Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 225/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 80/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 225
Ședința publică de la 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Maria Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 3: Eugenia
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - COMPANIA DE CONSTRUCȚII DIN SRL împotriva sentinței comerciale nr. 24 din data de 05.01.2010, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - E - PORTUGALIA - SUCURSALA ROMÂNIA () și BANK ROMÂNIA - - SUCURSALA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta prin avocat cu delegație la fila 4 din dosar și intimata prin avocat cu delegație la fila 31 din dosar, lipsind intimata Bank.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că intimata a depus la dosar întâmpinare și set de acte anexate, în trei exemplare.
Se comunică în ședință publică un exemplar al întâmpinării și actelor anexate, apărătorului recurentei.
Recurenta prin avocat, arată că au efectuat și ea traducerile actelor solicitate de instanță, dar fiind depuse la dosar de intimata, nu le mai depune, vor efectua verificări privind eventuale obiecțiuni la modul de traducere.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desființarea în tot a sentinței pronunțată de Tribunalul București în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, și pe cale de consecință suspendarea scrisorii de garanție bancară.
În susținerea recursului, arată că instanța de fond și-a orientat motivarea în cinci direcții: în ceea ce privește urgența în judecata fondului, achiesează la concluziile instanței de fond în considerentele că banca a întins la maxim termenul de soluționare. Au dovedit caracterul urgenței; în ce privește vremelnicia, consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581. textul de lege evidențiază faptul că se poate introduce o ordonanță președințială și atunci când lipsește o cerere pe fond - un punct terminus.
În practica judiciară, Ordonanța președințială se soluționează, de regulă, până la soluționarea fondului.
Instanța de fond a stabilit că în măsura în care se va dispune suspendarea scrisorii de garanție bancară, intimata nu ar mai avea nici un drept de a folosi scrisoarea de garanție. Ori, a arătat în motivele de recurs că intimata și- exercitat toate drepturile în care a fost îndreptățită.
Au depus înscrisuri la dosarul cauzei nu numai în susținerea motivelor de recurs ci și cu privire la intimata.
Instanța de fond nu a analizat toate înscrisurile depuse la dosar.
Mai arată că recurenta a executat lucrări de 620.000 Euro neplătiți de intimata, s-a depus la dosar dovada că beneficiarul final a agreat lucrările și s-a angajat la plată, dar nu a plătit. Lucrarea însă s-a continuat în baza unui nou contract și cu noi condiții.
Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Intimata prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București ca fiind temeinică și legală. În mod corect a analizat instanța de fond că nu există urgență și vremelnicie în cauza de față.
Arată că s-a emis o scrisoare de garanție bancară, cu privire la care, atât banca cât și Tehnorex au renunțat la compensație.
Din 3 decembrie 2009, beneficiarul final spune că a achitat direct către recurentă suma care nu le-a fost dedusă din plățile intimatei, astfel intimata a rămas cu un avans nerecuperat. Cum recurenta nu a restituit suma de bani, intimata a pus în executare scrisoarea de garanție bancară.
Astfel că recurenta nu justifică nici o urgență în suspendarea executării scrisorii de garanție bancară.
Solicită pe fondul cauzei respingerea cererii de suspendare a executării scrisorii bancare ca nefondat. Cu precizarea că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 24 din 5 ianuarie 2010 judecătorul fondului din cadrul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta - COMPANIA DE CONSTRUCȚII DIN SRL împotriva pârâtelor SUCURSALA DIN ROMÂNIA AED. - și SUCURSALA A - BANK ROMÂNIA -.
În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat pe calea ordonanței președințiale suspendarea plății scrisorii de garanție bancară nr. 09-6338 emisă la bancă, până la soluționarea litigiului dintre părți asupra temeiniciei executării instrumentului de garantare. Cu privire la situația de fapt, judecătorul fondului a reținut că reclamanta a încheiat cu pârâta cu pârâta un contract în cadrul căruia avea calitatea de antreprenor de specialitate, această parte punând la dispoziția pârâtei o scrisoare de garanție bancară, prin care banca emitentă se obliga față de pârâtă să achite imediat, la prima cerere scrisă, orice sume care nu depășesc în total suma de 456.960 Euro, sumă achitată de pârâtă cu titlu de avans. Contractul dintre părți a fost reziliat din voința părților la data de 27 august 2009. După încetarea raporturilor contractuale, pârâta nu a înapoiat scrisoarea de garanție bancară, astfel că reclamanta a solicitat restituirea acesteia. Pârâta a comunicat că refuză restituirea motivat de nerestituirea de către reclamantă a avansului plătit.
