Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 198/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 198
Ședința publică de la 26 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta - Medical SA AIî mpotriva Sentinței comerciale nr.130/2010 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat întâmpinare, în copie fax și original, din partea pârâtului intimat Spitalul Clinic Municipal
Având în vedere că recurenta nu s-a conformat dispozițiilor privind achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, deși a fost citată în acest sens, instanța invocă din oficiu excepția netimbrării recursului și lasă cauza în pronunțare pe această excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin Sentința comercială nr. 130/2010 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul SPITALUL CLINIC MUNICIPAL A, a fost respinsă cererea pârâtului privind suspendarea judecății în cauză, până la soluționarea irevocabilă a cererii de ordonanță președințială formulate de pârât, în dosar nr- și a fost respinsă cererea de ordonanță președințială precizată formulată de reclamanta - MEDICAL SA AIp rin reprezentanți, în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC MUNICIPAL A, prin reprezentant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, deliberând mai întâi, potrivit art.137 din Codul d e procedură civilă, asupra excepției privind lipsa calității procesuale pasive, invocate de pârât, a reținut ca aceasta este lipsită de temei.
Este adevărat că, prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat instanței ca, de îndată și fără somație, să oblige pârâtul Spitalul Clinic Municipal A să-i permită accesul în incinta acestuia și a anexelor sale, în vederea executării obligațiilor asumate de reclamantă prin contractul de prestări nr. 230/29.10.2004, privind distribuirea hranei bolnavilor din Spitalul Clinic Județean A, până la soluționarea litigiului de drept comun ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Alba - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
Însă, la termenul de judecată din 19.08.2009, reclamanta a depus precizări prin care a solicitat scris îndreptarea erorilor materiale strecurate atât în petitul cererii de ordonanță președințială, cât și în petitul acțiunii de fond înregistrate in dosar nr-, învederând în esență că, dintr-o greșeală materială de redactare, a fost indicat și Spitalul Clinic Județean A, întrucât, în realitate, cererile deduse judecății vizează exclusiv Spitalul Clinic Municipal
Așa fiind, câtă vreme raporturile juridice obligaționale ce constituie fundamentul juridic al cererii de ordonanță președințială dedusă judecății, ca de altfel și cererea în sine, vizează exclusiv Spitalul Clinic Municipal A, instanța a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocate de pârât.
Referitor la cererea de suspendare a judecății, formulată prin întâmpinare, instanța a reținut ca aceasta a devenit lipsită de obiect, urmare a soluționării irevocabile, prin Decizia Civilă nr. 1199/19.10.2009, a cererii de ordonanță președințială formulata de pârât, privind evacuarea reclamantei, respingând-
Analizând cererea de ordonanță președințială, prin prisma condițiilor de admisibilitate desprinse din economia dispozițiilor art. 581 din Codul d e procedura civila, instanța a reținut următoarele:
Pentru ca cererea de ordonanță președințială să fie admisibilă, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile urgenței și caracterului vremelnic al măsurii ce se solicită a fi dispusă, precum și cea aparenței dreptului, aceasta din urma condiție însemnând că soluționarea cererii de ordonanță președințială exclude prejudecarea fondului cauzei.
În ceea ce privește cererea de ordonanță președințială dedusă judecății, instanța a reținut că încuviințarea acesteia, astfel cum a fost formulată, presupune o antamare a fondului raporturilor juridice obligaționale stabilite între părți în baza contractului de prestări servicii nr.230/29.10.2004, ceea ce echivalează practic cu prejudecarea fondului cauzei.
Astfel cum rezultă din copia acțiunii de fond înregistrată pe rolul Tribunalului Alba în dosar nr-, petitul principal al acesteia (nr.1), vizează obligarea pârâtului să-i permită reclamantei accesul în incinta Spitalului și anexelor acestuia, pentru executarea obligațiilor asumate de reclamantă prin contractul de prestări servicii nr.230/29.10.2004, constând în distribuirea hranei bolnavilor din Spitalul Clinic Municipal A (astfel cum a fost rectificată acțiunea), aceeași fiind solicitarea reclamantei și prin cererea de ordonanță președințială dedusă judecății.
