Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 209/2008. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A COMERCIALĂ

Dosar nr- (Număr intern 2584/2007)

DECIZIA COMERCIALĂ Nr.209

Ședința publică de la 19 februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase

JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță

Judecător: - -

Grefier: -

***********

Pe rol judecarea cauzei comerciale de față având ca obiect recursul formulat de reclamanta - - B în contradictoriu cu - R & R GRUP SRL B, împotriva Sentinței comerciale nr.14047/27.11.2007 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- (Număr intern 16402/2007).

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta prin consilier juridic -, cu delegație depusă la dosar - fila 14 și intimata prin avocat -, cu împuternicire avocațială comună aflată la fila 27.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, recurenta depune la dosar extras cu caracter de certificat, preluate de pe site-ul Ministerului Justiției, cu privire la informații detaliate despre dosarul nr- din 06.12.2007 aflat pe rolul Tribunalului București, ce are ca obiect judecare evacuare între aceleași părți, ce are termen de judecată în data de 27.02.2008.

Intimata, prin avocat, depune la dosar completarea la întâmpinare față de pretinsa necompetență invocată de recurentă, pe care o comunică părții potrivnice.

Având cuvântul pe cereri, reprezentanții părților susțin că nu au cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise conform art.150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul părților în recurs.

Recurenta reclamantă, prin consilier juridic, precizează că nu a formulat recurs împotriva hotărârii de declinare și consideră că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a contactului de asociere, astfel că solicită admiterea recursului și, pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Intimata pârâtă, prin avocat, reiterează faptul că a invocat nulitatea recursului conform art.3041Cod procedură civilă întrucât nu a fost precizată în cerere hotărârea ce se atacă, astfel că solicită constatarea nulității recursului reia punctual motivele invocate de recurentă în cerere și, în subsidiar, solicită respingerea recursului ca neîntemeiată. În susținere, consideră că hotărârea de declinare trebuia atacată cu recurs în cinci zile de la pronunțare, că susținerile recurentei sunt vădit neîntemeiată și că Tribunalul București era competent să se pronunțe pe ordonanța președințială.

Pe aspectul comercialității pricinii, susține că aceasta este dată de obiectul fondului și că art.581 Cod procedură civilă nu deschide calea ordonanței președințiale în toate cazurile, pentru terții care nu justifică nici un titlu aceasta fiind inadmisibilă.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

În replică, consilierul juridic al recurentei, precizează că la momentul redactării cererii, nu erau înregistrate datele sentinței pronunțate și solicită respingerea excepției nulității recursului.

Curtea reține pricina în pronunțare pe excepția invocată de intimată și pe cererea de recurs.

CURTEA

Asupra recursului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.14047/27.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii și a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de ordonanță formulată de reclamanta - - -, în contradictoriu cu pârâta - R &R GRUP SRL.

Instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta evacuarea acesteia fără somație și fără acordarea unui termen din spațiul situat la adresa din-,. 16, sector 4, pentru înlăturarea piedicii la executarea silită constatată de executorii judecătorești prin procesul-verbal din 15.08.2006 încheiat în cadrul dosarului de executare silită nr.754/2006.

Asupra excepției inadmisibilității acțiunii, tribunalul a apreciat că în speță nu este îndeplinită condiția vremelniciei măsurii luată pe această cale, întrucât măsura evacuării nu se solicită până la un anumit moment sau până la data soluționării litigiului de fond între părți, neexistând de altfel un astfel de litigiu.

Ca atare, dacă s-ar dispune evacuarea, fără termen, aceasta ar fi o măsură definitivă și ireparabilă în ceea ce privește activitatea societății pârâte, motiv pentru care s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 581 Cod Procedură Civilă.

De altfel, evacuarea nu poate constitui obiect al ordonanței președințiale, aceasta fiind teoria în materie, în toate studiile de specialitate apreciindu-se că nu se poate dispune asupra unui astfel de aspect major al existenței unei persoane sau societăți pe cale restrictivă a unei acțiuni insuficient probate. Pe de altă parte, verificându-se aceste condiții de admisibilitate ale ordonanței președințiale se constată că niciun studiu nu vorbește despre evacuarea ca modalitate de înlăturare a piedicilor la executare, ca fiind o modalitate de excepție ce poate fi avută în vedere pe calea ordonanței.

În consecință, tribunalul a respins cererea de ordonanță președințială ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta - - -, care a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond să se dispună evacuarea pârâtei din spațiul proprietatea sa.

Recurenta a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor procedurale care reglementează judecarea excepțiilor în cursul procesului civil, întrucât la termenul din 27.11.2007 au fost invocate de către pârâtă excepția litispendenței și a autorității de lucru judecat și de către instanță excepția de inadmisibilitate a ordonanței președințiale. Deși reclamanta a solicitat un termen pentru a administra proba cu înscrisuri, instanța a dispus judecarea excepției inadmisibilității și a pus-o în discuția părților.

Deși exista aparența dreptului se face o analiză incorectă a contractului de asociere în participațiune al - R &R GRUP SRL.

După ce împotriva - SRL s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă în evacuare, recurenta a încercat punerea în executare a acesteia.

