Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 177/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 177
Ședința publică din 27 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriel Adrian Năsui
JUDECĂTORI: Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei Floarea
-
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul formulat reclamanta - SRL Z împotriva sentinței civile nr.1813 pronunțată în data de 11 august 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu intimata - SRL Z având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat nu este timbrat lipsind taxă judiciară de timbru în valoare de 5 lei și nu are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 05.01.2010 se înregistrează din partea intimatei, întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate
De asemenea, la data de 25.01.2010 se înregistrează din partea reprezentantei recurentei, prin fax, cerere de renunțare la judecarea cauzei, respectiv la recursul declarat.
Instanța, constată că deși legal citată recurenta cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru datorată căii de atac promovate nu și-a îndeplinit această obligație. Astfel că, invocă din oficiu, excepția netimbrării căii de atac și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin ordonanța civilă nr.1813 pronunțată la data de 11.08.2009 în dosar nr- al Tribunalului Sălaj a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantei Com SRL împotriva pârâtei SRL
Pentru dispune astfel instanța a reținut că: la data de 12.04.2007 părțile au încheiat un contract de execuție lucrări în conformitate cu care, pârâta, în calitate de executant s-a obligat față de reclamantă, în calitate de achizitor, să execute și să finalizeze lucrări de construcție și instalații pentru înființarea unei ferme de caprine din localitatea.
În schimbul acestei prestații, reclamanta s-a obligat să plătească executantului suma de 223.534 lei plus TVA. Durata contractului s-a convenit a fi de 6 luni.
Pe de altă parte, între reclamantă și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și pescuit, la data de 06.04.2007 a fost încheiat un contract pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală SAPARD - ROMÂNIA.
Potrivit acestuia, durata de execuție a proiectului reclamantei, a fost de 12 luni de la semnarea contractului de finanțare, iar termenul maxim de finanțare a fost 30.09.2008.
Ulterior celor două contracte, între reclamantă și pârâtă au fost încheiate acte adiționale prin care s-a modificat durata contractului în sensul prelungirii termenului de finalizare a lucrărilor. Actul adițional nr.6 din 15 octombrie 2008 indică o prelungire a contractului până în data de 01.07.2009.
La data de 16.02.2009 s-a încheiat un act adițional la contractul încheiat între reclamantă și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit stabilindu-se ca durată de executare a proiectului reclamantei să se prelungească până la data de 01.07.2009.
S-a realizat astfel o concordanță în privința datei finalizării proiectului atât între părțile din proces cât și între reclamantă și Agenția de Plăți.
Potrivit afirmațiilor reclamantei netăgăduite de pârâtă, în luna iunie 2008 pârâta a încetat lucrările la care s-a angajat prin contract.
Din scriptul intitulat "Somație" depus la dosar rezultă că anterior încetării lucrărilor între părți au intervenit divergențe cu privire la lucrările efectuate și plata acestora.
Între data emiterii somației de mai sus - 18.08.2008 și data de 30.06.2009, când pârâta a fost invitată la conciliere, din actele de la dosar, nu rezultă nici un alt demers la care reclamanta să fi recurs în vederea soluționării divergențelor cu pârâta.
Una din cerințele esențiale ale ordonanței președințiale este urgența "Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări" (art.581 alin.(1) Cod procedură civilă). Fără a defini "urgența", legea indică doar situațiile care fac necesară intervenția justiției, respectiv, "pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara".
În aceste cazuri există urgență ori de câte ori păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente nu s-ar putea soluționa pe calea unei acțiuni de drept comun.
Condiția urgenței se apreciază, printre altele, și în considerarea intervalului de timp scurs de la data producerii faptului prejudiciabil și până la introducerea cererii de ordonanță președințială. În speță, pârâta a încetat să-și îndeplinească obligațiile contractuale în luna iulie 2008, iar instanța a fost sesizată cu cererea de ordonanță președințială la data de 29.07.2009. Data sesizării instanței este ulterioară chiar și datei stabilită pentru îndeplinirea duratei contractului încheiat între părți. Într-o atare împrejurare se poate prezuma lipsa urgenței ca element esențial al ordonanței președințiale. Nici față de data limită de derulare c contractului de executare de lucrări - 01.07.2009 - prevalarea reclamantei de procedura ordonanței președințiale nu se susține atâta timp cât efectele acesteia nu au nici o influență pentru respectarea acestei date (acțiunea fiind introdusă după expirarea acestui termen).
Pe rolul Tribunalului Sălaj este înregistra dosarul civil nr-, părțile fiind aceleași cu cele din prezenta acțiune. Obiectul acțiunii îl constituie cererea reclamantei privind rezilierea contractului de execuție lucrări încheiat cu pârâta și obligarea pârâtei la plata prejudiciului creat ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale.
Neprejudecarea fondului cauzei reprezintă o altă condiție pe care este obligată să o respecte ordonanța președințială.
