Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 1705/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1705
Ședința publică din data de 03 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Valentin Niță
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul
, domiciliat în P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 381 din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtaSC SA,cu sediul în P,-, județul
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei, conform chitanței nr. - din 10.11.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, răspuns intimata-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, lipsind recurentul-reclamant G.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederându-se că Tribunalul Prahovaa înaintat motivele de recurs formulate de reclamantul G împotriva sentinței nr. 381/22.10.2009 pronunțată de această instanță.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă, invocă excepția nulității recursului, întrucât acesta nu este motivat în termenul procedual. La fila 89 din dosarul de fond se află dovada de comunicare a hotărârii recurate, din care rezultă că hotărârea recurată i-a fost comunicată reclamantului la data de 02.11.2009, așa cum rezultă din procesul-verbal de predare, iar memoriul ce cuprinde motivele de recurs a fost depus la data de 09.11.2009.
Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. 1 raportat la art. 306 alin. 1 Cod proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, sau înăuntrul termenului de recurs,
termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a formulat mai înainte.
Prin cererea de recurs, reclamantul menține aceleași afirmații făcute în fața instanței de fond, nefăcând altceva decât să copieze concluziile scrise, fără a aduce nicio critică.
Instanța acordă reprezentantului intimatei-pârâte cuvântul în dezbaterea
recursului, urmând ca asupra excepției invocate de acesta să se pronunțe o dată cu
fondul.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă, arată că primează excepția nulității recursului, iar, pe fond, criticile aduse de reclamant hotărârii recurate nu sunt de natură a înlătura soluția judecătorului de fond.
Este irelevant faptul că o hotărâre statuează că reclamantul, împreună cu consiliul de administrație, vor întocmi proiectul de divizare. Toate propunerile de divizare întocmite de către reclamant au fost respinse de Consiliul de administrație al pârâtei.
Mai arată că, în mod corect, prima instanță reținut că nu este îndeplinită condiția urgenței. Potrivit art. 243 din legea pieței de capital, cum este cazul clientei sale, convocarea adunării generale a asociaților va fi propusă aprobării apriorice.
Intenția reclamantului este aceea de a obține indisponibilizarea activelor societății pârâte, însă acesta nu a ales calea corectă. Reclamantul avea la îndemână calea sechestrului judiciar, însă a înțeles să eludeze dispozițiile art. 598 Cod proc. civ..
În situația în care reclamantul ar fi ales calea corectă, potrivit dispozițiilor art. 600 Cod proc.civ. ar fi fost obligat la plata unei cauțiuni, însă, pe calea ordonanței președințiale nu este necesară plata cauțiunii.
Potrivit disp. art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală. Cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul proces le va solicita pe cale separată.
La sfârșitul ședinței de judecată, dar nu înainte de închiderea dezbaterilor, s-a prezentat avocat din Baroul Prahova, care a învederat că are împuternicire avocațială pentru recurentul reclamant și a depus la dosar concluzii scrise și împuternicirea avocațială.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul Gas olicitat obligarea pârâtei SC SA să înceteze vânzarea activelor, a mijloacelor circulante și a mijloacelor fixe, precum și obținerea creditelor financiare de la diferite bănci sau pe diferite căi, girând cu activele societății, până la efectuarea divizării societății, divizare ce a fost aprobată de Adunarea Extraordinară a Acționarilor, prin hotărârea nr. 3 din data de 26.07.2007.
În motivarea cererii, reclamantul a aratătat că este acționar al societății pârâte cu un procent de 22,3566 % din capitalul social al societății, societate ce avea în domeniul de activitate un număr de 35 de activități, în care își desfășura activitatea un număr de aproximativ 800 de salariați bine pregătiți profesional, societatea fiind, până la privatizare, profitabilă. După privatizarea societății, a fost înființat -ul, iar ca președinte a fost desemnat directorul economic care, prin aceasta, are o putere decisivă în adunările generale ale acționarilor, votând cu un procent de 36 %.
După privatizarea societății, comitetul director, respectiv domnii - director general, - director general adjunct și - director economic, au dus o activitate susținută în ducerea în faliment a societății, prin disponibilizarea a 750 de salariați, pe care i-a dat în grija statului, făcându-i șomeri, reducând activitatea societății, toate acestea cu un număr de aprox. 40 de salariați.
Reclamanta a mai arătat că s-au vândut 90 % din utilajele societății,
mijloacele de transport și foarte multe active, la un preț derizoriu, luându-și comisioanele pe care le-au împărțit între directori, prejudiciind întreg acționariatul și statul (statul mai deține un procent de 13 % din capitalul social al societății).
