Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 207/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr intern 2390/2007)
DECIZIA COMERCIALĂ Nr.207
Ședința publică de la 19 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Judecător: - -
Grefier: -
***********
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect recursul formulat de pârâta - SRL B în contradictoriu cu intimata reclamantă - - B, împotriva Sentinței comerciale nr.11621/17.10.2007 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- (Număr intern 13871/2007).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta prin avocat, cu împuternicire avocațială depusă la fila 7 și intimata prin avocat -, care depune împuternicire de substituire a avocatului titular G, ce are împuternicire avocațială colectivă aflată la fila 26.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care recurenta depune la dosar certificat de grefă din care rezultă că fondul se judecă la Secția a IV-a Civilă, în complet specializat în proprietatea intelectuală și are termen de judecată în data de 26.02.2008. Mai depune o hotărâre judecătorească pronunțată între aceleași părți.
Intimata, prin avocat, susține că are cunoștință de conținutul acestor înscrisuri și depune întâmpinare la completarea motivelor de recurs, pe care o comunică și părții potrivnice.
Având cuvântul pe cereri, reprezentanții părților susțin că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise conform art.150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul părților în recurs.
Recurenta pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea pricinii pentru rejudecare la instanța competentă funcțional, respectiv instanța civilă specializată în proprietate intelectuală, hotărârea fiind dată de o instanță necompetentă.
Al doilea motiv de recurs este reprezentat de faptul că partea nu a fost citată legal la data pronunțării în sensul că agentul procedural nu a completat mențiunile obligatorii, iar un al treilea motiv este neîndeplinirea condițiilor ordonanței, respectiv urgența și caracterul vremelnic.
Depune concluzii scrise la dosar.
Intimata reclamantă, prin avocat, reia punctual motivele invocate de recurentă în cerere și susține că:
Procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare este completat cu mențiunile agentului procedural iar partea avea cunoștință de existența cauzei.
Pe aspectul neregularității competenței funcționale, arată că pe rol Tribunalului București se află dosarul de fond, care este un dosar mai complex în sensul că are mai multe capete de cerere, că s-a invocat excepția necompetenței funcționale la secției pe rolul căreia a fost înregistrat dosarul de fond, dar excepția a fost respinsă întrucât principalul capăt de cerere se referă la proprietatea intelectuală. Mai arată că, în raport de obiectul ordonanței președințiale, competentă să soluționeze cauza este instanța comercială.
Cu referire la inadmisibilitatea ordonanței președințiale, consideră că urgența este evidență întrucât riscul era pierderea clienților.
În consecință, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată dacă se primește dovada achitării onorariului și după luarea cauzei, înainte de închiderea ședinței publice, momentan neavând aceste chitanțe asupra sa.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 11621/17.10.2007 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- (Număr intern 13871/2007) a fost admisă cererea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta - SRL și s-a dispus obligarea pârâtei până la soluționarea pe fond a acțiunii în concurență neloială la încetarea săvârșirii de fapte de concurență neloială constând în nerespectarea uzanțelor cinstite în activitatea comercială și în deturnarea clientelei reclamantei.
S-a dispus obligarea pârâtei la daune cominatorii în valoare de 5.000 RON pe zi de întârziere în îndeplinirea obligației de încetare a săvârșirii faptelor de concurență neloială.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă timbru 10 RON și 0,3 RON timbru judiciar.
Examinând actele dosarului, instanța de fond a constatat că, din înscrisurile depuse, rezultă că pârâta acționează contrar uzanțelor cinstite în activitatea comercială, încalcă obligația comercianților prevăzută în articolul 1 din Legea nr. 11/1991 și potrivit articolului 2 din aceeași lege sunt săvârșite faptele de concurență neloială.
De asemenea, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, iar reclamanta tinde la prevenirea unei pagube care nu ar putea fi reparată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului, recurenta a invocat faptul că instanța de fond a soluționat cererea de ordonanță președințială încălcând dispozițiile articolelor 85, 92 și 921Cod Procedură Civilă referitoare la procedura de citare.