În ipoteza în care s-ar fi admis cererea reclamantei de reziliere a contractului încheiat cu pârâta, pe cale de ordonanță președințială, instanța s-ar fi pronunțat concomitent și pe fond asupra litigiului dintre părți.
De asemenea, o astfel de soluție nu se poate pronunța doar în temeiul unei examinări sumare a litigiului echivalentă cu stabilirea aparenței dreptului ci ea presupune o adevărată analiză de fond a modului de îndeplinire a obligațiilor părților. Aceasta cu atât mai mult cu cât urmare a rezilierii contractului, părțile urmează a fi puse în situația anterioară încheierii contractului. Odată reziliat contractul pe calea ordonanței președințiale, acțiunea părților pe dreptul comun rămâne fără obiect.
Practica judiciară a stabilit în mod constant că instanța de judecată nu poate dispune - pe cale ordonanței președințiale - anularea unui act ori rezilierea unei convenții.
Art.581 alin.(4) prevede: "Ordonanța este.".
Prin urmare, vremelnicia este o condiție a ordonanței pronunțate de instanță. Ea este într-o strânsă legătură cu cerința neprejudecării fondului cauzei. Față de această cerință rezilierea a contractului încheiat între părți apare ca nedezirabilă. În susținerea reclamantei măsura ar fi trebuit să fie dispusă până la judecarea în fond a cauzei. Într-o astfel de situație, pe lângă faptul că acțiunea ar rămâne fără obiect, părțile ar fi degrevate de orice răspundere în lipsa contractului reziliat, ceea ce ar paraliza orice modalitate de soluționare a divergențelor dintre ele.
Mai mult decât atât, scade total orice interes al reclamantei în continuarea acțiunii pe dreptul comun, știindu-se faptul că măsura luată de instanță cu caracter vremelnic își păstrează acest caracter și în cazul în care nu se continuă acțiunea.
Cele de mai sus relevă faptul că, în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de reziliere a contractului părților pe calea ordonanței președințiale. Atâta timp cât primul petit al acțiunii reclamantei urmează a se respinge, nici cel de-al doilea petit nu poate fi admis întrucât între acestea există o intercondiționare.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs COM SRL solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecând a se dispune în principal rezilierea contractului de lucrări încheiat la data de 2.04.2007 cu SRL iar în subsidiar să fie autorizată reclamanta COM SRL să execute lucrările prevăzute în contract.
În susținerea celor solicitate recurenta a arătat că susținerile instanței cu privire la lipsa urgenței sunt greșite întrucât potrivit actului adițional din data de 1.07.2009 parata - SRL avea un termen de finalizare a lucrarilor pana la data de 01.07.2009. Desigur ca in tot acest timp reclamanta nu a stat in pasivitate ci a incercat rezolvarea acestei acestei situatii drept dovada ca in octombrie 2008 s-a si incheiat acel act aditional prin care parata se obliga ca pana in iulie 2009 sa finalizeze lucrarile asumate prin contract. De la incheierea actului aditional mai sus aratat intre cele doua parti au existat mai multe discutii atit telefonice cit si la sediul societatii parate, si de fiecare data reprezentatul paratei promitea ca pana la expirarea termenului contractual va finaliza lucrarile insa de invoca de fiecare data un nou pretext pentru care nu se prezinta la munca.
De asemenea in data de 29.06.2009 s-a convocat societatea parate la Cabinet AV. in vederea unei concilieri in speranta ca totusi raporturile dintre cele doua societati se pot relua si se putea colabora pentru a duce la bun sfirsit derularea in conditii normale a acestui proiect dar nici de aceasta data paratul nu s-a prezentat.
Prin urmare nu i se poate imputa reclamantei faptul ca a stat in pasivitate ci poate faptul ca a mizat pe buna credinta a reprezentantului societatii - SRL, si ca sperat pana in ultimul moment ca situatia dintre cele doua parti se va putea rezolva pe cale amiabila prin buna intelegere.
Avind in veere ca parata - SRL a refuzat executarea obligatiilor asumate prin contractul nr.102/12.04.2007 acest refuz îi pericliteaza grav finantarea proiectului de catre SAPARD deoarece neexecutarea acestor lucrari in termenul prevazut atrage incetarea executarii contractului iar "Autoritatea contractanta va solicita inapoierea sumelor deja platite in cazul contractului si va aplica beneficiarului dobinzi si penalitati in procentul stabilit conform dispozitiilor legale in vigoare.
A mai ramas doar aproximativ o luna de zile pana la termenul lomită (30.09.2009) de finalizare a proiectului si depunere documentatiei,ceea ce inseamna ca in acest timp - SRL, trebuie sa finalizeze toate lucrarile de constructie la obiectivul ferma de capre pentru ca acestea sa poata fi receptionate de catre SAPARD in caz contrar,reclamanta nu numai ca nu va mai obtine finantarea proiectului ba mai mult va fi obligata sa restituie suma de 130 090,71 lei, bani care au fost incasati in prima transa prin AGENTIA DE PLATI PENTRU DEZVOLTARE RURALA SI PESCUIT PRIN PROGRAMUL SAPARD -ROMANIA si cu care s-au achitat catre SRL, lucrarile efectuate la obiectivul ferma de capre in localitatea,comuna.