Deși s-a opus activității comitetului director de a vinde patrimoniul societății, încercând să obțină divizarea societății, încă din anul 2004, Comitetul Director nu a fost de acord până în anul 2007, când a introdus cererea reclamantului de divizare pe ordinea de zi a Adunării Extraordinare a Acționarilor din data de 26.07.2007; prin Hotărârea nr.3, s-a aprobat cererea acționarului G, privind intenția de divizare a societății.
În această hotărâre se arată că divizarea propriu-zisă a societății va fi supusă aprobării într-o altă, după ce reclamantul - acționar cu 22,3 % din capitalul social - va întocmi, împreună cu Consiliul de Administrație, proiectul de divizare al societății, proiect detaliat în care să se precizeze fundamentul juridic și economic al divizării, respectându-se, în totalitate, prevederile art. 243/3 și 244 din Legea societăților comerciale.
A mai arătat reclamantul că a contractat o societate expert în întocmirea proiectelor de divizare, respectiv SC EXPERT SRL D, care a întocmit un proiect în 4 variante, pe care le-a pus la dispoziția Consiliului de Administrație pentru a le analiza și a le pune în studiul și aprobarea.
Consiliul de Administrație a respins cele 4 variante întocmite, a întocmit un proiect de divizare prin care nu a ținut cont de procentul pe care-l deține reclamantul (22,3566 %) și i-a oferit un activ care se afla în litigiu cu vechii proprietari și care nu ajunge la valoarea procentului pe care-l deține reclamantul.
Cu adresa nr.157/c din 14.10.2008, reclamantul a comunicat Consiliului de Administrație punctul său de vedere cu privire la acest proiect, cu că se va găsi o cale amiabilă de divizare; la data de 3.02.2008, Consiliul de Administrație, prin adresa nr.894, îi comunică Hotărârea nr.10 din 23.10.2008, prin care decide neconvocarea cu ordinea de zi propusă.
La data de 06.02.2009, cu adresa nr.22/c, reclamantul a revenit și a solicitat Consiliului de Administrație al SC SA să introducă pe ordinea de zi a AGA din 04.03.2009 proiectul de divizare întocmit în 4 variante, dar și de data aceasta, prin adresa nr.154/16.02.2009, Consiliul de Administrație refuză să introducă pe ordinea de zi divizarea societății.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 581.pr.civilă.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând ca, în conformitate cu prevederile art.129 pr.civ. reclamantul să prezinte explicații cu privire la obiectul dedus judecății, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată este lacunară și nu cuprinde, în opinia sa, motivele concrete pe care se sprijină.
La termenul din data de 14.08.2009, instanța a încuviințat reclamantului administrarea probei cu înscrisuri și a interogatoriului pârâtei, pârâta nedepunând la dosar răspunsul la interogatoriu.
Prin sentința nr.381 din 22.10.2009, Tribunalul Prahovaa respins, atât
excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, cât și cererea de ordonanță președințială,
reținând că, potrivit disp.art.581 pr.civ. instanța de judecată, la cererea părții interesate, poate lua măsuri vreN.e în cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept
care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor invite cu prilejul unei executări.
Condițiile specifice necesare a fi întrunite pentru admiterea ordonanței președințiale sunt: urgența în adoptarea măsurii solicitate, neprejudecarea fondului cauzei și vreN.ia măsurii, care trebuie examinate în concret.
Așadar, reclamantul poate uza de această procedură cât timp sunt întrunite aceste cerințe legale, fără a exista o excludere a utilizării procedurii în situația în care se tinde la conservarea patrimoniului pârâtului, situație incidentă în speță.
Instanța de fond a mai reținut că, pe calea specială a acestei proceduri, poate fi instituită o obligație de a face în sarcina pârâtului, numai în situația constatării unor acte abuzive ale acestuia, împrejurare în care, măsurile dispuse își păstrează caracterul vreN. și nu duc la rezolvarea fondului dreptului.
S-a reținut că, prin Hotărârea nr.3 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor pârâtei SC P SA din data de 26.07.2007, s-a aprobat cererea reclamantului G, privind intenția de divizare a societății, divizarea propriu-zisă urmând a fi supusă aprobării într-o altă, după ce acționarul va întocmi, împreună cu consiliul de administrație, proiectul de divizare, cu raportul detaliat în care să se precizeze fundamentul juridic și economic al divizării, cu respectarea disp. art. 243 ind. 3 și 244 din legea societăților comerciale (fila 22).
