Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2.496
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Hrudei Maria
JUDECĂTOR 3: Tămaș Floarea
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamanta -, împotriva Sentinței civile nr. 2555 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată SOCIETATE MEȘTEȘUGĂREASCĂ, având ca obiect ordonanță președințială - suspendare executare hotărâri.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtei intimate Societate Meșteșugărească, avocat de la Baroul Cluj, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al 2-lea termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, calea de atac formulată este legal timbrată iar părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 09.10.2009 se înregistrează din partea intimatei, întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică.
Totodată, la data de 13.10.2009 se înregistrează din partea recurentei, cerere privind judecarea pricinii în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului promovat și menținerea ca legală și temeinică sentinței pronunțate, pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare, reținând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a unei ordonanțe președințiale, așa cum prevăd dispozițiile art.581 pr. civilă. Se mai arată că în mod corect, instanța de fond a reținut că reclamanta nu și-a dovedit urgența, vremelnicia și neprejudicierea fondului.Se solicită acordarea de cheltuieli de judecată, sens în care se depun înscrisuri.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin ordonanța nr. 2.555 din data de 23.06.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluj a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA COOPERATISTĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ "" C-N și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că nu sunt întrunite cerințele prev. de art. 581.pr.civ.; reclamanta nu a dovedit urgența cererii, respectiv nu a indicat, în concret, în ce fel i-a fost prejudiciat statutul de membru cooperator, în ce mod i s-au restrâns ei condițiile de exercitare a dreptului de vot, astfel încât s-ar impune adoptarea imediată a măsurii solicitate.
Pe de altă parte, reține instanța, reclamanta a invocat doar la modul general că au fost afectate drepturile membrilor cooperatori, prin plafonarea numărului de părți sociale deținute și prin restrângerea condițiilor de exercitare la vot, fără a arăta în concret și fără a raporta aceste susțineri la persoana sa. Doar formularea unei acțiuni de drept comun prin care s-a solicitat anularea din data de 15 mai 2009 nu este temei suficient pentru a concluziona că se impune o suspendare a executării unor hotărâri.
Împotriva soluției arătate, a declarat recurs reclamanta - solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și în urma analizării cererii, admiterea în sensul suspendării executării hotărârilor adunării generale extraordinare din data de 15 mai 2009.
În susținerea celor solicitate, recurenta arată că în mod eronat s-a susținut că nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 581.pr.civ. urgența impusă de norma arătată se justifică prin aceea că nerespectarea hotărârilor adoptate va avea ca efect aplicarea regulilor statutului modificat în toate adunările ce se vor desfășura până la rămânerea irevocabilă a sentinței ce se va pronunța în soluționarea acțiunii în anulare. adunare, se arată, trebuie convocată în luna octombrie 2009, dat fiind faptul că se împlinește mandatul consiliului de administrație al societății cooperatiste pârâte și se va impune adoptarea unei hotărâri a adunării generale în această problemă. Pe de altă parte, primul termen de judecată a acțiunii în anulare va fi 7 septembrie 2009, astfel că devine evident că, dacă nu vor fi suspendate, modificările statutare nelegal adoptate, vor fi aplicate în proxima ședință din octombrie. Efectul: consolidarea unei situații nelegale și, pe de altă parte, generarea unor situații litigioase întrucât prin desființarea hotărârilor atacate, cele anterior adoptate, prin aplicarea prevederilor statutare anulate, nu pot avea, la rândul lor, decât aceeași soartă.
Efectele acestor modificări statutare vor deveni așadar ireversibile, generând prin aplicarea lor noi hotărâri nelegale și, deci, o succesiune de noi acțiuni pentru anularea lor.
Pe de altă parte, se arată de recurentă, dacă se are în vedere că în totalitate motivele invocate prin întâmpinare vizează fondul acțiunii în anulare, depășind nivelul "pipăirii" fondului, admisibil în această procedură specială, s-ar putea concluziona că raportându-se la ele, instanța de fond, în mod inadmisibil, s-a antepronunțat asupra fondului cauzei.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În susținere, intimata a arătat că în mod corect s-a reținut de instanță că nu sunt întrunite cerințele cumulative impuse de art. 581.pr.civ. Recurenta, nici prin cererea de ordonanță, nici în motivele de recurs, nu face altceva decât să arate că hotărârile adunării generale extraordinare sunt lovite de nulitate absolută, raportat la împrejurarea că intimata ar fi încălcat normele imperative de convocare a adunării generale reglementate de Legea nr. 1/2005 și prevederile statutului societății.
