Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2.431/2008
Ședința publică din 31 octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Hajjar AL -
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de către pârâta SC MOTOR SRL PRIN REPREZENTANT, PUNCT DE LUCRU, împotriva sentinței civile nr. 1510/12.08.208, pronunțată de către Tribunalul Sălaj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții și, având ca obiect ordonanță președințială - sistări lucrări.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.10.2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 30.10.2008 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA:
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1510 pronunțată la data de 12 august 2008 în dosar nr- al Tribunalului Sălaja fost admisă cererea reclamanților și în contradictoriu cu pârâta MOTOR SRL și pe cale de consecință a fost dispusă sistarea lucrărilor de edificare a construcțiilor situate în localitatea nr. 7/b până la soluționarea dosarului nr- al Tribunalului Sălaj.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că în cauză sunt întrunite cerințele cerute de art. 581. proc. civ. În acest context s-a reținut de instanță că urgența rezultă din actul nr. 1329/04.07.2008 emis de Garda Națională de Mediu, Comisariatul Județean S, care a constatat că pârâta nu a prevăzut cabina de vopsire și uscare cu de dispersie așa cum menționează autorizația de mediu, coșul de dispersie a generatorului de aer cald are o înălțime de doar 3 în loc de 7 menționat în autorizație.
Mai reține instanța că faptul suspendării este vremelnic; din actul menționat rezultă că pârâta nu a dovedit că a executat lucrările la care a fost obligată de Garda de Mediu; deficiențele fac imposibilă folosirea normală a locuinței reclamanților iar din actele depuse la dosar rezultă că pentru construcția în litigiu nu a fost emisă autorizația de construire, astfel că lucrarea executată este nelegală.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta solicitând în principal admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei instanței competente, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea hotărârii și, rejudecând, respingerea acțiunii reclamanților cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a susținut că hotărârea este nelegală întrucât a fost dată de către o instanță necompetentă cât și din perspectiva inadmisibilității ordonanței în domeniul contenciosului, a lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes și de obiect precum și din perspectiva neîntrunirii cerințelor prevăzute de art. 581. proc. civ.
Astfel, în dezvoltarea argumentelor aduse recurenta arată că obiectul acțiunii, așa cum consistă din demersul introductiv, este obligația de a face, obligație civilă ce nu are aface cu contenciosul administrativ. Pe de altă parte, se arată, obiectul dosarului nr- invocat de reclamanți, dosar în care se judecă fondul dreptului Primarului Comunei să refuze eliberarea autorizației de construire pentru clădirile edificate pe terenul pârâtei și obligarea pârâtei să desființeze construcțiile edificate fără autorizație nu este unul de contencios administrativ. Simplul fapt, se arată de recurentă, că parte în acel litigiu este Primăria nu atrage automat competența instanței de contencios administrativ atâta timp cât reclamantul nu a fost vătămat într-un drept sau într-un interes legitim printr- un act administrativ. Prin urmare, arată recurenta, atât obiectul dosarului invocat cât și obiectul ordonanței de sistare sunt civile și trebuie repartizate instanței civile competente - în acest caz Judecătoria, și din perspectiva dispozițiilor art. 581 alin. 2. proc. civ.
Mai arată recurenta că chiar dacă s-ar considera că fondul litigiului este unul de contencios, ordonanța nu își mai găsește aplicabilitatea în fața instanței de contencios. Astfel, se arată de recurentă, Legea nr. 554/2004 prevede o altă procedură pentru soluționarea grabnică a unor situații de urgență, respectiv art. 14 prevede că în cazuri bine justificate și pentru evitarea unei pagube iminente persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. Ca atare, se arată în materie de contencios există o procedură incompatibilă cu procedura ordonanței iar în contextul dispozițiilor menționate și a art. 28 din Legea nr. 554/2004 instanța investită trebuia din oficiu să invoce excepția necompetenței sale materiale și să decline cauza instanței competente fie în considerarea că ar fi avut competența să respingă ca inadmisibilă ordonanța în domeniul contenciosului.
În plus, arată recurenta, că reclamanții nu au calitate procesuală, ei dețin terenul învecinat, și având în vedere că cele edificate de societate, respectiv construcțiile nu sunt pe terenul reclamanților, că se respectă limitele de proprietate precum și distanțele prevăzute de lege, demersul este și lipsit de interes. Pe de altă parte, se arată că reclamanții au invocat lipsa autorizației de mediu și faptul că activitatea desfășurată poluează însă s-a dovedit că societatea deține autorizația nr. 137/2007 și că deși au fost probleme, acestea au fost remediate. Prin urmare, se arată, susținerile sunt nefondate și având în vedere că nu este lezat un drept sau un interes în a promova acțiunea, singura soluție era de respingere a acțiunii pentru lipsa calității procesuale active de care nu s-a ținut seama.
