Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 2178/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2178/2009
Ședința publică din data de 30 iulie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 2: Denisa Băldean
JUDECĂTOR 3: Gabriella
GREFIER:
S-a luat în examinare,pentru pronunțare, recursul formulat de reclamanta -. 97 SA împotriva sentinței civile nr. 288 din 08 iulie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalul Bistrița N, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect ordonanță președințială.
În data de 30 iulie 2009 s-a depus la dosarul cauzei concluzii scrise din partea recurentei prin care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 iulie 2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentinta comerciala numarul 288/CC/2009 a fost admisa cererea avand ca obiect emiterea unei ordonante presedintiale introdusa de catre reclamantul impotriva paratei - 97 SA si in consecinta s-a dispus suspendarea partiala a Hotararii AGA - 97 B din data de 29.04.2009, respectiv a deciziei de mandatare a Consiliului de administratie pentru incheierea urmatoarelor conventii: contractare linie de credit in valoare de 5.000.000 lei, emitere scrisoare de garantie pentru carnete de 5000 USD, factoring multivalute 2.000.000 lei, precum si contracte de garantie accesorii creditelor. Masura dispusa are caracter vremelnic, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a dosarului nr- al Tribunalului B N, avand ca obiect anulare hotarare AGA din 29.04.2009.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, din punct de vedere formal este indeplinita conditia prevazuta de art. 13 alin. 1 din Legea 31/1990 ca pe rolul instantei sa fie intentata actiunea in anularea actului a carui suspendare se solicita, masura cu caracter vremelnic, intrucat se solicita a fi luata numai pana la solutionarea actiunii in anulare. Mai mult, cererea constituie un caz grabnic, pentru prevenirea unei pagube iminente, paguba care s-ar putea repara prin contractarea unor imprumuturi in conditii care nu s-au adus la cunostinta tuturor actionarilor si care pot fi pagubitoare pentru societate, fata de imprumuturi de la alte unitati bancare. A mai retinut prima instanta faptul ca in procesul verbal al adunarii generale a actionarilor nu au fost motivate optiunile de imprumut, de scrioare de garantie bancara si de factoring multivalute, astfel ca exista riscul ca paguba sustinuta de catre reclamant sa se realizeze. Mai mult, exista suspiciuni cu privire la o eventuala practica abuziva in luarea hotararilor.
Impotriva acestei ordonante presedintiale a declarat in termen legal recurs recurenta 97 care a solicitat modificarea in intregime a sentintei recurate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca neintemeiata.
In fapt, recurenta a invocat faptul ca hotararea judecatoreasca produce grave prejudicii deoarece blocheaza accesul intimatei la creditare si pune in pericol chiar existenta societatii comerciale. Ordonanta a fost pronuntata fara citarea partilor si fara plata unei cautiuni. Cu alte cuvinte, un actionar care actioneaza cu rea credinta, poate bloca printr-o cerere ramasa fara obiect si lipsita de interes o activitate economica.
Nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale, in principal elementul esential al producerii unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara. Contrar argumentelor instantei de fond, contractarea unor credite nu poate produce vreun prejudiciu reclamantului intimate, ci poate cel mult bloca activitatea recurentei. La data de 14.09.2007, printr-un act aditional la contractul de credit din 2005, recurenta a contractat un imprumut de 6.000.000 Ron de la BRD, contractuyl fiind semnat chiar de catre intimate care avea in acel moment calitatea de director al recurentei. La data de 7.05.2008, aceeasi banca acorda o scrisoare de garantie bancara de 5.000 USD, necesara pentru garantarea unor plati in transportul international, contractul fiind deasemenea negociat si semnat de catre reclamantul intimat. Linia de credit de 6.000.000 Ron a expirat dupa o perioada de un an si s-a pus problema prelungirii acesteia. Dupa finalizarea situatiilor contabile semestriale la nivelul lunii iunie 2008 s-au stabilit garantii pentru prelungirea liniei de credit de 6.000.000 Ron si majorarea acesteia, fapt acceptat inslusiv de catre intimat. Datorita conduitea reclamantului, BRD a blocat linia de credit si doar la 30.09.2008. o alta unitate bancara a aprobat o finantare de 3.500.000 Ron, suma care la data de 22.12.2008 a fost majorata la 5.000.000 Ron.
