanta a încheiat cu SC CONFORT SRL un contract de execuție, nr.684/23.09.2008, pentru a executa în spațiul proprietatea sa lucrări de reparații, finisaje și instalații.
Din probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că atât personalului reclamantei cât și personalului SC CONFORT SRL, cele două pârâte le-au interzis accesul în imobilul respectiv.
Tribunalul a mai reținut că în cauza de față, măsura care se cere a fi luată are în vedere executarea de urgență de către reclamantă a unor lucrări de reparații la imobil ca urmare a degradării acestuia și în condițiile apropierii anotimpului, prin accesul personalului său și al societății cu care a încheiat contractul de execuție de lucrări pe un teren aflat în proprietate indiviză.
Astfel, tribunalul a reținut că în favoarea reclamantei există o aparență de drept, întrucât aceasta este proprietara imobilului (unde își are punctul de lucru) iar accesul se asigură numai pe terenul în coproprietate.
În ceea ce privește urgența măsurii, tribunalul a reținut că este probată prin faptul că nemaiavând acces la imobil reclamanta nu-l poate întreține într-o stare corespunzătoare, nu poate efectua lucrări de reparații, raportul de expertiză, chiar extrajudiciară, dar efectuată de un expert autorizat, reținând aspecte grave în legătură cu degradarea imobilului.
Ca atare, prin accesul măcar al personalului reclamantei și al societății care va efectua lucrările de reparații până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond se asigură respectarea, chiar și, a dreptului de proprietate al care este constituțional garantat și ocrotit.
A mai reținut că nu prezintă relevanță faptul că în contractul încheiat de reclamantă cu SC CONFORT SRL s-a trecut la obiectul contractului executarea de lucrări de reparații la sediul beneficiarului (care se află, într-adevăr, la o altă adresă) deoarece eroarea este evidentă față de cuprinsul celorlalte acte depuse, respectiv adresele executantului în care arată că spațiul la care nu avut acces pentru efectuarea lucrărilor este situat în nr.1, sector 3.
Un alt aspect reținut de tribunal a fost acela că prejudicierea reclamantei este evidentă întrucât nu poate efectua lucrările de reparații care se impun la imobilul deținut în proprietate și care astfel este supus degradării, iar executantul lucrărilor i-a pus în vedere că începând cu luna septembrie 2008 urmează să perceapă penalități de întârziere conform cap.6 din contract.
Cu privire la asigurarea luării măsurii accesului pe suprafața de teren prin demolarea și desființarea barierei, tribunalul a reținut că aceasta ar reprezenta o măsură cu caracter definitiv, inadmisibilă pe calea ordonanței președințiale, chiar dacă executarea barierei s-a făcut fără autorizație.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs în termen și legal timbrat, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
De asemenea, și pârâta a declarat recurs împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, precum și obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Cererile de recurs au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a VI-a Comercială sub nr-.
Prin cererea depusă la dosar la data de 30.10.2008 recurentele și au solicitat respingerea pe fond, în tot, a cererii de chemare în judecată formulată de intimata-reclamantă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de aceste procese.
În esență, recurentele au invocat următoarele motive de recurs.
1.Hotărârea pronunțată în prima instanță a fost dată cu încălcarea legii, mai precis a dispozițiilor art.166 Cod pr.civ. și ale art.1201 Cod civil, devenind incident motivul de recurs reglementat în textul art.304 pct.9 Cod pr.civ.
În dezvoltarea acestui motiv, recurentele au învederat că instanța de fond a încălcat textele de lege mai sus menționate atunci când a respins ca neîntemeiată excepția autorității lucrului judecat, dovedită prin hotărârile judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, respectiv sentința comercială nr.5589/24.04.2007 pronunțată în dosarul nr- (hotărâre judecătorească irevocabilă dată pe calea specială ordonanței președințiale) și sentința comercială nr.6290/8.05.2007 pronunțată în dosarul nr- menținută prin decizia comercială nr.163/15.04.2008 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de Apel București - Secția a V-a Comercială (hotărâre judecătorească definitivă dată asupra fondului pricinii).
Pentru acest motiv de recurs recurentele au solicitat admiterea recursului, admiterea excepției autorității de lucru judecat și modificarea în parte a sentinței recurate, prin respingerea în tot a cererii intimatei reclamante.
2.Hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art.581 Cod pr.civ. devenind din nou incident motivul de recurs reglementat prin art.304 pct.9 Cod pr.civ.
În dezvoltarea acestui motiv recurentele au învederat că în mod greșit prima instanță a respins excepția inadmisibilității pronunțării ordonanței președințiale doar pe baza unei cercetări a aparenței dreptului dedus judecății, în condițiile în care există o hotărâre judecătorească definitivă de fond prin care se stabilește dreptul dedus judecății, și aceasta nu este în favoarea intimatei reclamante, ci a recurentelor pârâte.
