Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.21/COM
Ședința publică de la 11 februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul comercial d eclarat de reclamanta - GLOBAL SRL - cu sediul procesual ales în C,-, -O,.C,.35 la.Civilă de Avocatură ȘI ASOCIAȚII", împotriva sentinței civile nr. 4779/COM/25 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât G, domiciliat în C,-, Bl.8B,.B,.70, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât G, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită, conform art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Apelul este declarat și motivat în termen, legal timbrat.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Intimatul-pârât G, având cuvântul, solicită a fi avut în vedere concluziile din întâmpinarea depusă la dosar apeciind că cheltuielile de judecată sunt nedatorate.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu disp. art.150 Cod procedură civilă declară dezbaterile încheiate și lasă dosarul în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr.15687/2006, (-), reclamanta - Global SRL, a chemat în judecată pe pârâtul G, și a solicitat, ca pe calea ordonanței președințiale, să se dispună reintegrarea sa, în spațiul situat în C,-.
Prin sentința nr. 3634/29.03.2007, Judecătoria Constanțaa admis cererea reclamantei și a dispus reintegrarea acesteia în imobilul din C,-.
Pentru a pronunța hotărârea, prima instanță a reținut că în cauză sunt întrunite cerințele de admisibilitate reglementate de art. 581 Cod procedură civilă.
Urgența măsurii reintegrării este evidentă, și decurge atât din natura comercială a contractului, cât și din perioada scurtă rămasă, din termenul închirierii.
Vremelnicia este întrunită, aceasta durând până la reglementarea raporturilor juridice dintre părți, într-o procedură de drept comun.
Măsura reintegrării nu impune prejudecarea fondului, iar aparența dreptului este în favoarea reclamantei, care are calitatea de chiriaș, într-un contract a cărui valabilitate nu este contestată.
Împotriva sentinței nr. 3634/29.03.2007 a Judecătoriei Constanța, a formulat recurs pârâtul
În motivarea cererii de recurs, pârâtul a susținut, în esență, următoarele:
Deși reclamanta a învederat că, înțelege să își modifice cererea și să se judece pe calea dreptului comun, prima instanță, în mod greșit, a soluționat cauza pe calea ordonanței președințiale.
Reclamanta a fost aceea care nu și-a manifestat voința de a folosi efectiv spațiul închiriat, iar cererea de reintegrare a fost formulată, fără a i se fi interzis acesteia accesul în imobil.
La termenul de judecată din 1.08.2007, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială a judecătoriei în soluționarea cauzei, în primă instanță.
Prin Decizia civilă nr. 250/com/1.08.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția Comercială în dosarul nr. -, a fost admis recursul formulat de recurentul pârât G, în contradictoriu cu intimata reclamantă GLOBAL SRL, împotriva sentinței civile nr. 3634/29.03.2007,pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul nr. -, s-a casat sentința recurată și s-a reținut cauza spre soluționare, în primă instanță, la Tribunalul Constanța - Secția comercială.
Pentru a pronunța această decizie civilă instanța de recurs a reținut că articolul 4 Cod comercial instituie o prezumție de comercialitate pentru toate obligațiile comerciantului indiferent de izvorul lor.
Norma legală enunțată prevede că se socotesc, afară de faptele arătate de art. 3 Cod comercial, ca fapte de comerț celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă, sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul.
Rațiunea consacrării prezumției nu constă în presupunerea că obligațiile și contractele se integrează în mod obiectiv în activitatea comercială, ci în presupunerea că ele sunt accesorii acesteia.
În speță, intimata reclamantă - " Global" SRL, este comerciantă, și nu s-a făcut dovada că închirierea imobilului, convenită cu locatorul G, este străină comerțului ei, datorită structurii sale sau a scopului urmărit.
Cum nu a fost combătută în condițiile art. 4 Cod comercial, prezumția de comercialitate este pe deplin aplicabilă.