Totodată, se arată de recurentă, că acțiunea este neîntemeiată și lipsită de obiect, dat fiind că lucrările au fost sistate la solicitarea organelor abilitate din cadrul Primăriei iar din această perspectivă cerința cerută de art. 581. proc. civ. a urgenței, nu este întrunită.
Totodată, arată recurenta, că argumentul adus de reclamanți referitor la raporturi de vecinătate și folosință este neîntemeiat, știut fiind că potrivit normelor europene nu este permisă folosirea vopselelor pe bază de diluanți ci numai pe bază de apă, care nu poluează mediul.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. În argumentare s-a arătat că procesul ce face obiectul cauzei nr- este depus analizei instanței de contencios administrativ și ca atare și ordonanța până la soluționarea pe fond a cauzei aparține aceleiași instanțe.
Cu privire la fondul dedus judecății se arată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 581. proc. civ. raportat la faptul că au demonstrat că și peste data sistării lucrările de construire au continuat iar organele abilitate nu au luat și nu întreprind măsurile ce se impun în condițiile edificării unei construcții fără autorizație.
Analizând argumentele aduse prin prisma actelor dosarului și a normelor juridice incidente, Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate. În acest sens se reține că prin cererea introductivă de instanță intimații în contradictoriu cu MOTOR au solicitat instanței pe cale de ordonanță să se dispună sistarea lucrărilor ce societatea le edifica în localitatea nr. 7/b până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei înregistrare sub nr-, cu cheltuieli de judecată.
În motivare intimații au susținut că măsura se impune a fi luată întrucât afectațiunea construcțiilor edificate fără autorizație și cu încălcarea normelor legale în materie de către societate în contextul lipsei avizului lor autentificat constituie surse pentru eliminarea de noxe, zgomote și pe de altă parte contribuie la diminuarea valorilor terenurilor deținute. Cererea astfel argumentată a fost motivată în drept, pe incidența dispozițiilor art. 581 proc. civ.
Art. 581 proc. civ. în cuprinsul său, prevede că instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea separa, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Același articol prin aliniatul 2 mai prevede ca cererea de ordonanță se va introduce la instanța competentă să judece fondul.
Textele enunțate statuează posibilitatea luării unei măsuri vremelnice de către instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului. Din această ultimă perspectivă, actele dosarului relevă faptul că, în cauză, competența de soluționare aparține instanței de contencios. Astfel se reține că, prin cererea înregistrată sub nr- (cerere până la a cărui soluționare s-a solicitat a se lua măsura ), intimatul în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei și recurenta din prezenta cauză SC Motor SRL, au solicitat instanței a obliga Primarul la a refuza eliberarea autorizației de constuire pentru clădirile edificate pe terenul învecinat; desființarea construcțiilor edificate fără autorizație cu cheltuieli de judecată.
În susținerea acestui demers s-a arătat, în esență, că: fără acordul vecinilor, cu încălcarea prevederilor în materie, au fost edificate de societate, construcții care prin natură - atelier mecanic, tinichigerie, vopsitorie - sunt generatoare de noxe și zgomot; că deși au fost semnalate neregulile autorităților competente a lua măsuri inclusiv de demolare, nu s-a întreprins nici un demers.
Din expunerea rezumativă a argumentelor aduse prin cererea mai sus arătată, se observă că, acestea se fundamentează pe refuzul nejustificat al autorității de a lua măsurile corespunzătoare apărării unui drept al cetățenilor, raportat la atribuțiile ce revin acestuia prin lege în materia construcțiilor. Un atare demers fundamentat pe refuzul nejustificat al autorității în contextul dispozițiilor art. 2 alin. 2, art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 se soluționează de către instanța de contencios - tribunal.
Prin urmare, în contextul în care fondul se judecă de către tribunalul administrativ și cererea de ordonanță în condițiile articolului mai sus enunțat, se judecă de aceeași instanță, iar sub acest aspect, susținerile recurentei referitoare la competență nu pot fi primite.
Desigur se susține de recurentă că, chiar și în situația în care competentă ar fi fost instanța de contencios din Legea nr. 554/2004, ordonanța ar fi inadmisibilă. Într-adevăr, prin art. 14 din legea menționată se prevede o procedură specială de suspendare, însă această normă are în vedere existența unui act administrativ a cărui suspendare se solicită și nu vizează și ipoteza în carenu exista un act, iar în fața instanței se invocă refuzul neluării unor măsuri de autoritate care, dat fiind neintervenția, poate aduce atingere drepturilor și creării de prejudicii.Ori, în contextul existenței pe fond a unui refuz de a se lua măsuri de încetare a unor acte abuzive al solicitării luării unei măsuri, dat fiind pasivitatea, și al lipsei unui act administrativ nu se poate vorbi de o incompatibilitate în sensul evocat de recurentă.