Recurentele au mai învederat că, intimata și-a grefat ordonanța tocmai pe dosarul de fond soluționat definitiv în apel și aflat în faza de recurs, astfel încât nu se mai poate pune problema că în prezenta ordonanță ar fi vorba de un alt drept decât cel dezlegat pe fond prin hotărâre judecătorească definitivă și executorie.
Ca atare, este inadmisibil procedural să se judece ordonanța pe baza unei simple aparențe și să se ignore dezlegarea legală definitivă dată asupra însuși fondului pricinii, pe baza administrării unui probatoriu complex în cauză.
În considerarea acestui motiv de recurs, recurentele au solicitat admiterea recursului, admiterea excepției inadmisibilității și modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată, în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată.
3.Hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea legii și prin încălcarea dispozițiilor art.581 alin.2 și 3 Cod pr.civ. referitoare la existența sau posibilitatea existenței unui dosar de fond și nu a unuia de recurs pentru admisibilitatea unei ordonanțe președințiale devenind și sub acest aspect incident textul art.304 pct.9 pr.civ.
În dezvoltarea acestui motiv, recurentele au invederat că din textul art.581 alin.2 și 3 Cod procedură civilă rezultă fără putință de tăgadă că legiuitorul leagă soluționarea ordonanței de soluționarea fondului - și în nici un caz a apelului sau recursului.
Recurentele au mai învederat că, în speță, această condiție nu este îndeplinită, fondul pricinii fiind soluționat prin respingerea ca neîntemeiată a cererii intimatei-reclamante prin sentința comercială nr.6290/8.05.2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, menținută prin decizia comercială nr.163/15.04.2008 pronunțată în dosarul nr- (număr intern 1813/2007) de Curtea de Apel București - Secția a V-a Comercială.
Au mai învederat că, în condițiile în care pricina nu se mai află pe rolul instanței de fond, ci pe rolul instanței de recurs, calea de atac aleasă de intimata-reclamantă, astfel cum a fost întemeiată pe dispozițiile art.581 Cod pr.civ. este inadmisibilă procedural.
În concluzie, în raport de acest motiv de recurs, recurentele au solicitat admiterea recursului, admiterea excepției inadmisibilității și modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată, în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată.
4.Înțeleg să invoce ca motiv de recurs și respingerea de către prima instanță a excepției inadmisibilității având în vedere caracterul necondiționat de vreun control al accesului solicitat de intimata-reclamantă, pentru sine și pentru terțul SC CONFORT SRL în incinta parcării private și a spațiilor de acces din Complexul Comercial
5.O critică importantă adusă hotărârii instanței de fond constă în pronunțarea acesteia cu încălcarea dispozițiilor art.274 Cod pr.civ. în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, devenind iarăși incident motivul de recurs din art.304 pct.9 Cod pr.civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentele au învederat că, deși intimata reclamantă a căzut parțial în pretenții, fiindu-i admisă doar în parte cererea, prima instanță i-a acordat totuși integral cheltuielile de judecată, cu încălcarea dispozițiilor în materie ale art.274 alin.1 Cod pr.civ.
În consecință, recurentele au solicitat ca, admițând recursul și respingând pe fond cererea de ordonanță președințială, să se dispună modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii cererii intimatei reclamante de acordare în tot a cheltuielilor de judecată și obligarea acesteia la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea acestui proces în fond și în recurs.
În temeiul art.3041pr.civ. recurentele au invederat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe și pentru următoarele motive de fapt și de drept:
6.Hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală și în ceea ce privește momentul până la care s-a dispus producerea efectelor ordonanței președințiale.
În dezvoltarea acestui motiv, recurentele au invederat că, deși intimata reclamantă nu a indicat în obiectul cererii de chemare în judecată care este acest moment, prima instanță l-a identificat drept acela al soluționării irevocabile a fondului.
Invocând prevederile art.129 alin.6 Cod pr.civ. și ale art.132 alin.1 Cod pr.civ. recurentele, au arătat că instanța de fond încălcând cele mai elementare norme procedurale, a dispus în sensul criticat, pentru a complini în speță neîndeplinirea condiției vremelniciei.
În consecință, recurentele au solicitat admiterea recursului, constatarea tardivității completării obiectului cererii de chemare în judecată cu încălcarea art.132 alin.1 Cod pr.civ. modificarea în parte a sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, pentru neîndeplinirea condiției vremelniciei prescrisă de art.581 Cod pr.civ.
7.Hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală și pentru că cererea intimatei-reclamante nu îndeplinește condiția prejudiciului.
În dezvoltarea acestui motiv, recurentele au arătat în esență că, prejudiciul invocat de intimata-reclamantă constă în pretinsele pierderi ce ar putea fi cauzate de imposibilitatea realizării contractului de execuție nr.684/23.09.2008, depus la dosarul cauzei, al cărei obiect constă în "execuție lucrări reparații, finisaje și instalații la sediul beneficiarului".