Întrucât cererea de reintegrare are un obiect neevaluabil în bani, în virtutea normei art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, competența materială de soluționare a cauzei aparținea, în primă instanță, tribunalului și constatând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, în conformitate cu prevederile art. 304 pct.3, și ale art. 312 alin.3 și 6 Cod procedură civilă, instanța de recurs a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a reținut cauza spre soluționare, în primă instanță, la Tribunalul Constanța - Secția comercială.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția Comercială sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 4779/COM/25.09.2007, Tribunalul Constanța - Secția Comercială, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta - GLOBAL SRL, în contradictoriu cu pârâtul.
Procedând la soluționarea cererii în fond după casare, Tribunalul Constanța a constatat că cererea reclamantei nu este fondată, pentru următoarele considerente:
În fapt, reclamanta inițial a solicitat reintegrarea de îndată în spațiul situat în C, -, pe calea ordonanței președințiale, motivând că a încheiat cu pârâtul G contractul de închiriere nr. -/16.06.2006, pe o perioadă de un an, respectiv până la data de 16.06.2006, pentru care a achitat anticipat chiria, pe toată durata contractului de închiriere.
Ulterior reclamanta și-a completat cererea inițială, solicitând instanței, să constate validitatea contractului de închiriere nr. -/16.06.2006, încheiat între reclamantă și pârât, și să se dispună obligarea pârâtului către reclamantă, la plata de daune interese de 50 Ron/lei, de la data de 25.10.2006, până la reintegrare, solicitând în acest sens soluționarea cauzei pe dreptul comun.
În aceste împrejurări, se constată că la data când instanța a fost investită cu soluționarea cauzei, astfel cum a fost completată ulterior, în fond după casare, pe calea dreptului comun (4.09.2006) durata pentru care s-a încheiat contractul de închiriere nr. -/16.06.2006, a încetat.
Ori, în condițiile în care izvorul raportului juridic obligațional, care în cauza de față, l-a constituit contractul de închiriere nr. -/ 16.06.2006, prin care părțile au convenit asupra drepturilor și obligațiilor reciproce, a încetat, acțiunea reclamantei, nu mai are fundament legal.
Pe de altă parte este de reținut că întrucât contractul de închiriere menționat a fost încheiat de comun acord de părți pe o perioadă determinată, care a expirat la data soluționării prezentei cauze, pârâtul nu mai poate fi îndatorat să execute obligația asumată, cât timp art. 969 Cod procedură civilă, care consacră principiul forței obligatorii a contractului prevede în mod expres că "numai convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen, apel reclamanta - GLOBAL SRL criticând-o prin prisma motivelor de apel, susținând în esență, următoarele:
1. Nu se înțelege din formularea instanței de fond care este exact momentul pe care îl ia aceasta în considerare ca fiind cel al sesizării instanței de judecată: cel al modificării cererii de chemare în judecată sau cel al sesizării instanței de judecată după casare cu reținere.
Din punctul de vedere al reclamantei, niciunul din aceste momente nu reprezintă punctul de plecare în ceea ce privește sesizarea instanței de judecată, ci data la care cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, respectiv 18.12.2006. Indiferent că ulterior cererea se modifică,se revine asupra modificării, se stabilește altă competență și se rejudecă fondul, momentul sesizării instanței este cel la care acțiunea este înregistrată, respectiv 18.12.2006.
Data încetării contractului de închiriere nr.-/15.06.2006 este 15.06.2007, acesta fiind încheiat pe o perioadă de 1 an. Prin urmare, chiar și luând în calcul data de 4.09.2006 aceasta este în interiorul valabilității contractului de închiriere.
Chestiunea potrivit cu care la data pronunțării unei hotărâri judecătorești în condițiile în care sub aspectul izvorului obligației acesta nu mai este valabil la momentul pronunțării nu are relevanță datorită faptului că temeinicia unei cereri de chemare în judecată se apreciază raportat la momentul introducerii acțiunii și nu la data pronunțării. În situația în care izvorul obligațional nu mai este valabil la momentul pronunțării reprezintă o chestiune ce vizează executarea hotărârii judecătorești și nu fondul problemei.
În ce privește admisibilitatea cererii de chemare în judecată este o chestiune ce nu interesează neapărat sub aspectul punerii ei în executare în ceea ce privește reintegrarea în spațiu, ci sub un alt aspect, pe parcursul acestor cicluri procesuale reclamanta înaintând o serie de cheltuieli pe care le-a anexat la dosarul cauzei, cheltuieli ce se doresc a fi recuperate.
