Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 1762/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1762
Ședința publică din 20 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamanta, împotriva Sentinței comerciale nr. 542 din 12 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați -, SC SRL și SC SRL - PUNCT DE LUCRU C-N, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, avocat -, de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 12 din dosar, reprezentantul pârâtului intimat -, avocat - de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 35 din dosarul de fond și la fila 182 din prezentul dosar și curatorul pârâtei intimate SC SRL, avocat de la Baroul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Calea de atac formulată este legal timbrată cu suma de 5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al patrulea termen de judecată, precum și că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curatorul pârâtei intimate SC SRL depune la dosar note de ședință, din care câte un exemplar se comunică cu reprezentantul reclamantei recurente și reprezentantul pârâtului intimat -.
Raportat la prezentarea în instanță a curatorului avocat de la Baroul Cluj. Curtea pune în discuție remunerarea acestuia.
Curatorul relevă că onorariul pe care îl propune pentru studierea dosarului, redactarea notelor de ședință și reprezentarea în instanță este de 700 lei + TVA, precizând că este și onorariul ce se solicită, de regulă, în cazuri asemănătoare.
Reprezentantul reclamantei recurente nu se opune stabilirii onorariului în sensul relevat.
Reprezentantul pârâtului intimat - pune aceleași concluzii.
Curtea, în urma deliberării, încuviințează onorariul propus pentru prestațiile curatorului în această cauză și în acest context obligă cele două părți de a face plata a câte 350 lei + TVA, fiecare, în contul ce-l va indica curatorul.
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar o copie a acțiunii inițiate în fața Tribunalului Comercial Cluj prin care solicită numirea recurentei în calitatea de administrator, având în vedere vacanța, respectiv demisia administratorului unic al pârâtei de rândul 2. Se comunică câte un exemplar din această acțiune cu părțile adverse.
Reprezentantul pârâtului intimat - arată că nu are cunoștință de o astfel de acțiune.
Curatorul pârâtei intimate SC SRL apreciază că era necesară depunerea unui certificat de grefă pentru a se face dovada celor susținute.
Reprezentantul reclamantei recurente susține că dacă se acordă un termen de o săptămână va depune acest certificat de grefă.
Reprezentantul pârâtului intimat - solicită a se consemna că dorește eliberarea unor copii după înscrisurile aflate la filele 158-173, 136-137 și a încheierii de ședință de la această dată, relevând că ar dori să-i fie comunicate actele lizibile.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită amânarea pronunțării hotărârii precizând că dosarul nr-, aflat pe rolul Tribunalului Comercial Cluj are termen de judecată fixat la data de 27 mai 2009.
Reprezentantul pârâtului intimat - se opune amânării pronunțării hotărârii.
Curatorul pârâtei intimate SC SRL lasă la aprecierea instanței această cerere.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea privind amânarea pronunțării hotărârii.
Întrucât reprezentanții părților arată că nu au alte cereri sau excepții, Curtea în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, numirea unui administrator provizoriu până ce instanța se va pronunța, conform celor arătate în notele de ședință depuse, cu cheltuieli de judecată justificate la dosar constând în onorariul avocațial.
Reprezentantul pârâtului intimat - solicită respingerea recursului și menținerea sentinței comerciale atacate ca fiind temeinică și legală, condițiile ordonanței președințiale nefiind îndeplinite. Promovarea unei acțiuni și comunicarea ei la această dată nu suplinește condițiile cerute. Între părți este o stare de dușmănie, existând și plângeri penale, elementul de încredere între părți nemaiputând fi menținut. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curatorul pârâtei intimate SC SRL arată că o astfel de cerere de ordonanță președințială de numire a unui administrator este inadmisibilă prin raportare la dispozițiile Legii nr. 31/1990 cât și la neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de pr.civ. Instanța nu se poate substitui voinței societății, iar o astfel de hotărâre ar avea un astfel de efect.
În replică, reprezentantul reclamantei recurente susține că situația este schimbată față de data promovării ordonanței președințiale, existând hotărâre între părți prin care s-a convenit dizolvarea societății.
Reprezentantul pârâtului intimat - consideră că această cerere nu mai poate fi admisă în această fază.