S-a învederat că pârâta nu a primit nici o citație la sediul social, iar instanța de fond, soluționând cererea fără citarea legală a pârâtei, a încălcat un drept fundamental al acesteia, respectiv dreptul la apărare.
S-a mai arătat în motivarea recursului că dosarul de fond este înregistrat spre soluționare la Secția a IV a Civilă a Tribunalului București, astfel încât competentă funcțional să judece cererea de ordonanță președințială este o secție civilă a tribunalului și nu secția comercială.
În continuare, recurenta a arătat că instanța de fond a încălcat dispozițiile articolului 581 Cod Procedură Civilă, considerând îndeplinite condițiile de admisibilitate a soluționării cererii pe cale de ordonanță președințială.
Recurenta a învederat că, și dacă în cadrul acțiunii de drept comun s-ar dovedi că pârâta a săvârșit un act de concurență neloială, aceasta ar putea fi eventual obligată să înceteze această activitate și să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite.
Întrucât paguba poate fi reparată pe calea dreptului comun nu se poate pune problema prevenirii, pe calea ordonanței președințiale, a unei pagube ce nu s-au putea repara.
De asemenea, a fost prejudecat fondul cauzei admițându-se că pârâta ar săvârși acte de concurență neloială, ceea ce este inadmisibil pe calea ordonanței președințiale.
În drept au fost invocate dispozițiile articolelor 299 și 582 Cod Procedură Civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la 8.01.2008, intimata a solicitat respingerea recursului arătând că, având în vedere obiectul diferit al dosarului de soluționare a fondului cauzei prin comparație cu acela al prezentului dosar, investirea cu judecarea prezentei ordonanțe președințiale a instanței comerciale apare ca justificată.
S-a mai învederat că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de articolul 581 Cod Procedură Civilă, iar împrejurarea că sustragerea de clienți ai intimatei ar putea să dea acesteia dreptul la despăgubiri nu trebuie interpretat în sensul că sustragerea de clienți este un prejudiciu care s-ar putea repara,o astfel de interpretare ducând la inaplicabilitatea dispozițiilor articolului 581 Cod Procedură Civilă în această materie.
Pe de altă parte, nu se poate susține că instanța de fond a stabilit cu caracter definitiv săvârșirea de fapte de concurență neloială întrucât ordonanța președințială își produce efectele până la momentul la care începe să producă efecte juridice hotărârea dată pe fondul cauzei.
Prin precizări la motivele de recurs depuse la dosar la 29.01.2008, recurenta a arătat că citația aflată la fila 54 dosar fond nu a fost afișată la sediul recurentei pârâte așa cum prevăd dispozițiile articolului 92 alin. 2 teza finală din Codul d Procedură Civilă, iar procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare nu cuprinde mențiunile prevăzute de articolul 100 alin. 1, 2 și 8 Cod Procedură Civilă, lipsa acestora fiind sancționată expres cu nulitatea dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, fapt ce conduce și la nulitatea hotărârii.
S-a învederat că în cauză este incident un motiv de nulitate de ordine publică care poate fi invocat în orice stadiu al procesului.
Prin întâmpinarea depusă la precizările motivelor de recurs, intimata a solicitat respingerea acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele în lumina dispozițiilor articolului 3041Cod Procedură Civilă, Curtea reține următoarele aspecte:
Potrivit doctrinei și jurisprudenței, regulile de procedură, prestabilite în forma și conținutul lor de norma de drept, sunt obligatorii atât pentru părți, cât și pentru instanță și urmăresc asigurarea dreptului la apărare al părților, înlăturarea exercițiului șicanator al unor drepturi procesuale sau protejarea părților de ușurința pronunțării unor hotărâri nelegale.
Sancțiunile pentru nerespectarea condițiilor privitoare la actele de procedură sunt variate, de la amendă la anularea acțiunii care nu respectă cerințele prevăzute de lege până la anularea actului cerută de cel vătămat.
Din dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenta - pârâtă în dosarul de fond - aflată la fila 54 dosar fond, rezultă că s-a refuzat primirea citației de către o persoană găsită la sediul pârâtei care a refuzat să se legitimeze și a solicitat agentului să se îndeplinească procedura de citare prin tribunal la avocat.