In conditiile in care, la data depunerii la Tribunalul BNa cererii de ordonanta presedintiala atacata prin prezentul recurs, contractul de creditare cu banca era deja incheiat si banii au fost primiti de catre societata comerciala recurenta, petentul nu justifica nici un interes actual si nici un pericol iminent care sa se incadreze in conditiile impuse de catre art. 581.
Conform art. 153 punctul 22 din Legea 31/1990, consiliul de administratie, fara aprobarea adunarii generale, poate aduce in garantie imobile a caror valoare totala nu depaseste jumatate din valoarea contabila a activelor societatii. Asa cum rezulta din situatiile contabile, consiliul de administratie a aprobat creditele si garantarea creditelor in conditii in care nu era necesara aprobarea AGA. Suspendand decizia de mandatare a consiliului de administratie pentru angajarea si garantarea creditelor cu active sub din valoarea totala detinuta de catre societatea recurenta, instanta de fond nu a facut altceva decat sa incalce flagrant art. 153 punctul 22 din Legea 31/1990 pentru ca hotararea suspendata nu face decat sa reproduca textul de lege. Mai mult, se incalca si actul constitutiv al societatii comerciale care permite si angajarea unor credite de catre Consiliul de Administratie pana la valoarea de 4.000.000 Euro.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1. instanta de recurs retine urmatoarele:
Conform dispozitiilor art. 133 din Legea 31/1990,o data cu intentarea actiunii in anulare, reclamantul poate cere instantei, pe cale de ordonanta presedintiala, suspendarea executarii hotararii atacate. Presedintele, incuviintand suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cautiune. Impotriva ordonantei de suspendare se poate face recurs in termen de 5 zile de la pronuntare. Textul are caracterul unei norme speciale de aplicare a procedurii ordonantei presedintiale, care se completeaza cu dispozitiile art. 581-582. in ceea ce priveste conditiile generale de admisibilitate ale ordonantei presedintiale. Aceste conditii esentiale, prevazute de textul enuntat, dezvoltate si unanim acceptate de doctrina si practica judiciara sunt urgenta, vremelnicia si neprejudecarea fondului.
Instanta va analiza cu in mod prioritar indeplinirea conditiei urgentei, deoarece celelate doua conditii au fost analizate de catre judecatorul fondului si sunt indeplinite prin stabilirea termenului in care ordonanta recurata (numita eronat sentinta) isi produce efectele si prin lipsa oricarei masuri dispuse cu privire la fondul litigiului dintre parti, avand ca obiect anularea unei hotarari AGA. Urgenta este prezumata de catre legiuitor in trei situatii prevazute expres de art. 581 alin. 1.,pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari,
Dintre cele trei situatii enuntate, doar prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara reprezinta o situatie care teoretic poate fi incidenta in cazul concret dedus judecatii. Starea de fapt retinuta de catre prima instanta, argumentele invocate de catre reclamantul intimat si considerentele ordonantei recurate nu conduc insa la concluzia indeplinirii acestei cerinte esentiale.
Astfel, prin cererea de chemare in judecata initiala, reclamantul intimat a invocat pericolul incheierii unor contracte de garantie prin incalcarea prevederilor art. 153 indice 22 din Legea 31/1990, mai ales in conditiile in care se cunosteau conditiile generale de creditare. Mai mult, in opinia reclamantului exista riscul pierderii bunurilor din patrimoniul social, asupra caruia reclamantul detine teoretic un drept de 33,33%, in conditiile detinerii acestui procent din actiunile societatii. Prima instanta a acceptat aceste argumente si a retinut ca exista riscul ca paguba invocata de catre reclamant sa se produca prin contractarea unor imprumuturi in conditii care nu au fost cunoscutede catre actionari si care pot fi pagubitoare, mai mult, nu au fost invocate in nici un mod optiunile de imprumut, de scrisoare de garantie si de factoring multivalute.
Instanta de recurs retine ca reclamantul intimat nu a dovedit prin nici o proba administrata producerea unei pagube iminente, toata argumentatia sa se bazeaza pe simple afirmatii care nu pot forma convingerea instantei cu privire la temeinica demersului dedus judecatii.