Curtea lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
La data de 30 iulie 2008, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj, sub nr-, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții - și SC SRL, prin care a solicitat numirea de urgență în funcția de administratori cu puteri depline al SC SRL a reclamantei, până la desemnarea unui nou administrator prin votul unanim al asociaților, precum și efectuarea înregistrărilor la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, în sensul radierii din evidențe a administratorului demisionat, și înscrierea în calitate de administrator unic cu puteri depline a reclamantei.
Într-un prim ciclu procesual, cererea reclamantei a fost admisă așa cum a fost formulată prin ordonanța președințială nr.1854/25.08.2008, sentință care însă a fost casată prin decizia civilă nr.2551/07.11.2008 a Curții de APEL CLUJ, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleași instanțe.
În cel de-al doilea ciclu procedural, cauza a fost înregistrată sub un alt număr de dosar - - și a fost soluționată prin sentința comercială nr.542/12.06.20090, în sensul respingerii ca inadmisibile a cererii de ordonanță președințială.
Pentru a pronunța soluția menționată s-a reținut că " reclamanta și pârâtul sunt asociați în cote egale în societatea G & S SRL, a cărui administrator a fost numitul, care însă și-a înaintat demisia.
La ședința adunării generale a asociaților din data de 29.07.2008, deși pe ordinea de zi s-a înscris și problema legată de alegerea unui nou administrator, dată fiind demisia fostului administrator, o hotărâre în acest sens nu a fost adoptată de către cei doi asociați.
Prin cererea dedusă judecății, reclamanta a solicitat desemnarea sa în funcția de administrator cu puteri depline, până la desemnarea unui administrator prin votul unanim al asociaților.
Potrivit art. 581 alin.1 pr.civ. instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor se s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel, pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială trebuie întrunite cumulativ trei condiții care rezultă din dispozițiile legale care reglementează o astfel de cerere, și anume: vremelnicia, neprejudecarea fondului și urgența, condiție care, în absența unei definiții date de Codul d e procedură civilă, se circumscrie doar într-una din cele trei situații enumerate de alin.1 al art. 581.pr.civ. Neîndeplinirea oricăreia din aceste condiții are drept sancțiune respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulată pe calea ordonanței președințiale.
În ceea ce privește condiția vremelniciei, instanța a apreciat că aceasta nu este îndeplinită întrucât în cauză, în motivele invocate in susținerea cererii, nu au fost identificate elemente care să limiteze în timp efectele unei eventuale soluții de admitere, astfel încât, chiar dacă măsura solicitată, poate reprezenta, prin natura ei, o măsură, dată fiind lipsa unei acțiuni pe fond sau a altor elemente care să mărginească în timp efectele ordonanței, instanța a apreciat că reclamanta tinde la obținerea unei măsuri definitive care contravine condițiilor de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
Simpla precizare ca măsura solicitată să fie dispusă până la desemnarea unui administrator, prin votul unanim al asociaților, nu este de natură să determine limitarea în timp a unei eventuale soluții de admitere a cererii, întrucât aceasta este nedeterminată și, mai mult decât atât, efectele în timp ale ordonanței președințiale ar putea fi controlate de unul sau altul dintre asociați, în speță interesul ar fi al reclamantei în cazul admiterii cererii, prin blocarea votului cu privire la desemnarea unui administrator, reținându-se faptul că cei doi asociați dețin părțile sociale ale societății comerciale în cauză, în cote egale.
Pe de altă parte, lipsa unei acțiuni pe fond care să tranșeze litigiul dintre părți, prin admiterea cererii de ordonanță președințială, s-ar aduce atingere și condiției neprejudecării fondului. Desigur, așa cum s-a arătat și mai sus și interpretându-se disp. art. 581 alin.3 teza I pr.civ. formularea unei acțiuni pe fondul cauzei nu constituie o condiție de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, însă este real că soluționarea unei astfel de cereri este menită atât să limiteze în timp efectele unei măsuri dispuse pe calea ordonanței președințiale, cât și să tranșeze fondului litigiului dintre părți.