Este evident că folosința spațiului de către pârâtă nu se putea realiza decât în baza unui contract încheiat cu proprietarul spațiului, contract care nu a fost încheiat din cauza relei credințe a - SRL care nu a adus niciodată la cunoștința reclamantei intenția de a subînchiria în perioada în care ocupa spațiul cu titlu valabil.

Întrucât în prezent pârâta ocupă spațiul fără titlu locativ, recurenta apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de articolul 581 Cod Procedură Civilă.

Măsura ce se solicită a se dispune are un caracter vremelnic atât timp cât hotărârea pronunțată într-o asemenea cauză nu are autoritate de lucru judecat și poate fi desființată oricând pe calea dreptului comun.

În drept au fost invocat prevederile articolului 304 pct.9 și 582 Cod Procedură Civilă.

Recursul a fost legal timbrat.

La 29.01.2008 recurenta a invocat și motivul de recurs de ordine publică referitor la competența instanței de fond, arătând că cererea de ordonanță președințială este întemeiată în fapt pe decizia executorului judecătoresc de a suspenda executarea silită începută împotriva debitorului - SRL, motivat de faptul că în spațiul comercial funcționează societatea comercială R &R GRUP SRL.

Opoziția acestei din urmă societăți a fost considerată la executare de către executorul judecătoresc, iar reclamanta a considerat că instanța competentă să judece cauza este Judecătoria Sector 4

Judecătoria a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, iar recurenta apreciază că tribunalul nu era competent să judece cauza în fond întrucât între părți nu există nici un raport de drept comercial iar obiectul cererii de ordonanță președințială îl reprezintă înlăturarea unei piedici la executare.

În consecință s-a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.

Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția nulității recursului, decurgând din neprecizarea hotărârii care se atacă (întemeiată în drept pe dispozițiile articolului 3021Cod Procedură Civilă), iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Prin completarea la întâmpinare a arătat că problema competenței materiale a instanței de fond, cât și natura juridică a litigiului dedus judecății au intrat în puterea lucrului judecat și nu mai pot fi readuse în discuție.

Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției nulității recursului invocată de intimată, Curtea constată că, potrivit articolului 3021pct. 2 Cod Procedură Civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, indicarea hotărârii care se atacă.

În cuprinsul cererii de recurs intimata nu a indicat numărul hotărârii care se atacă dar a indicat data pronunțării și numărul dosarului, astfel încât a fost posibilă identificarea hotărârii atacate și înaintarea dosarului instanței competente să soluționeze calea de atac.

În consecință, Curtea apreciază că intimatei nu i s-a produs nici o vătămare, iar nulitatea care operează pentru nerespectarea acestei dispoziții legale este o nulitate relativă, condiționată de existența unei vătămări.

Față de considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge excepția nulității recursului.

În ceea ce privește motivul de ordine publică referitor la necompetența materială tribunalului dea soluționa cauza, Curtea reține că, prin sentința civilă nr.4979/18.08.2006 Judecătoria Sectorului 4 Baa dmis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, iar reclamanta nu a formulat recurs împotriva acestei hotărâri.

Având în vedere dispozițiile articolului 581 alin. 2 Cod Procedură Civilă potrivit cărora cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului, Curtea constată că fondul dreptului ar putea fi reprezentat de promovarea unei acțiuni în evacuare pe calea dreptului comun și nu de o cerere accesorie sau incidentală executării silite, motiv pentru care apreciază că instanța competență să se pronunțe asupra fondului dreptului este tribunalul conform articolului 2 pct. 1 lit. a Cod Procedură Civilă.

Față de cele reținute, Curtea apreciază că motivul de recurs de ordine publică invocat de către recurentă în condițiile articolului 306 alin. 2 Cod Procedură Civilă este neîntemeiat.

Cu privire la încălcarea dispozițiilor procedurale referitoare la judecarea excepțiilor în cursul procesului civil, Curtea reține că din practicaua sentinței comerciale recurate nu rezultă că reclamanta ar fi solicitat un termen pentru a administra proba cu înscrisuri referitoare la excepțiile invocate, motiv pentru care aspectele relevate în primul motiv de recurs apar ca nefondate.

Referitor la celelalte motive de recurs, Curtea apreciază că în condițiile în care intimata prezintă un titlu în baza căruia ocupă imobilul, respectiv contractul de cooperare încheiat cu - SRL, se impune ca valabilitatea acestui contract să fie analizată pe calea dreptului comun și nu în calea procedurală restrictivă a ordonanței președințiale în care instanța poate analiza doar aparența dreptului.

Curtea constată, de asemenea, că măsura ce se solicită a fi luată pe calea ordonanței președințiale are un caracter definitiv, raportat atât la efectele acestei măsuri, cât și la împrejurarea că din petitul cererii introductive nu rezultă momentul până la care se solicită a fi limitate efectele acestei măsuri.

Față de considerentele expuse, apreciind că nu subzistă nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii recurate, în baza articolului 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-reclamantă - - -, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - R &R GRUP SRL, împotriva sentinței comerciale nr.14047/27.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 19 februarie 2008.

Președinte,

- - -

Judecător,

--- -

Judecător,

- -

Grefier,

-

Red.Jud.

Tehnored.

2 ex.

21.02.2008

Președinte:Tatiana Gabriela Năstase
Judecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 209/2008. Curtea de Apel Bucuresti