Legat însă de măsura dispusă se susține de recurenți că nu putea fi luată, întrucât intimații nu aveau calitatea procesuală pasivă și interesul, iar acțiunea era lipsită de obiect, mai ales că lucrările au fost sistate. O atare susținere nu poate fi primită, deoarece nu se poate vorbi de o lipsă de obiect de vreme ce printre actele depuse nu a fost atașat un act ce vizează dispunerea sistării sau luarea oricăror alte măsuri de competența autorității îndrituite în materie de construcții și câtă vreme din cele depuse, se constată continuarea lucrărilor (respectiv fotografii) și pasivitatea autorităților (în condițiile lipsei unui răspuns la plângere, inclusiv acțiune). Pe de altă parte, nu trebuie trecut neobservat că în cadrul acestei proceduri sumare, se pot verifica doar aspecte aparente, că prin demersul în fața instanței s-a afirmat existența dreptului încălcat, a celui ce conferă posibilitatea sistării și desființării lucrărilor, iar existența sau neexistența acelor drepturi poate fi verificată după administrarea probelor în procesul de fond. În plus, trebuie avut în vedere că dreptul la un proces echitabil implică și dreptul intimaților de a avea asigurate toate prerogativele legale, de a se întreține și finaliza procesele deschise prin care s-a afirmat dreptul, deși recurenta susține că situația este clarificată. Între prezumția de legalitate și veridicitate, respectiv legalitatea refuzului de a se lua măsuri și necesitatea conservării dreptului considerat încălcat, Curtea în contextul de a se asigura un proces echitabil de prioritate acestuia din urmă.
Așadar, trecând la verificarea motivelor invocate de recurentă cu privire la neîntrunirea cerințelor art. 581 proc. civ. Curtea reține că sunt, de asemenea, neîntemeiate. În acest sens se susține că textul invocat stabilește pentru admisibilitatea ordonanței, condiția urgenței și caracterului vremelnic, ambele subsumate obligației de a nu se prejudeca fondul. În speță, intimații au afirmat că sunt proprietarii imobilului vecin celui deținut de recurentă; că aceasta din urmă edifică lucrări fără autorizație, fără acordul vecinilor pentru a desfășura activități producătoare de noxe ce nu permit folosința normală a locuinței pe care o dețin, dar și la scăderea valorii acesteia; că deși au procedat la sesizarea încetării actelor ce le aduce atingere, autoritățile și recurenta au rămas în pasivitate. În sprijinul acestor afirmații, intimații au depus adrese către primar, inspectoratul în construcții, garda de mediu, prefectura și răspunsul la adrese inspectoratul în construcții, mediu. Aceste acte au evidențiat faptul că autoritatea îndrituită nu a procedat la verificarea celor sesizate și luarea măsurilor, în contextul verificărilor, până la eventuala intrare în legalitate; că în privința construcției edificate din punct de vedere a mediului nu au fost prevăzute elemente esențiale:, dispersie înălțime corespunzătoare evacuării; că din punct de vedere a calității factorilor de mediere se impune monitorizarea.
Din cele expuse se observă că urgența și vremelnicia derivă din necesitateaînlăturării actelorcare pot fi considerate ulterior abuzive,din consecințele refuzului de a nu se continua lucrărileîn dispută și respectiv al autorității, refuz ce, în contextul întârzierii poate duce la pagube, fie prin afectarea sănătății în cazul existenței eventualelor noxe și a unei folosințe normale a locuințelor învecinate, fie prin scăderea valorii acestora.
Or, în aceste circumstanțe, față de situația dată, în mod corect a apreciat instanța că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de norma enunțată și că se impune luarea măsurilor față de conduita autorităților.
Desigur se susține de recurentă că nu se poate vorbi de o tulburare a folosinței normale a locuinței învecinat, deoarece în uniune este permisă numai vopsea pe bază de diluanți și în plus deține autorizația de mediu. Această susținere nu poate fi primită deoarece se omite a se avea în vedere că ceea ce privește calitatea factorilor de mediu, aceștia sunt supuși monitorizării, iar cu privire la aceasta nu a fost emis un act care să releve inexistența unor noxe; că eliberarea autorizației de mediu nu poate înlocui autorizația de construire și avizele, acordurile cerute de lege în cazul edificării de construcții.
Prin urmare, față de cele arătate, constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art. 312 proc. civ. Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
Totodată, în baza art. 274 proc. civ. Curtea va obliga societatea parte căzută în pretenții, să plătească reclamanților cheltuieli de judecată de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta MOTOR împotriva sentinței civile nr. 1.510 din 12 august 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Obligă pârâta să plătească reclamanților și cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei, onorariu avocațial.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - AL - - - - -
Red
dact. /25.11.2008/2 ex.
jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Hajjar, Floarea Tămaș