Judecătorul fondului a reținut ca fiind îndeplinită condiția neprejudecării fondului litigiului. A reținut, însă ca nefiind îndeplinită condiție vremelniciei, reclamanta nefăcând dovada existenței pe rolul instanțelor de judecată a vreunui litigiu care să vizeze fondului relațiilor dintre părți. De asemenea, a reținut că aparența dreptului nu este în favoarea reclamantei, în raport de clauzele actului adițional, prin care s-a decis rezilierea prin acord a contractului, potrivit cărora reclamanta a fost de acord cu restituirea avansului primit, prețul lucrărilor executate de reclamantă fiind achitat de o lată societate cu care reclamanta a intrat într-o relație comercială.
Judecătorul a mai subliniat și o altă lipsă dedusă din capacitatea de folosință a pârâtelor, reclamanta chemând în judecată sucursale ale unor societăți comerciale, respectiv entități lipsite de personalitate juridică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială astfel cum a fost formulată.
În motivare, recurenta a arătat, în esență următoarele:
- greșita apreciere a situației de fapt, judecătorul fondului apreciind eronat în favoarea cărei părți este aparența dreptului; arată că judecătorul a dat valoare unui proiect de act adițional, care nu a fost semnat decât de către intimată, nefiind agreat de recurentă; în consecință în mod eronat s-a apreciat că la acea dată ar fi intervenit rezilierea contractului dintre părți, se mai susține că judecătorul nu a analizat întregul material probator din care rezulta continuarea negocierilor dintre părți cu privire la aspectele legate de continuarea sau încetarea contractului; subliniază că judecătorul a reținut aprobarea efectuării unei plăți ulterioare momentului la care a considerat că a intervenit rezilierea contractului, plată ce urma a fi făcută către recurentă.
- greșita apreciere a neîndeplinirii condiției vremelniciei măsurii solicitate; judecătorul a confundat o situație litigioasă dintre părți, impunând existența unui litigiu pe rolul instanțelor de judecată; susține că prevederile legale nu impun o asemenea condiție, făcând referire la prevederile art. 581 alin. 3.pr.civ. care menționează că ordonanța poate fi dată și fără citarea părților, și chiar atunci când există judecată asupra fondului; în raport de această formulare a textului legal, recurenta susține că regula în cazul ordonanțelor președințiale este inexistența judecății asupra fondului, excepția constituind-o existența dosarului de fond pe rolul instanțelor;
- greșit s-a apreciat că intimata nu va mai beneficia de executarea scrisorii de garanție bancară; în măsura în care va dovedi temeinicia pretențiilor sale, va putea beneficia de executarea scrisorii de garantare și după termenul pentru care este valabilă, chiar și în cazul în care s-ar dispune suspendarea; în acest caz, intimata este forțată să iasă din pasivitate și să promoveze litigiul de fond pentru a-și dovedi pretențiile.
- greșita apreciere cu privire la capacitatea procesuală, arătând că a chemat în judecată societățile mamă, indicarea sucursalelor fiind făcută doar în scopul citării facile a acestor părți; indică temeiul de drept,respectiv art. 87 alin. 1 pct. 2.pr.civ. care prevede că persoanele de drept privat vor fi citate prin reprezentantul lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentanței.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând următoarele:
- a existat o relație comercială complexă în cadrul căreia a vut calitatea de antreprenor principal, o parte din lucrări fiind date recurentei, în baza contractului semnat cu aceasta din urmă achitând ca avans suma înscrisă în scrisoarea de garanție; contractul încheiat cu beneficiarul a fost reziliat, astfel încât a comunicat recurentei și încetarea contractului încheiat cu ea;
- nu a achitat certificatul de plată pentru lucrările efectuate de recurentă, pentru că nu avea acordul beneficiarului final; acesta a achitat direct în contul recurentei sumele consemnate în acest certificat de plată, astfel că aceasta și-a recuperat integral costurile produselor realizate, fără a restitui avansul primit; în aceste condiții a fost formulată cererea de executare a scrisorii de garanție;
- nu este îndeplinită condiție vremelniciei;
- nu este îndeplinită condiția aparenței dreptului în favoarea recurentei; acesta a primit integral direct de la beneficiar suma solicitată pentru lucrările efectuate, astfel că, raportat și la rezilierea contractului încheiat între părți nu are temei pentru reținerea avansului.
Părțile au administrat proba cu înscrisuri.
Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat.
Cu privire la critica referitoare la greșita reținere a situației de fapt, grefată pe aparența dreptului, se rețin următoarele: chiar dacă actul adițional depus la dosar și care ar fi determinat momentul încetării relațiilor contractuale dintre părți nu ar fi fost semnat de către recurentă, totuși, aceasta nu justifică o aparență a dreptului său de a reține suma consemnată în scrisoarea de garanție bancară. Din probele administrate, rezultă că în baza relației contractuale, recurenta a efectuat o serie de lucrări pentru care a pretins plata. Deși recurenta susține că intimata ar fi aprobat această situație de lucrări, concretizată în certificatul de plată, documentele depuse de aceasta nu certifică o atare situație. De altfel, la momentul emiterii certificatului de plată, intimata nu mai era abilitată să aprobe asemenea plăți, ca urmare a rezilierii contractului încheiat de aceasta cu beneficiarul final al proiectului de execuție.
Dimpotrivă, probele demonstrează că plata acestor lucrări a fost efectuată de beneficiarul final, aspect necontestat de recurentă.
Un alt aspect necontestat de recurentă vizează încetarea relației contractuale cu intimata. Chiar dacă momentul încetării acestor relații nu este cel al actului adițional nr. 2, așa cum a reținut judecătorul fondului, este evidentă această încetare, câtă vreme probele demonstrează că recurenta a inițiat demersuri direct către beneficiarul final al lucrărilor, obținând de la acesta plata lucrărilor efectuate.
Și acesta este un element care conturează imaginea lipsei aparenței dreptului în favoarea recurentei. Astfel, în condițiile în care este evident că relația contractuală dintre părțile litigiului de față nu mai există, că recurenta nu a primit plata lucrărilor efectuate de la intimată, ci direct de la beneficiarul final, iar scrisoarea de garanție bancară era emisă la nivelul avansului plătit de intimată pentru lucrările ce trebuiau executate de recurentă și predate intimatei, recurenta nu probează o aparență a dreptului de a reține această sumă, solicitată de intimată prin executarea scrisorii de garanție bancară.
Nu pot fi reținute nici criticile recurentei referitoare le îndeplinirea condiției vremelniciei, chiar și în lipsa unui dosar care să vizeze soluționarea fondului litigiului dintre părți. O asemenea susținere nu se regăsește nici în doctrină, nici în practica judecătorească (cu excepția, singulară, probabil, a autorului monografiei citate de recurentă). Vremelnicia măsurii ce urmează a fi dispusă pe calea ordonanței președințiale se apreciază în termeni exacți, iar nu ca o probabilitate de soluționare a litigiului, prin răsturnarea rolurilor. Astfel, recurenta susține că ar fi îndeplinită condiția vremelniciei, chiar dacă ea nu a promovat un litigiu de fond, pentru că în măsura admiterii cererii, intimata ar ieși din pasivitate și ar promova un litigiu de fond pentru a-și dovedi pretențiile. Or, această susținere presupune o răsturnare a rolurilor. C care solicită luarea măsurii provizorii este cel care trebuie să declanșeze litigiul de fond pentru a da măcar iluzia temeiniciei susținerilor sale cu privire la necesitatea luării măsurii pe calea ordonanței președințiale.
Criticile referitoare la considerentele reținute de judecătorul fondului cu privire la punerea intimatei în imposibilitatea de a executa scrisoarea de garanție bancară nu au relevanță neinfluențând soluția pe fond dată litigiului, prin raportare la considerentele care relevă neîndeplinirea unor condiții esențiale de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială. Pe aceeași linie se situează și criticile referitoare la capacitatea procesuală a intimatelor pârâte, ele neafectând soluția pe fond.
Pentru considerentele reținute și constatând că sentința pronunțată de judecătorul fondului este legală și temeinică, în baza art. 312.pr.civ. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - COMPANIA DE CONSTRUCȚII DIN SRL în contradictoriu cu intimatele E - - SUCURSALA ROMÂNIA și - BANK ROMÂNIA - - SUCURSALA împotriva sentinței comerciale nr. 24 din 5 ianuarie 2010 pronunțată de judecătorul fondului din cadrul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. RP/2ex.
05.03.2010
Jud. fond
Tribunalul București Secția a VI-a Comercială.
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Maria Cristina Scheaua, Eugenia