Recurentele au mai arătat că sediul beneficiarului, astfel cum figurează în contractul respectiv și chiar în cererea de chemare în judecată, nu este în, ci în-, astfel încât executarea sa nu justifică acțiunea astfel cum a fost formulată și admisă de prima instanță.
8.Hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală și pentru că cererea intimatei reclamante nu îndeplinește condiția neantamării fondului dreptului dedus judecății.
Pe acest aspect, recurentele au arătat că obiectul cererii de ordonanță președințială este același cu obiectul dosarului de fond, respectiv obligația de a face constând în obligația de a permite accesul, astfel încât este o chestiune de logică elementară că ordonanța antamează și prejudecă fondul.
9.Cererea intimatei reclamante este vădit neîntemeiată, întrucât întotdeauna i-a permis accesul, și nu numai al personalului care poate intra oricând pe oricare dintre intrări, ci și al autovehiculelor sale în perimetrul spațiului comercial, al parcării private și al căilor de acces la acestea, indiferent că se află în proprietatea exclusivă, în coproprietate sau cu chirie de la Primărie și există numeroase dovezi în acest sens, de la mii de pagini ale registrelor de intrări-ieșiri și certificarea de fapte a notarului public și până la martori, astfel încât nu există absolut nici un motiv justificat în fapt sau în drept pentru care să cadă în pretenții.
10.Hotărârea instanței de fond este neîntemeiată și pentru că suprafața avută în vedere de instanță a fost de 240. când în realitate intimata reclamantă deține numai 6,24. din această suprafață.
În drept, recurentele au invocat dispozițiile art.582, art.299 și următoarele, art.304 pct.9 pr.civ. și art.3041, art.129 alin.6, art.166 și art.581 alin.2 și 3 Cod pr.civ, art.1201 Cod civil.
La data de 27.01.2009, intimata reclamantă, a depus întâmpinare prin care a combătut criticile invocate de recurente, solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, intimata-reclamantă a depus la dosar și certificat de grefă eliberat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială în dosarul nr-.
La dosarul cauzei, recurenta a depus note scrise.
Examinând recursurile în raport de criticile invocate în comun prin cererea depusă la dosar, la data de 30.10.2008, în raport de actele și lucrările cauzei și având în vedere dispozițiile legale incidente, Curtea constată că sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.
În ceea ce privește primul motiv de recurs vizând respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată în raport de existența sentinței comerciale nr.5589/24.04.2007 și sentința comercială nr.6290/8.05.2007, Curtea apreciază că nu poate fi primit.
Astfel, pe de o parte, Curtea reține că obiectul celor două cereri de ordonanță președințială nu este identic, nefiind întrunite cerințele art.1201 Cod civil, situație reținută și de instanța de fond.
Pe de altă parte, Curtea reține că în practica judiciară s-a statuat în mod constant că în cazul unei acțiuni pe calea dreptului comun nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat prin raportare la o cerere cu același obiect soluționată pe cale de ordonanță președințială și, atunci, nici în cadrul cererii de ordonanță președințială nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat prin raportare la acțiunea pe calea dreptului comun care a parcurs fazele procesuale fond și apel.
Nefondate sunt și criticile invocate la pct.2 și 3 din motivele de recurs vizând respingerea excepției inadmisibilității cererii de ordonanță președințială.
Astfel, potrivit art.581 alin.3 Cod pr.civ. "ordonanța va putea fi dată fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului", ceea ce înseamnă soluționarea acțiunii formulată pe calea dreptului comun și în cadrul căilor de atac.
Dispozițiile mai sus menționate au în vedere judecata fondului cauzei și nu judecata acestuia în primă instanță, iar dispozițiile art.581 alin.2 Cod pr.civ. stabilesc doar instanța competentă să soluționeze cererea formulată pe calea ordonanței președințiale nu și momentul până la care poate fi ordonată o măsură pe calea ordonanței președințiale.
În ceea ce privește motivul invocat la pct.4, Curtea apreciază că nici acesta nu poate fi primit în condițiile în care, din probele administrate în cauză rezultă că intimata-reclamantă este proprietara unei suprafețe de 160,75. și a cotelor indivize aferente în suprafață de 151,48. iar cele două recurente interzic accesul spre proprietatea sa, atât personalului său cât și personalului SC CONFORT SRL, pe suprafața de teren neconstruită și care este deținută în coproprietate de intimata reclamantă și de recurenta pârâtă
Nefondată este și critica de la pct.5 vizând obligarea la plata sumei de 10.258 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, Curtea reținând că recurentele sunt cele care au căzut în pretenții conform art.274 alin.1 Cod pr.civ. chiar dacă cererea intimatei - reclamante a fost admisă în parte.