În fine, instanța a considerat că starea conflictuale evidentă existentă între părți poate fi tranșată în justiție, părțile însă având la îndemână alte acțiuni reglementate din punct de vedere al dreptului material de disp. Legii nr. 31/1990, întrucât în situația de fapt relevată în speță, o eventuală soluție de admitere a cererii, ar conduce la înfrângerea voinței societare, în condițiile în care, cel puțin aparent și din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, nu au fost încălcate dispoziții legale care să-i creeze reclamantei un prejudiciu în sensul disp. art. 581.pr.civ.
Referitor la condiția urgenței, cea de a treia condiție necesară pentru admisibilitatea ordonanței președințiale, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că s-ar afla într-una din cele 3 ipoteze prevăzute de art.581 alin.1 pr.civ. caracterizate de legiuitor ca fiind situații care reclamă urgența și nici nu a invocat și dovedit motive pertinente care să convingă instanța de necesitatea luării măsurii solicitate pe calea ordonanței președințiale.
În acest context, în concret, în speță, trebuie analizat în ce măsură reclamanta ar suferi un prejudiciu iminent, care ar putea justifica urgența măsurii solicitate și dacă existența unui atare prejudiciu ar apărea greu de reparat. Prin urmare, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete și să nu fie doar o eventualitate sau probabilitate, faptele urmând a fi analizate de instanța de judecată.
Concret însă în speță, reclamanta s-a limitat doar la a afirma că există riscul blocării activității societății și prejudicierea implicită atât a societății cât și a asociaților săi, fără însă a-l cuantifica și fără a-l proba în vreun fel, astfel încât simplele afirmații referitoare la pretinsa pagubă nu sunt de natură să justifice condiția urgenței."
În termen legal, reclamanta a formulat recurs, prin care a criticat hotărârea primei instanțe, atât sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
În susținerea recursului, s-a arătat că prima instanță a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.581 pr.civ, raportat la faptul că deși erau întrunite cele trei condiții prevăzute de textul de lege menționat, - urgența, vremelnicia și necesitatea prevenirii unei pagube iminente - acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
S-a subliniat că urgența este justificată de necesitatea numirii reclamantei recurente în funcția de administrator întrucât societatea nu își poate desfășura activitatea în lipsa unui reprezentant legal, existând riscul blocării acesteia și prejudicierea implicită atât a societății cât și a asociaților săi. S-a mai arătat de către recurentă că există indicii serioase care îi justifică temerea că administratorul ( demisionat printr-o înțelegere frauduloasă cu coasociatul ei - pârâtul intimat -), desfășoară activități ilegale, care produc prejudicii, atât în patrimoniul societății, cât și implicit, în patrimoniul recurentei.
Caracterul urgent decurge și din necesitatea ca societatea să-și recupereze prețul terenurilor vândute de către fostul administrator d-nul, la data de 14.08.2007; de asemenea s-a arătat că fostul administrator exercită în continuare, fără nici un drept, acte de administrare care nu fac decât să amâne scadența plății restului de preț, în cuantum de 260.000 Euro.
Necesitatea numirii administratorului reiese și din faptul că la sfârșitul anului 2008 încetat contractul de închiriere vizând punctul de lucru din C N, unde este și sediul faptic al societății, locație unde se află și actele societății, iar în lipsa unui reprezentant legal nu pot fi tratative în vederea semnării unui act adițional de prelungire a duratei acestuia. De asemenea, societatea nu își poate îndeplini obligațiile de plată a serviciilor de contabilitate prestate în beneficiul acesteia de către firma M SRL, aflându-se în imposibilitate de a prelungi contractul anual de prestări servicii pentru anul 2009, cu această societate. În eventualitatea unui control efectuat de către organele fiscale sau alte autorități ale administrației locale, societatea nu ar putea fi reprezentată legal de nici o persoană.
Recurenta a arătat că datorită neînțelegerilor intervenite între asociați, deși au fost organizate mai multe AGA, nu a fost posibilă desemnarea unui administrator care să reprezinte societatea, neînțelegerile continuând să persiste și în prezent.