Recurenta nu și-a dovedit urgența; nu a indicat nici prin motivele de recurs în ce fel i-a fost prejudiciat statutul de membru cooperator. Simpla afirmație că nesuspendarea hotărârilor adoptate în adunarea generală va avea ca efect aplicarea regulilor statutului modificat în toate adunările generale ce se vor desfășura, nu justifică în nici un caz urgența. În opinia reclamantei, urgența se justifică pe nulitatea hotărârii raportat la susținerile din acțiunea în anulare, însă de vreme ce instanța nu s-a pronunțat asupra fondului, hotărârea adunării generale extraordinare beneficiază de prezumția de legalitate.
Analizând recursul formulat, în raport cu actele dosarului, cu dovezile legale în materie, Curtea reține că nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin demersul său, recurenta-reclamantă a solicitat, în contextul art. 581.pr.civ. suspendarea executării hotărârilor adoptate în adunarea generală extraordinară a intimatei din data de 15 mai 2009, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii de anulare pronunțate în acțiune.
Demersul inițiat a fost justificat de recurentă prin aceea că hotărârile au fost adoptate cu încălcarea regulilor referitoare la convocare, iar efectele modificărilor aduse prin aceste hotărâri ar urma să fie puse în aplicare, generând noi hotărâri nelegale.
În vederea valorificării demersului său, recurenta a recurs la procedura specială a ordonanței președințiale, procedură reglementată de art. 581.pr.civ. și cu privire la care legiuitorul a instituit anumite condiții de admisibilitate: urgența, caracterul vremelnic al măsurii care se cere a se lua pe această cale, respectiv neprejudecarea fondului.
În privința condițiilor menționate, legiuitorul a condiționat admisibilitatea unei astfel de cereri de întrunirea cumulativă a acestora. Raportat la condițiile menționate, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare. Astfel, se reține că urgența subzistă atunci când luarea măsurii este justificată pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Recurenta susține teza unui prejudiciu, însă nu evidențiază în ce ar consta acesta. producerii unui prejudiciu ca urmare a faptului că se împlinește mandatul consiliului de administrație și astfel derularea activității societății ar fi afectată, nu este de natură a justifica urgența. De altfel, din momentul inițierii litigiului și pe parcursul acestuia, recurenta avea posibilitatea de a indica paguba, să facă dovada, însă nu a propus nici o probă în acest sens.
În plus, nu pot fi reținute nici susținerile referitoare la vremelnicie. În acest sens, se reține că pe calea ordonanței nu se pot lua măsuri definitive care să rezolve fondul litigiului dintre părți, efectele în condițiile luării unei asemenea măsuri fiind limitate în timp. Or, așa cum rezultă și din reținerile primei instanțe, recurenta tinde la obținerea unei măsuri definitive.
Prin urmare, nefiind întrunite cumulative cerințele cerute de art. 581.pr.civ. susținerile recurentei referitoare la greșita reținere a instanței sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Respinse urmează a fi și restul susținerilor recurentei întrucât referirile făcute la necombaterea celor susținute prin întâmpinare de intimată nu constituie o antepronunțare în condițiile în care nu se analizează aspectele acțiunii de fond, iar convingerea o reprezintă neîntrunirea cerințelor art. 581.pr.civ.
Așadar, față de cele arătate, constatând că nu sunt motive întemeiate, în baza art. 312.pr.civ. Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
Cât privește cererea intimate privind cheltuielile, Curtea reține că art. 274 alin.3 pr.civ. în cuprinsul său prevede că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Din norma enunțată rezultă că instanța la cerere acordă cheltuieli iar acestea pot fi micșorate sau majorate prin raportare la una din cele două situații: muncă îndeplinită, față de valoarea pricinii. În speță acțiunea prezintă o complexitate redusă context în care se apreciază că sunt incidente dispozițiile art.274 alin.3.
Prin urmare urmează a se face aplicarea acestei norme iar recurenta va fi obligată la plata în favoarea intimatei a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli parțiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta-împotriva ordonanței președințiale nr. 2555 din 23 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
Red./
4 ex./03.11.2009
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Hrudei Maria, Tămaș Floarea