De altfel, suma de 10.246 lei reprezentând onorariu avocat, astfel cum rezultă din contractul de asistență judiciară și factura nr.-/23.10.2008, a fost justificată prin redactarea cererii de ordonanță președințială, asistența judiciară și reprezentarea în instanță, formularea de concluzii scrise.
Din verificarea actelor dosarului de fond și având în vedere dispozițiile art.129 alin.5Cod pr.civ. Curtea apreciază că sunt nefondate și criticile invocate la pct.6 din motivele de recurs.
Astfel, pe de o parte, Curtea reține că prin cererea formulată (fila 5 dosar fond) intimata reclamantă a învederat că "dosarul de fond se află la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială, cu termen la data de 19.11.2008, termen destul de avansat", solicitând admiterea acestei ordonanțe, deoarece nu vrea ca până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, să creeze vreun prejudiciu recurentei pârâte.
Ca atare, chiar dacă intimata reclamantă nu a precizat în mod expres momentul până la care să-și producă efectele ordonanța, este evident că s-a dorit ca aceasta să-și producă efectele până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond aflat în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială.
Pe de altă parte, nu se poate aprecia că intimata-reclamantă și-a completat obiectul cererii cu încălcarea dispozițiilor art.132 alin.1 pr.civ. deoarece instanța în virtutea rolului activ prevăzut de art.129 alin.5 Cod pr.civ. i-a pus în vedere la termenul din 10.10.2008 să-și precizeze cererea lucru pe care l-a realizat la termenul din 24.10.2008, când au fost depuse și concluzii scrise pe acest aspect.
Contrar criticilor invocate la pct.7 din motivele de recurs, Curtea constată că este îndeplinită cerința urgenței prin prisma păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, adică prin neluarea măsurii solicitată pe calea ordonanței președințiale.
Astfel, așa cum corect a reținut și instanța de fond, urgența măsurii a fost probată de intimata-reclamantă prin faptul că nemaiavând acces la imobilul proprietatea sa nu îl poate întreține într-o stare corespunzătoare, nu poate efectua lucrările de reparații contractate cu SC CONFORT SRL, lucrări necesare conform raportului de expertiză depus la dosar.
Aserțiunile recurentelor invederate la pct.7 lit.a, b, c și d vizând lucrările contractate de intimata-reclamantă cu SC CONFORT SRL, nu pot fi primite fiind simple supoziții contrazise de înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de execuție nr.684/23.09.2008, actul adițional nr.1 la acest contract, corespondența purtată între SC CONFORT SRL și intimata reclamantă, necombătute prin alte probe.
Nici critica de la pct.8 nu poate fi primită, neputându-se reține că ordonanța antamează și prejudecă fondul.
Astfel, măsura dispusă prin sentința recurată îmbracă forma unei obligații de a face de natură să conducă la încetarea actelor abuzive ale recurentelor, obligație care își păstrează caracterul vremelnic (până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond), în opinia Curții nefiind o măsură definitivă și neducând la rezolvarea fondului dreptului.
De altfel, din certificatul de grefă emis de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială în dosarul nr-, rezultă că prin decizia nr.3761/11.12.2008 a fost soluționat fondul cauzei în mod irevocabil, astfel că a încetat momentul până la care ordonanța președințială își putea produce efectele.
Prin înscrisurile depuse în dosarul de fond intimata-reclamantă a probat actele abuzive săvârșite de recurentele pârâte prin interzicerea accesului spre spațiul proprietatea sa atât a personalului său cât și a personalului SC CONFORT SRL, situație în care nu vor fi primite nici criticile de la pct.9 din motivele de recurs.
În ceea ce privește critica invocată la pct.10 din motivele de recurs, Curtea constată că este nefondată, instanța de fond nereținând că intimata reclamantă deține suprafața de 240. ci doar a obligat recurentele pârâte să permită accesul personalului reclamantei și al SC CONFORT SRL pe suprafața de teren neconstruită, liberă pentru circulație deținută în coproprietate de intimata-reclamantă și recurenta pârâtă în suprafață totală de 240. așa cum rezultă din obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.166/14.05.1997, încheiat la Biroul Notarului Public Dr..
În considerarea celor arătate, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, astfel că, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civ. recursurile declarate împotriva acesteia vor fi respinse ca nefondate.
În baza art.274 Cod pr.civ. Curtea va obliga recurentele pârâte la plata sumei de 19.750 lei - cheltuieli de judecată către intimată reprezentând onorariu avocat dovedit cu înscrisurile depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge recursurile declarate de recurentele-pârâte și, împotriva sentinței comerciale nr.11113/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ca nefondate.
Obligă recurentele la plata către intimată a sumei de 19.750 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud. - 24.02.2009
Tehnored.- 27.02.2009
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Președinte -
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Florica Bodnar, Mioara Badea