Potrivit dispozițiilor articolului 92 alin.2 Cod Procedură Civilă, dacă cel citat, aflându-se la domiciliu nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu voiește ori nu poate să semneze adeverința de primire, agentul va lăsa citația în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afișa pe ușa locuinței acestuia, încheind despre aceasta proces-verbal.
Aceste dispoziții legale nu au fost respectate în cauză, întrucât agentul care avea de înmânat citația, în cazul refuzului de primire nu a procedat la afișarea acesteia pe ușa locuinței celui citat, ci a încheiat un proces verbal din care rezultă că s- refuzat primirea citației.
În aceste condiții nu s-a făcut dovada că partea a luat la cunoștință despre termenul de judecată acordat și despre obiectul cauzei, afișarea citației pe ușa locuinței destinatarului având rolul de a asigura publicitatea cu privire la cauza aflată pe rolul instanței de judecată.
Conform art. 100 punctul 4 Cod de procedură civilă, procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, mențiunea dacă actul de procedură a fost înmânat la locuința destinatarului ori a fost afișat pe ușa acestei locuințe.
Așa cum s-a menționat, procesul verbal nu cuprinde această mențiune obligatorie, situație în care devin incidente dispozițiile art.107 Cod de procedură civilă potrivit cărora președintele ar fi trebuit să amâne judecarea pricinii, constatând că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității.
În consecință, Curtea apreciază ca întemeiat primul motiv de recurs și apreciază că instanța de fond, soluționând cererea de ordonanță președințială fără citarea legală a pârâtei a încălcat un drept fundamental al acesteia - dreptul la apărare și a pricinuit o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin trimiterea cauzei spre rejudecare.
Împrejurarea că ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților nu are relevanță în cauză întrucât, la primirea cererii, judecătorul fondului a dispus ca părțile din prezenta cauză să fie citate prin agent procedural, motiv pentru care nu putea soluționa cererea de ordonanță președințială decât în condițiile unei proceduri de citare legal îndeplinite.
În ceea ce privește necompetența instanței comerciale invocată ca și motiv de recurs, Curtea reține că, potrivit articolului 581 alin. 2 Cod Procedură Civilă, cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.
Între dosarul aflat pe rolul Secției a IV a Civilă și prezenta cauză nu există însă identitate de obiect, iar în prezenta cauză se solicită obligarea pârâtei cu caracter provizoriu la încetarea săvârșirii de fapte de concurență neloială constând în nerespectarea uzanțelor cinstite în activitatea comercială, precum și în deturnarea clientelei - -.
În condițiile în care acțiunea în soluționarea fondului ar avea ca obiect exclusiv încetarea săvârșirii de fapte de concurență neloială, competența de soluționare a acesteia ar reveni instanței comerciale și nu instanței civile, potrivit dispozițiilor Legii nr.11/1991 cu modificările ulterioare care stipulează în articolul 1:omercianții sunt obligați să își exercite activitatea cu bună-credință, potrivit uzanțelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor și a cerințelor concurenței loiale.
În consecință, Curtea apreciază că la stabilirea instanței competente în soluționarea cererii de ordonanță președințială trebuie să se aibă în vedere instanța de drept comun care ar fi competentă să judece pe fond o cerere cu un obiect identic cu cel al ordonanței președințiale și nu unul diferit.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că cel de a-l doilea motiv de recurs nu este întemeiat.
În ceea ce privește motivele de recurs care vizează fondul cauzei, Curtea apreciază că nu le poate analiza în condițiile în care potrivit articolului 312 alin. 5 Cod Procedură Civilă, dacă judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad întrucât stabilirea urgenței și vremelniciei măsurii solicitate, în calea de atac, ar echivala cu pronunțarea asupra cererii de ordonanță președințială și ar lipsi de obiect judecarea acesteia de prima instanță.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza articolului 312 alin. 5 raportat la articolul 304 pct. 5 Cod Procedură Civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta - SRL B în contradictoriu cu intimata reclamantă - - B, împotriva Sentinței comerciale nr.11621/17.10.2007 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- (Număr intern 13871/2007).
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 februarie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, --- - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
21.02.2008
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