În plus se arată pe rolul Tribunalului S este inregistrata actiunea principala pe calea dreptului comun, respectiv dosarul civ. nr-, insa primul termen in acest dosar este la data de 17.08.2009, iar solutionarea acstui dosar va fi cu siguranta dupa data de 30.09.2009, ori in aceste conditii este mai mult decit evident faptul ca reclamantei îi este absolut imposibil ca pana la data de 30.09.2009 sa finalizeze lucrarile pentru a putea fi receptionate de catre autoritatea SAPARD. Prevenirea unui prejudiciu iminent si iremediabil este posibila doar in conditiile in care instanta va ordona autorizarea reclamantei sa execute lucrarile printr-un alt antreprenor.
În aceasta situatie in nici un caz nu s-ar incalca conditiia pe care trebuie sa o respecte instanta de judecata cu privire la nepreiudecarea fondului cauzei, astfel ca in baza art.581 alin.1 Cod.pr.civ. "Instanta va putea sa ordone masuri vremelnice, in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar putea pagubii prin intirziere, pentru prevenirea unei cauze iminente, si care nu s-ar putea repara,"
Prin urmare având în vedere caracterul vremelnic al ordonantei presedentiale desigur ca dupa rezolvarea actiunii partilor pe calea dreptului comun si dupa o analiza de fond a cauzei in dosarul - cu privire la modul de indeplinire a obligatiilor partilor in cazul in care se va constata o culpa a reclamantei COM SRL cu privire la contractul de executie lucrari care face obiectul prezentului litigiu aceasta va suporta rigorile legii.
Răspunzând celor solicitate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate intimata a arătat că pentru a fi admisibilă cerere de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească două condiții esențiale: urgența și vremelnicia.
Din analiza elementelor invocate de către reclamantă prin acțiunea introductivă nu se desprinde de nicăieri caracterul urgent, respectiv ce anume s-ar periclita dacă s-ar refuza părții dreptul a de a recurge la această procedură specială. Încetarea lucrărilor de către subscrisa la construcția reclamantei a avut loc în iulie 2008. Reclamanta a promovat acțiunea pe cale de ordonanță președințială în iulie 2009, la un an de la acel moment și oricum după data la care contractul trebui a finalizat. Sistarea lucrărilor a fost determinată de conduita culpabilă a reclamantei care a refuzat să achite ratele la care se obligase prin contract. Caracterul vremelnic impus de prev. art 581 pr.civ. este contrazis încă din petitul cererii de ordonanță președințială prin care se solicită fără echivoc rezolvarea fondului cauzei respectiv rezilierea contractului incheiat intre părți. Trecând peste faptul că contravine și celeilalte condiții de emitere a ordonanței președințiale, de neprejudicere a fondului cauzei, în situația în care instanța de fond ar fi admis cererea, dosarul de fond nr. - ar fi rămas fără obiect. Prin urmare, in momentul admiterii unei asemenea cereri de ordonanță președințială vremelnicia acesteia s-ar fi transformat intr-o veritabilă hotărâre definitivă tranșând fără echivoc raporturile contractuale dintre părți. În altă ordine de idei, singura motivație a reclamantei a fost aceea de a obține în regim de urgență și fără timbrajul impus de lege unei acțiuni pe fond o hotărâre prin care să se desființeze contractul dintre părți și să o și exonereze de obligațiile pecuniare ce-i revin față de SRL și pe care nu și le-a achitat de 2 ani.
Cele menționate mai sus, nu sunt simple afirmații ci le probează cu sentința pronunțată de Tribunalul Sălaj in dosar civil nr. 2255/-, dosarul de fond până la soluționarea căruia s-a cerut incuviințarea ordonanței președințiale. Acțiunea reclamantei a fost anulată ca netimbrată, prin urmare este evident motivul pentru care a promovat acțiunea din acest dosar eludarea taxei de timbru.
Verificând regularitatea sesizării în temeiul art.137 pr.civ. coroborat cu art.11 art.20 din Legea nr.146/1997 Curtea a pus în discuție mai întâi excepția anulării recursului.
Această excepție se apreciază că este întemeiată. Astfel în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 5 lei, iar în conformitate cu art. 1 din nr.OG 32/1995 timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 recurenta a fost înștiințată să achite sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de 06.10.2009 (10 ), că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SRL împotriva sentinței civile nr.1813 din 11.08.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei Floarea
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
4 ex./02.02.2010
Președinte:Gabriel Adrian NăsuiJudecători:Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei Floarea