Raportat la obiectul contractului de prestări servicii nr. 230/29.10.2004 și la natura părților contractante, pârâtul având calitatea de autoritate contractanta - achizitor al serviciilor reclamantei, aceasta din urma având calitatea de prestator, (art. 1), instanța a reținut că, cel puțin din perspectiva pârâtului - autoritate contractantă - achizitoare, obligațiile asumate de reclamantă au natura acelora intuituu personae, fiind de necontestat că, astfel cum rezultă și din art. 11.1 din contractul antemenționat, a fost aleasă de către pârât, în considerarea profesionalismului și promptitudinii relevate de angajamentul asumat, cât și în considerarea propunerii sale tehnice, ale cărei standarde trebuie respectate, potrivit art. 7.1 din contract.
Ca atare, voința pârâtului, în ceea ce privește acceptarea în continuare a serviciilor reclamantei prestatoare, are un rol hotărâtor în executarea în natură a obligațiilor asumate de către aceasta (reclamanta).
Așa fiind, orice refuz - justificat sau nu al pârâtului de a primi și permite executarea obligațiilor asumate contractual de către reclamantă, implică prejudicierea raporturilor juridice obligaționale derivând din contract, întrucât este pusă în discuție însăși existența acestuia, fie consecință a neîndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor asumate de reclamanta prestatoare, fie consecință a refuzului autorității contractante de a continua derularea lor.
În plus, astfel cum nimeni nu poate fi silit să execute un fapt strict personal, (intuituu personae), tot astfel, pentru identitate de rațiune, nimeni (nici un creditor) nu poate fi silit să primească executarea unei obligații care presupune în mod necesar o participare strict personală din partea debitorului și aceasta întrucât, în ambele situații, ar însemna ca voința instanței să se substituie celei a părții ținute să îndeplinească sau - cum este cazul în speță, să primească executarea unei obligații intuituu personae, ceea ce ar constitui o restrângere a libertății personale.
A stabili dacă refuzul pârâtului creditor de a permite și primi astfel, executarea obligațiilor asumate contractual de către reclamantă este sau nu justificat, reprezintă o chestiune de fond, reclamanta având la dispoziție alte proceduri judiciare in cadrul cărora să-și recupereze prejudiciul care, prin ipoteză i-a fost cauzat de imposibilitatea executării propriilor obligații contractuale.
În fine, chiar dacă s-ar trece peste considerentele mai sus expuse, ce țin de neprejudecarea fondului cauzei, măsura solicitată de reclamantă, constând în distribuirea hranei bolnavilor din Spitalul Clinic Municipal A, datorită specificului său, are caracter esențial, de zi cu zi, astfel că, chiar dacă executarea ei se poate dispune temporar, până la soluționarea litigiului de fond, ea nu are caracter vremelnic, întrucât, în esență, ceea ce s-a executat zi cu zi, până la soluționarea litigiului de fond, rămâne executat, fiecare prestație succesivă având astfel caracter definitiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - MEDICAL SA, solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare primei instanțe. În subsidiar s-a solicitat modificarea sentinței atacate și admiterea cererii reclamantei.
Examinând recursul declarat de reclamantă, curtea de apel reține următoarele:
Potrivit art. 11 alin. 1 coroborat cu art. 3 lit. b din Legea nr. 146/1997, recurenta reclamantă a fost legal citată pentru termenul de judecată din data de 26.02.2010 cu mențiunea de a face dovada achitării unei taxe de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei, datorat potrivit art. 3 alin. 1 din OG nr. 32/1995, cu modificările și completările ulterioare (fila 2,5 din dosar).
Art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru prevede că "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii."
Întrucât reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței referitoare la timbraj, nefăcând dovada achitării taxei de timbru, urmează ca, în baza art.20 alin. 3, să fie anulat ca netimbrat recursul promovat de aceasta.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta - "Medical " SA AIî mpotriva Sentinței comerciale nr.130/2010 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 4/16.04.2010
Jud. fond:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