Referitor la condiția vremelniciei, s-a evidențiat faptul că desemnarea recurentei în calitate de administrator ar fi doar temporară, respectiv până la desemnarea unui administrator de către AGA SC" "SRL neputându-se astfel reține că aceasta ar avea un caracter definitiv.
De altfel, prin admiterea cererii de ordonanță președințială recurenta a arătat că nu dobândește nici un fel de avantaj raportat la coasociatul pârât - întrucât ambii ar deține în continuare, în aceleași cote, capitalul social al societății, exercitând în continuare, în aceeași proporție dreptul de vot, susținerea cererii sale fiind determinată exclusiv de interesul de a salvgarda interesele societății, prin desemnarea ei ca administrator unic, dobândind responsabilități în plus, și nici un avantaj.
S-a subliniat de către recurentă că nu a urmărit o permanentizare a unui eventual mandat de administrator, pe care de altfel nu și-l dorește, justificând intenția ca reprezentantul societății să fie numit prin acordul asociaților, în mod statutar, intenție care a determinat-o să nu promoveze o acțiune pe fond, întrucât într-o asemenea situație, numirea administratorului s-ar face de către instanța de judecată, iar nu prin voința asociaților.
Pârâtul intimat - s-a opus admiterii recursului, subliniind prin întâmpinarea depusă (28), că acțiunea recurentei reclamante este inadmisibilă, în condițiile în care nu s-a formulat o acțiune directă având ca obiect "numirea administratorului" pe perioada soluționării căreia, să fie necesară măsura luată pe cale de ordonanță președințială. Pe de altă parte, s-a subliniat că recurenta urmărește dobândirea calității de administrator cu caracter permanent, iar nu vremelnic.
În ceea ce privește condiția urgenței, pârâtul intimat a subliniat că recurenta reclamantă, contrar susținerilor acesteia, nu a solicitat niciodată convocarea AGA în a cărei ordine de zi să fie inclusă și alegerea administratorului, inițiativa, în acest sens, aparținând exclusiv intimatului pârât. Referitor la celelalte condiții de admisibilitate, s-a evidențiat neîntrunirea acestora.
Societatea intimată ""SRL, prin curatorul desemnat de către instanță în conformitate cu art.44 al.1 pr.civ. și-a exprimat poziția procesuală (236), subliniind că acțiunea recurentei reclamante este inadmisibilă, numirea de către instanță a unui administrator ar reprezenta o ingerință, nelegală în voința societății, contrară dispozițiilor art.197 al.1 din Legea nr.31/1990. De altfel, s-a arătat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev.de art.581 pr.civ.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Analizând recursul dedus judecății, în raport cu probațiunea și dispozițiile legale în materie, Curtea apreciază că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin demersul său juridic, reclamanta recurentă dorește să fie desemnată administrator unic, cu puteri depline, al pârâtei intimate SC""SRL până la alegerea unui administrator prin votul legal exprimat al asociaților, respectiv efectuarea înregistrărilor corespunzătoare ORC de pe lângă Tribunalul Cluj, în sensul radierii din evidență a vechiului administrator, și, înscrierea recurentei reclamate ca administrator unic cu puteri depline al societății menționate.
Referitor la obiectul cererii, se constată că cu prilejul concluziilor formulate cu ocazia dezbaterilor, reclamanta recurentă, prin reprezentant l-a modificat, solicitând numirea unui administrator provizoriu în persoana unui terț, deși anterior a solicitat ca acesta să fie desemnat în persoana recurentei, modificare pe care Curtea o apreciază ca inadmisibilă, având în vedere momentul procesual în care a fost făcută, astfel că va analiza cererea prin raportare la obiectul inițial.
Așadar, demersul juridic al recurentei reclamante este justificat de neînțelegerile dintre cei doi asociați, privind desemnarea unui administrator ( fiecare dintre aceștia fiind deținător ai unui procent de 50% din capitalul social), neînțelegeri generate de demisia administratorului anterior desemnat în persoana d-nului.
În vederea valorificării demersului său, recurenta reclamantă a recurs la procedura specială a ordonanței președințiale, procedură reglementată de dispozițiile art.581 - 582 pr.civ. și cu privire la care legiuitorul a instituit trei condiții de admisibilitate - urgența, caracterul vremelnic al măsurii care se cere a se lua pe această cale, respectiv neprejudecarea fondului cauzei.