Ulterior, reclamantul a înaintat pârâtei propunerile de divizare, Consiliul de Administrație al pârâtei neacceptând nici una dintre variantele propuse, iar proiectul consiliului de administrație nefiind acceptat de reclamant, după cum reiese din corespondența purtată de părți.
Totodată, conform Hotărârii nr.10/23.10.2008, Consiliul de Administrație a decis neconvocarea pentru a se discuta variantele din proiectul de divizare întocmit de reclamant,constatând inexistența unui proiect de divizare.
De asemenea, instanța a reținut că, potrivit disp. art. 241 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, proiectul de divizare se întocmește de administratorii societății comerciale, ulterior urmând a fi supus aprobării asociaților, în adunare generală extraordinară, conform art. 242 și 113 lit.h din lege, așadar, proiectul de divizare trebuie întocmit de consiliul de administrație, în speță și împreună cu reclamantul, conform hotărârii adunării generale a acționarilor pârâtei, care a hotărât, în principiu, divizarea, însă rolul determinant revine administratorilor, care exprimă voința societăților implicate în operațiunea respectivă.
Instanța a constatat că, în cauză, reclamantul nu a probat abuzul săvârșit de pârâtă, care ar justifica admiterea cererii de ordonanță președințială, cu privire la modalitatea de realizare a divizării, deoarece nu s-a putut ajunge la acceptarea, de către consiliul de administrație al pârâtei, a proiectului de divizare propus de reclamant; în consecință, consiliul nu a întocmit nici raportul detaliat care să fundamenteze juridic și economic divizarea, raport obligatoriu prevăzut de disp.art. 243 ind.2 din Legea nr.31/1990.
Pe de altă parte, societatea pârâtă poate să dobândească drepturi și să-și
asume obligații prin săvârșirea faptelor de comerț, prin organele sale, în limitele
puterilor convenite; vânzarea activelor și obținerea de credite financiare se încadrează în categoria unor astfel de fapte.
S-a mai reținut, de prima instanță, că reclamantul nu a dovedit că, odată cu aprobarea intenției sale de divizare a societății, adunarea generală a acționarilor a hotărât cu privire la componența patrimoniului ce urmează a fi avută în vedere pentru divizare, nerezultând existența unei restricții în privința înstrăinării bunurilor pârâtei, sau a constituirii de sarcini asupra acestora, până la întocmirea proiectului de divizare și până la aprobarea lui, decise de acționari.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii și obligarea pârâtei să sisteze vânzările de active și obținerea de fonduri prin girarea cu activele societății, până la finalizarea procedurii de divizare a societății.
După ce prezintă situația de fapt, recurentul arată că instanța nu a luat în considerare faptul că intimata nu a raspuns la interogatoriul administrat în cauză, motiv pentru care trebuia să facă aplicarea disp. art. 225 pr.civ.
Recurentul arată că dorește divizarea societății încă din anul 2004, sens în care a solicitat întocmirea proiectului de divizare, urmând să fie convocată adunarea generală, pentru a supune la vot una din cele 4 variante de divizare.
Sustine că AGA, ca factor de decizie, este formată în fapt din trei persoane, iar sumele obținute din vânzare le-au folosit pentru plata salariilor, dar și în interes personal. Consideră că, în situația în care nu vor fi opriți să vândă, vor vinde tot patrimoniul societății, aceasta ramânând numai cu numele.
Urgența admiterii ordonanței președințiale reiese și din faptul că, în prezent, Comitetul director prin AGA a aprobat obținerea de credite bancare în sumă de 456.680 lei, ce vor fi girate cu activele societății, pentru a finanța un proiect în valoare de 911.600 lei, pentru realizarea proiectului de modernizare și extindere a activității de marcaje rutiere, prin achiziție de utilaje performante și nepoluante, proiect ce se va realiza cu sprijin financiar nerambursabil, în valoare de 1.075.000 lei.
Consideră că este aproape imposibil ca suma de 911.600 lei să fie achitată pentru întocmirea proiectului, iar finalizarea acestuia să se realizeze din fonduri nerambursabile cu suma de 1.075.000 lei.
Așadar, în condițiile de mai sus, urgența este dovedită, la fel și vreN.ia, deoarece a solicitat luarea acestor măsuri până la finalizarea procedurii avizării.
Recurentul precizează că nu a solicitat indisponibilizarea activelor, ci doar luarea unor măsuri urgente pentru a preveni o pagubă ce nu s-ar mai putea remedia.
Ulterior, recurentul reclamant a completat motivele de recurs, precizând că instanța de fond a dat o interpretare eronată probelor fondului, având în vedere că, prin Hotărârea nr. 3 din 26. 07. 2007, s-a stabilit întocmirea unui proiect de divizare de către recurent și nu de către consiliul de administrație.