Astfel, este nereal faptul ca reclamantul detine o treime din bunurile societatii, iar prin garantiile constituite se pot pierde aceste bunuri. In realitate, reclamantul poate detine doar o treime din partile sociale ale societatii comerciale, drept de proprietate care confera competente specifice, total diferite de un drept real asupra vreunui bun individual determinat din patrimoniul societatii. In consecinta, prin constituirea unui drept de garantie asupra unui astfel de bun, reclamantul nu poate invoca producerea unui prejudiciu iminent care nu poate fi reparat, mai ales in conditiile in care creditarea si implicit garantarea creditului reprezinta o operatiune esentiala in desfasurarea activitatii oricarui agent economic.
Instanta nu detine nici un argument care sa conduca la concluzia ca majoritatea actionarilor care prin votul lor au mandatat consiliul de administratie sa contracteze o linie de credit de 5.000.000 Ron (credit care trebuie desigur garantat) urmaresc indatorarea societatii comerciale si scaderea performantelor economice ale acesteia si doar reclamantul intimat manifesta responsabilitate fata de buna functionare a societatii comerciale. Dimpotriva, fata de dispozitiile hotararii AGA, masura dispusa de catre prima instanta tinde la blocarea activitatii prin imposibilitatea obtinerii unei finantari esentiale in demararea ciclului de productie.
Prima instanta a argumentat suspendarea efectelor hotararii AGA sip eop retinsa incalcare a dispozitiilor art. 153 indice 22 din Legea 31/1990. Insa acest text legal constituie un argument contrar pozitiei procesuale a reclamantului. Astfel, art. 153 indice 22 se refera la competenta consiliului de administratie de a incheia singur, fara incuviintarea prealabila a adunarii generale a actionarilor societatii comerciale actele indicate in acel articol a caror valoare sa nu depasasca jumatate din valoarea contabila a activelor societatii.
In cazul concret dedus judecatii, suntem in prezenta unei adunari generale care a imputernicit consiliul de administratie sa semneze actele indicate in procesul verbal al adunarii generale desi din actul constitutiv al soxietatii comerciale rezulta cu claritate faptul ca raportat la valoarea acestor documente, imputernicirea nici macar nu era necesara. Mai mult, din actul constitutiv al societatii comerciale, incheiat evident si cu acordul reclamantului intimat, rezulta in mod lipsit de echivoc competenta expresa acordata consiliului de administratie de a incheia acte juridice de natura celor indicate de art. 153 indice 22, pana la concurenta sumei de 4.000.000 euro.
Instanta de recurs mai retine deasemena faptul ca, linia de credit cu societatea bancara,Banca Transilvania, a fost contractata inca de anul trecut, fapt dovedit prin contractul depus la dosarul cauzei, contractul a fost incheiat cu acordul reclamantului intimat. La sfarsitul lunii septembrie, linia de credit era scadenta si este necesara prelungirea acesteia in scopul bunei functionari a societatii.
Pentru toate aceste argumente, in baza art. 312 alin. 1. art. 304 alin. 1 punctul 9. recursul declarat va fi admis, sentinta recurata va fi modificata in sensul respingerii ca neintemeiata a cererii de ordonanta presedintiala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite recursul declarat de catre recurenta - 97 SA in contradictoriu cu intimatul, avand ca obiect ordonanta presedintiala numarul 288/CC/2009 pronuntata de catre Tribunalul B N in dosarul numarul - pe care o modifica in sensul ca:
Respinge ca neintemeiata cererea de emitere a ordonantei presedintiale introdusa de catre reclamantul impotriva paratei - 97 SA, avand ca obiect suspendarea partiala a hotararii adunarii generale ordinare a actionarilor - 97 SA din data de 29.04.2009, in concret a hotararii adoptate cu privire la punctul 7 al ordinii de zi.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi 30.07.2009.
Presedinte Judecatori Grefier
Red/Dact/4ex
30.07.2009
Președinte:Andrei Axente IrinelJudecători:Andrei Axente Irinel, Denisa Băldean, Gabriella