Referitor la condițiile menționate, legiuitorul condiționează admisibilitatea unei astfel de cereri de întrunire cumulativă a acestora.
Raportat la textele legale menționate, Curtea constată că prima instanță a tranșat în mod legal și temeinic cauza dedusă judecății, făcând o aplicare corectă a normelor legale menționate, constatând inadmisibilitatea cererii, ca urmare a neîntrunirii condițiilor de admisibilitate menționate.
Referitor la condiția urgenței, se apreciază că aceasta subzistă, atunci când luarea măsurii este justificată pentru păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Recurenta reclamantă susține teza privind paguba iminentă, susținerile acesteia neputând fi însă primite, prin prisma faptului că, aceasta nu a evidențiat în concret în ce ar consta aceasta.
producerii unui prejudiciu, ca urmare a faptului că derularea normală a activităților societății ar putea fi afectată, datorită lipsei unui reprezentant legal, nu este de natură să justifice urgența.
De altfel, din momentul inițierii litigiului - iulie 2008 și până la soluționarea acestuia mai 2009 -,recurenta reclamantă avea posibilitatea să facă dovada unei eventuale pagube, însă nu a produs nici o probă în acest sens.
Atât doctrina, cât și jurisprudența au precizat că această condiție, a urgenței, pe lângă faptul că trebuie să rezulte din fapte concrete, aceasta trebuie să persiste pe tot parcursul judecății.
Or, referitor la acest ultim aspect se apreciază că, și în măsura în care inițial urgența ar fi subzistat, aceasta nu mai persistă, în condițiile în care în Adunarea Generală a asociaților din data de 17.04.2009, asociații societății pârâte, respectiv recurenta și intimatul - au hotărât în unanimitate dizolvarea voluntară a societății, în conformitate cu art.227 al.1 lit.d din Legea nr.31/1990.
Referitor la condiția vremelniciei, Curtea reține că pe această cale a ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive, care să rezolve fondul litigiului dintre părți, efectele, în condițiile luării unei asemenea măsuri, fiind limitate în timp.
Or, se apreciază că recurenta reclamantă, așa cum a reținut și instanța fondului, tinde la obținerea unei măsuri definitive.
De altfel, recurenta reclamantă și pârâtul intimat -, în calitate de asociați, deținând fiecare câte un procent de 50% din capitalul social al societății pârâte, au hotărât în AGA organizată la data de 17.04.2009, dizolvarea voluntară a societății, hotărâre ce are drept consecință deschiderea procedurii lichidării, administratorul nemaiputând întreprinde noi operațiuni.
Se apreciază că, și în măsura în care nu s-ar fi adoptat o asemenea hotărâre, eventuala desemnare în calitate de administrator unic cu puteri depline a recurentei reclamante nu ar fi avut un caracter vremelnic, fiind greu de crezut că s-ar fi realizat acordul unanim de voință între cei doi asociați, fiecare deținător al unei jumătăți din capitalul social, reclamanta recurentă nemaiavând nici un interes în întrunirea unanimității, pentru desemnarea unui alt administrator.
Contrar susținerilor recurentei reclamante, prima instanță a reținut că legiuitorul nu condiționează admisibilitatea ordonanței președințiale de formularea unei acțiuni asupra fondului cauzei, în mod corect reținând că nu este întrunită nici condiția neprejudecării fondului.
Pentru toate cele mai sus expuse și având în vedere că soluția primei instanțe este legală și temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a legii, raportat la art.312 al.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul.
În temeiul art.274 pr.civ. și având în vedere poziția procesuală exprimată de reclamanta recurentă și pârâtul -, va dispune obligarea fiecăruia la achitarea a din onorariul curatorului desemnat pentru intimata SC SRL d-na avocat, respectiv din suma de 700 lei+TVA, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva Sentinței civile nr. 542 din 12.02.2009, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta și intimatul - să achite fiecare în parte 1/2 parte din onorariul curatorului desemnat pentru intimata SC SRL în sumă de 700 lei+TVA.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - ---
RED.DG/MB
20.06.09/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