Mai arata că, după ce a fost întocmit proiectul de divizare, societatea a refuzat convocarea adunării generale pentru a supune la vot proiectul de divizare, iar proiectul de divizare cuprinde întreg patrimoniul societății, având în vedere că recurentul
este acționar al acestei societăți.
Recurentul arată că și managementul societatii lasă de dorit, în condițiile
în care au fost vândute active pentru a obține banii necesari plății salariilor celor 50 angajați, în loc să fie plătiți acesti bani din contravaloarea chiriilor încasate.
Pentru toate aceastea, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea cererii de ordonanță președințială.
În ședința publică din data de 3. 12. 2009, intimatul a invocat excepția tardivității depunerii motivelor de recurs, iar, pe fondul, cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauza, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția nulității recursului:
Potrivit art. 582 pr.civ: ordonanța este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
In prezenta cauză, soluționarea cererii de ordonanța președințială s-a făcut cu citarea părților, iar pronunțarea sentinței a avut loc la data de 22 octombrie 2009. Recurentul a depus recursul motivat la Tribunalul Prahova, în termen de 5 zile, potrivit dispoziției legale menționate anterior, deci în termenul legal.
La momentul în care a depus recursul, acesta nu cunoștea considerentele pentru care instanța de fond i-a respins cererea de ordonanță președințială, sentința motivată fiindu-i comunicată la data de 2 noiembrie 2009, conform procesului verbal aflat la fila 89 dosar fond.
Completarea motivelor de recurs s-a făcut la data de 9 noiembrie 2009, astfel cum rezultă din viza pusă pe înscrisul intitulatCompletare motive recurs, în termen legal, calculat în conformitate cu prevederile art. 101 pr.civ.
Aceasta, deoarece data comunicării sentinței a fost 2 noiembrie, într-o zi de luni, iar termenul a expirat pe data de 8 noiembrie, care, fiind duminica, s-a prelungit până pe data de 9 noiembrie, când recurentul reclamant a depus motivele de recurs.
Pe fondul cauzei,recursul este nefondat:
Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, apreciind că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 581 pr.civ.
Recursul reclamantului este nefondat.
Rezultă, în mod cert, că între acționarii societății pârâte sunt neînțelegeri, care au generat și prezenta cauză și care au condus pe reclamant la propunerea de divizare a societății.
Insă, așa cum, în mod corect, a reținut instanța de fond, pentru a dispune încetarea vânzării activelor, a mijloacelor circulante și a mijloacelor fixe, precum și a creditelor bancare obținute ca urmare a girării cu patrimoniul societății, reclamantul trebuia să dovedească îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 581 pr.civ, respectiv: urgența, vreN.ia și neprejudecarea fondului.
In ce privește urgenta, se constata că nu se dovedește existenta nici unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, nici o pagubă iminentă care s-ar produce și care nu s-ar putea repara.
Din acest punct de vedere, este întemeiată susținerea intimatei, precum că nu poate exista niciun interes sau folos,practic ori logic,pentru o societate să riște să facă
înstrăinari păguboase pentru ea sau pentru acționari.
Nici caracterul vreN. nu este îndeplinit, deoarece nu a început încă
divizarea societății, pentru ca măsurile dispuse de către instanța să dureze până la finalizarea acesteia.
Este nefondată susținerea recurentului privind greșita reținere a instanței în legatură cu întocmirea proiectului de divizare.
Din cuprinsul Hotărârii nr. 3 din 26.07. 2007, reiese că divizarea propriu-zisă a societății va fi supusă aprobării adunării generale, după ce reclamantul va întocmi, împreună cu Consiliul de Administrație, proiectul de divizare al societății, raportul detaliat în care să se precizeze fundamentul juridic și economic al divizării, respectându-se, în totalitate, prevederile art. 243/3 și art. 244 din Legea societăților comerciale.
Prin urmare, instanța de fond a reținut, în mod corect, că reclamantul nu a probat abuzul săvârsit de către recurentul reclamant, care ar justifica admiterea cererii de ordonanță președințială.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 pr.civ, recursul se va respinge, ca nefondat, menținandu-se, ca legală și temeinică, sentința pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția de nulitate a recursului invocată de intimata-pârâtă SC SA.
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 381 din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA,cu sediul în P,-, județul P, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Fiind eliberată din funcție, prin
pensionare, se semnează de
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
GREFIER,
- -
Red MP
Tehnored MP/MC
4 ex/ 11. 12.2009
f- Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță
