Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 205/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 205
Ședința publică din 10 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de pârâta Enel Energie - Unitatea Teritorială Comercială A, cu sediul în A,--71 împotriva sentinței comerciale nr. 2.182 din 27 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, privind pe reclamanții, cu sediul în A, str. -, - și -, cu domiciliul în A,-.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
Recursul este timbrat cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru și 1 leu, timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că la dosar s-a depus prin registratura instanței o cerere din partea avocatului Halas, în calitate de apărător al reclamantei intimate, la care s‑a anexat copia xerox a unui certificat de concediul medical, solicitându‑se un nou termen de judecată după data de 15 martie, deoarce este în imposibilitate de a se prezenta în instanță fiind în concediu medical.
Având în vedere că actul medical depus la dosar de reprezentantul reclamantei intimate se referă la o perioadă expirată și că în baza aceluiași act s‑a mai acordat un termen de judecată, respingând cererea de amânare formulată și considerând că nu este cazul a se amâna pronunțarea, potrivit art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă deoarece a fost acordat un termen în vederea pregătirii apărării,
Văzând că s‑a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă,
CURTEA
Constatând că prin sentința civilă nr. 2.182 din 27 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arads -a admis în parte cererea de ordonanță președențială formulată de reclamanții, - și - și a fost obligată pârâta Enel Energie - Unitatea Teritorială Comercială A să procedeze la rebranșarea cu energie electrică a imobilului situat în -, nr. 3 până la soluționarea dosarului nr-, stabilind că debranșarea, la cererea proprietarului u este, până la soluționarea contestației în anulare referitoare la dreptul de proprietate al acestuia asupra imobilului menționat, de natură a împiedica folosința în condiții normale a imobilului de către reclamanți, ca sediu și respectiv, locuință,
Având în vedere că pârâta Enel Energie - Unitatea Teritorială Comercială A declarând recurs a solicitat suspendarea executării silite a hotărârii până la soluționarea recursului, admiterea acestuia, casarea în tot a hotărârii atacate, cu reținere pentru judecare pe fond, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea, în esență, că:
Ca prim motiv de recurs, instanța de fond a pronunțat o hotărâre vădit neîntemeiată, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, deoarece debranșarea s‑a efectuat la cererea proprietarului tabular și nu se înțelege dacă este obligată să facă rebranșarea unitatea furnizoare sau recurentul intervenient accesoriu care ar fi trebuit citat sau introdus în cauză, nu se știe cine este beneficiarul serviciului, respectiv soții - sau SC SRL, neputând coexista două sau mai multe contracte de furnizare pe același contor și respectiv, încheierea noului contract s‑a făcut la cererea legală a proprietarului tabular, reclamanta nejustificând nici un titlu locativ și fiind în incapacitate de plată;
Pe fondul acestor argumente hotărârea este vădit nelegală întrucât nu există pârât obligat la rebranșare raportat la titularul dreptului subiectiv, nu există intimat reclamant ca și condiție a consumatorului (persoana aflată în proces de evacuare, lipsa titlului locativ și al unei atitudini tolerante din partea proprietarului tabular care este și titular de contract, imposibilitatea de constituire a garanției datorată lipsei disponibilului ori altor bunuri mobile sau imobile cerută la reluarea raporturilor de furnizare, incapacitatea de plată notorie a consumatorului, restanțe la plata utilităților), încălcarea principiului consensualismul actelor juridice, hotărârea instanței de judecată neputând suplini manifestarea unilaterală de voință decât în cazurile expres prevăzute de lege;
Al doilea motiv de recurs vizează faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii și chiar străine de natura pricinii, invocându-se art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă și inaplicabilitatea prevederilor Legii locuinței nr. 114/1996, societăților comerciale, respectiv faptul că toate condițiile de admisibilitate ale cererii privind ordonanța președințială, respectiv urgența, nejudecarea fondului și vremelnicia hotărârii se referă doar la soții - și copii acestora, nicidecum la, nu se probează că urgența este pentru desfășurarea activității societății comerciale, fondul cauzei în dosarul nr- este contestație în anulare și nicidecum evacuare iar prevederile din anexa nr. 1 la Legea locuinței nr. 114/1996, actualizată, se referă doar la locuințe și parametrii minimi necesari, nicidecum la sediiile sociale ale societăților comerciale, ori, unitatea pârâtă niciodată nu a avut încheiat contract de furnizare cu - și -, ci doar cu;
Intimata reclamantă solicită instanței prin cererea depusă la data de 23.10.2008 pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată la rebranșare însă la acea dată nu s-a justificat urgența, întrucât debranșarea s-a realizat abia la data de 27.10.2008 datorită volumului imens de lucrări executate pe teren.