2. Pe fondul cauzei, apelanta-reclamantă arată că în cursul anului 2006, societatea a dorit să-și desfășoare activitatea în orașul C, îndeplinând în acest sens formalitățile de înregistrare și a căutat un sediu prin intermediul unei agenții imobiliare. În urma negocierilor purtate cu aceasta s-a ajuns la la un acord privind închirierea spațiului din C,-, contractul fiind valabil pe un an de zile începând cu data de 16.06.2006.
Arată reclamanta că acțiunile lui G au adus-o în imposibilitatea onorării unor contracte și perturbării activității societății, fapt pentru care a solicitat reintegrarea reclamantei în spațiu.
Intimatul-pârât prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinănd actele si lucrările dosarului instanta de judecată va aprecia că apelul formulat în cauză este neîntemeiat sub aspectul criticilor aduse sentinței civile apelate raportat la următoarele considerente:
In ceea ce privește prima critică ce vizeză faptul că analiza raportului juridic dedus judecății trebuia efectuat raportat la momentul sesizării instanței de judecată și nicidecum la data pronunțării hotărării judecătorești apreciem că nu este întemeiată deoarece așa cum corect a reținut și instanța de fond izvorul raportului obligațional care îl constituie contractul de închiriere încheiat între părți la data de 16.06.2006,înscris ce atestă drepturile și obligațiile lor reciproce, nu mai subzistă el fiind încheiat pentru un an de zile,respectiv pănă la data de 15.06.2007,astfel că acțiunea reclamantei recurente nu mai are fundament legal.
Argumentul din critica formulată în sensul că eventuala soluție de admitere a cererii sale interesează nu sub aspectul executării acesteia cu consecința reintegrării sale în spațiul închiriat ci doar sub aspectul recuperării cheltuielilor de judecată avansate nu prezintă relevanță.
critica ce vizează împrejurarea că spațiul închiriat ar reprezenta sediul firmei,căt și susținerile că ar avea intenția să încheie cu proprietarul imobilului un contract de închiriere pe mai mulți ani pentru spațiul în litigiu spre a nu fi afectată activitatea societății comerciale,că toate aceste s-ar constitui în tot atătea argumente în admiterea cererii formulate avănd ca obiect constatarea validității acestui contract de închiriere și obligarea părătului la plata de daune interese în favoarea sa, nu sunt întemeiate,contractul fiind încheiat prin voința părților pe durată determinată,astfel că acesta nu mai poate fi îndatorat să execute obligațiile asumate,după data de 15.06.2007.
De altfel la data de 17.05.2007 recurenta reclamantă a fost reintegrată în spațiul închiriat prin intermediul executorului judecătoresc urmare a punerii în executare a sentinței civile nr.3634/29.03.2007 a Judecătoriei Constanța,pretențiile acesteia de a ocupa în continuare acest spațiu după data de 15.06.2007 nu mai au nici un fundament în lipsa unei convenții ulterioare ajungerii la termen a contractului de închiriere intervenit între părți la data de 15.06.2006,chiar și în dispozitivul sentinței civile mai sus menționate se stipulează expres faptul că reintegrarea se operează "în baza contractului de închiriere înregistrat sub nr.--16.06.2006 valabil pănă la data de 15.06.2007".
Raportat la considerentele mai sus expuse si analizate urmează a se aprecia faptul că instanța de fond a analizat integral, complet probele administrate, a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți cu consecința unei intrepretări și abordări corecte a situației, astfel că sentința civilă apelată este temeinică și legală, motiv pentru care se va proceda la respingerea apelului formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul comercial d eclarat de reclamanta GLOBAL - cu sediul procesual ales în C,-, -O,.C,.35 la.Civilă de Avocatură ȘI ASOCIAȚII", împotriva sentinței civile nr. 4779/COM/25 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât G, domiciliat în C, Bulevardul - nr.307, Bl.8B,.B,.70, jud.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
19 februarie 2008
jud.fond.
red.dec.jud.-14.03.2008
4ex/14.03.2008
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad
