Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 2181/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2181/2009
Ședința publică din 11 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Laura Dima
JUDECĂTOR 3: Valentin Mitea Președintele instanței
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta - SRL C-N, împotriva ordonanței președințiale nr. 2732/10.07.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul înregistrat sub nr-, privind și pe intimata - - C-N, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentă avocat în substituirea avocatului titular, iar pentru intimată avocat, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile în cauză.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care s-a acordat cuvântul reprezentanților părților.
Reprezentantul recurentei declară că nu mai are alte cereri de formulat, nici excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatei de asemenea declară că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, după deliberare, acordă cuvântul părților prezente pentru dezbaterea recursului
Reprezentantul recurentei solicită repunerea pârâtei în termenul de declarare a recursului motivând că aceasta a fost în imposibilitatea de a afla de pe site-ul specializat, fila 4 dosar de recurs și din condica ședințelor de judecată a Tribunalului Comercial Cluj, dacă instanța i-a acordat cheltuieli de judecată așa cum a solicitat în cuvântul pe fond, întrucât la soluția pronunțată era scris, respins fond, subînțelegând că în calitate de pârâtă care a câștigat procesul, i s-au acordat și cheltuieli de judecată. În momentul primirii hotărârii pârâta a aflat că instanța nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate deși dovada acestora a fost anexată la concluziile scrise depuse la dosar.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea cererii pârâtei de repunere în termenul de declarare a recursului întrucât partea nu a fost în imposibilitate mai presus de voința sa de a afla hotărârea pronunțată de instanță. Referitor la susținerea pârâtei ca a aflat de soluția propunțată odată cu primirea hotărârii, aceasta trebuia să fie conștientă că termenul de recurs curge de la data pronunțării hotărârii.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac potrivit art. 103, alin.1 Cod procedură civilă, în sensul nedovedirii că partea a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, să cunoască hotărârea pronunțată de instanța de fond. Se acordă cuvântul reprezentanților părților referitor la excepția de tardivitate a recursului.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea excepției de tarditivate privind declararea recursului, pe motivele arătate în scris și susținute oral.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției privind tardivitatea recursului și solicită respingerea recursului declarat de pârâtă ca tardiv, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
CURTEA:
Prin ordonanța președințială nr. 2732 din 10 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta - SRL având ca obiect obligarea pârâtei să readucă sistemul de canalizare a reclamantei la starea inițială și în caz contrar autorizarea reclamantei să execute lucrările necesare pe cheltuiala pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în conformitate cu prev. art.581 alin.1 pr.civ. instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, alineatul 3 statuând asupra faptului că ordonanța poate fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului.
Condițiile de admisibilitate ale cererii sunt urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului. Prima condiție care justifică folosirea ordonanței președințiale este urgența, aceasta urmând a fi apreciată în concret de către instanță în raport de circumstanțele obiective ale cauzei, instanța putând să încuviințeze ordonanța președințială în măsura în care sunt îndeplinite și celelalte condiții de admisibilitate, respectiv vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Urgența nu trebuie însă confundată cu celeritatea, cu promptitudinea în rezolvarea unei pricini și această condiție trebuie să persiste pe tot parcursul judecății, nefiind suficient ca ea să existe la data introducerii cererii și să dispară ulterior acestui moment.
A doua condiție de admisibilitate este ca măsura ordonată de instanță să fie. Pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive, care privesc rezolvarea fondului litigios, ci numai măsuri provizorii care tind să păstreze un drept periclitat prin întârziere sau să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă.
În principiu, măsurile luate pe această cale sunt limitate în timp până la rezolvarea în fond a litigiului.
Cea de a treia condiție de admisibilitate este ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului și decurge din cea anterioară.
Condiția decurge și din prevederea legală conform căreia ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când există judecată asupra fondului. A nu prejudeca fondul înseamnă că instanța de judecată nu are de cercetat fondul cauzei și în consecință să statueze asupra existenței sau inexistenței dreptului, ci numai să facă o examinare sumară asupra aparenței acestuia.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale sus enunțate, în cazul în speță, instanța a reținut că nu se justifică condiția urgenței și cea a vremelniciei cerute a fi întrunite în mod cumulativ de disp. art.581 alin.1 pr.civ.
Astfel, chiar dacă în ceea ce privește condiția urgenței legiuitorul nu a stabilit situațiile în care poate fi pronunțată o ordonanță președințială, îndeplinirea acestei condiții de admisibilitate se impune a fi apreciată de instanță în concret, în raport de circumstanțele obiective ale cauzei, fără însă ca această condiție a urgenței să fie confundată cu celeritatea.
În ceea ce privește cererea reclamantei instanța a considerat că urgența nu este întrunită întrucât, după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, depuse în probațiune atât de reclamantă, cât și de către pârâtă, executarea lucrărilor de excavare la imobilul din C-N,- s-au realizat în urmă cu mai mult de 4 luni, această împrejurare rezultând din adresele pe care părțile și le-au trimis reciproc, precum și din cuprinsul adresei Asociației 2005 nr.66437/2 din 27 martie 2009 înregistrată la Primăria Municipiului C-N, adresă în cuprinsul căreia se făcea referire la lucrările efectuate de pârâtă fără a avea autorizație de construire (28).
Reclamanta susține că sistemul de canalizare a fost defectat de către pârâtă urmare excavărilor efectuate și că această groapă deschisă aflată pe terenul său reprezintă o sursă de infecție, însă nu face în nici un fel dovada acestor afirmații, în condițiile în care pârâta a susținut că a avut acceptul reclamantei pentru a efectua lucrările și că aceasta i-a interzis accesul în vederea definitivării lucrărilor.
Mai mult decât atât, pârâta a susținut că sistemul de canalizare aparținând reclamantei a fost defect, defecțiune constatată încă la data efectuării excavărilor și că culpa în defectarea acestuia nu îi aparține, motiv pentru care a apreciat ca nefondată cererea reclamantei prin care s-a solicitat readucerea sistemului de canalizare la starea de funcționare.
Nici în ceea ce privește condiția vremelniciei impusă de disp. art.581 alin.1 pr.civ. nu a putut fi reținută în cauză, atâta timp cât lucrarea ce se solicită a fi efectuată de către pârâtă ar avea caracter definitiv, același caracter avându-l și solicitarea de autorizare a reclamantei să efectueze lucrările necesare aducerii sistemului de canalizare la starea inițială pe cheltuiala pârâtei.
Tribunalul a apreciat că soluționarea situației litigioase existente între cele două părți nu se poate face decât pe calea dreptului comun și nu pe calea unei ordonanțe președințiale, în condițiile în care prin pronunțarea asupra cererii formulate de reclamantă s-ar ajunge clar la o prejudecare a fondului, întrucât ceea ce are de cercetat instanța este însăși fondul dreptului litigios pentru părți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs - SRL solicitând admiterea acestuia, cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate, Curtea reține următoarele:
Hotărârea atacată cu recurs i-a fost comunicată pârâtei recurente la data de 21 iulie 2009 (fila 59 din dosarul de fond), însă acesta a fost înregistrat la data de 24 iulie 2009 (2).
Față de data comunicării hotărârii, înregistrarea recursului la data de 24 iulie 2009 este tardivă, contrară prevederilor art. 301 teza I Cod procedură civilă potrivit cărora "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".
În consecință, văzând și prevederile art. 102 alin 1 Cod procedură civilă în baza cărora "termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel", precum și cele ale art. 103 alin 1 Cod procedură civilă potrivit cărora "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei" și întrucât aceste situații de excepție nu se regăsesc în speță, în baza considerentelor mai sus reținute urmează ca recursul promovat să fie respins ca tardiv.
Aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, recurenta - SRL urmează a fi obligată să-i achite intimatei - - C-N, suma de 833 lei cheltuieli de judecată în recurs, ocazionate cu plata onorariului avocațial, potrivit facturii de la fila 15,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respins ca tardiv recursul declarat de pârâta - SRL C-N, împotriva ordonanței președințiale nr. 2732 din 10 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenta - SRL să-i achite intimatei - - C-N, suma de 833 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./14.09.2009
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Laura Dima, Valentin Mitea