Văzând că nu s‑a formulat întâmpinare cu privire la motivele de recurs,
Având în vedere, în ce privește cererea de suspendare a executării silite a hotărârii atacate că recurenta nu s‑a prezentat în instanță spre a susține cererea și a îndeplini condiția achitării cauțiunii, până la data soluționării recursului, când aceasta a rămas fără obiect,
Reținând că numitul nu a fost introdus în proces la cererea părților și că nu a solicitat introducerea sa pe calea cererii de intervenție accesorie, în recurs, cum pare a susține recurenta,
Considerând că prima instanță nu putea, în aceste condiții, să dispună citarea acestuia sau introducerea în cauză, pentru că ar fi încălcat principiul dreptului de dispoziție al părților,
Că în consecință, criticile din recurs cu referire la eventuale obligații ce s‑ar fi stabilit în sarcina acestuia sau a recurentei, sunt lipsite de temei,
Considerând sub un alt aspect că prima instanță, nefiind ținută, potrivit condițiilor art. 581 Cod procedură civilă, în temeiul căreia a fost sesizată, la o analiză a fondului cauzei, nu avea a se preocupa de aspecte legate de conținutul de detaliu al raporturilor juridice dintre părți, respectiv de distincțiile pe care recurenta le face cu privire la beneficiarul serviciului, contractul de furnizare și persoana sau persoanele cu care acesta ar trebui sau poate fi încheiat, ori consecințele întabulării dreptului de proprietate al unui terț asupra imobilului, fiind suficient că a stabilit aparența existenței unui drept al reclamanților, rezultat din faptul necontestat că pentru imobilul respectiv a fost încheiat un contract de furnizare a energiei electrice, reclamanții folosesc în fapt imobilul și încetarea, fără acordul lor, a serviciului datorat în temeiul contractului respectiv este dăunătoare iar dreptul de proprietate al noului titular și implicit acela de a dispune de bun, inclusiv în ce privește alimentarea cu energie electrică, este supus unei contestații judiciare,
Că de asemenea, starea financiară a societății reclamante ori garanțiile de plată pe care aceasta le poate oferi, nu trebuiau să fie analizate în măsura în care nu aceste elemente au stat la baza luării măsurii de sistare a furnizării energiei electrice și că prima instanță nu greșit, prin soluția dată, în sensul încălcării principiului consensualismului actelor juridice, dimpotrivă prin aplicarea acestuia dând efectele cuvenite existenței contractului pe care însăși recurenta susține că l‑a încheiat cu societatea reclamantă, în vederea furnizării energiei electrice,
Că, pe de altă parte, condițiile de admisibilitate ale cererii, respectiv urgența, ne prejudecarea fondului și vremelnicia hotărârii nu se referă doar la reclamanții persoane fizice ci și la societatea comercială, a cărei activitate ar fi în mod evident perturbată iar faptul că în dosarul nr- se judecă o contestație în anulare și nu o cerere de evacuare nu este relevant, esențial fiind că la data soluționării cauzei în primă instanță dreptul de proprietate asupra imobilului avea caracter litigios și că, la aceeași dată, imobilul fiind debranșat, interesul promovării acțiunii era actual, chiar dacă cererea a fost depusă anterior, raportat la iminența luării măsurii de debranșare,
Că prin urmare, recursul fiind neîntemeiat, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, trebuie respins,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Enel Energie - Unitatea Teritorială Comercială A, cu sediul în A,--71 împotriva sentinței civile nr. 2.182 din 27 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, privind pe reclamanții, cu sediul în A, str. -, - și -, cu domiciliul în A,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /Dact.
2 ex./12.02.2009
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
