Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 230/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2426/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 230
Ședința publică de la 13 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 3: Alecsandrina
GREFIER -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta - MUNTENIA INTERNAȚIONAL SRL împotriva sentinței comerciale nr. 13626 din data de 10.12.2008 în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele - SRL și - FOOD SRL.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din 6 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea pentru a da posibilitatea intimatelor să depună concluzii scris, având în vedere că la acest termen au fost reprezentate de un avocat stagiar care nu are dreptul de a pune concluzii în fața Curții de Apel, a amânat pronunțarea pentru astăzi 13 februarie 2009 când în urma deliberării a pronunțat următoarele:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.13626/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta - Muntenia Internațional SRL în contradictoriu cu pârâtele - SRL și - FOOD SRL.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Din interpretarea disp. art.581 pr.civ. rezultă că pentru a dispune o măsură pe cale de ordonanță președințială este necesar ca: 1)instanța, fără a prejudeca fondul, să concluzioneze că aparența dreptului este în favoarea reclamantului; 2) măsura să aibă caracter vremelnic și 3) din circumstanțele cauzei să reiasă primejdia care anunță partea dacă alege calea dreptului comun.
În speță, pentru a se dispune măsurile solicitate de reclamantă este necesară a se stabili dacă în cauză sunt incidente disp. art.2 alin.4 din G nr.20/1994 care prevăd că: pentru construcțiile expertizate tehnic și încadrate prin raportul de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic, proprietarii construcțiilor, persoane fizice sau juridice, sunt obligate să procedeze la: realizarea proiectării lucrărilor de intervenție de către persoane fizice sau juridice autorizate și verificarea proiectelor de către verificatori tehnici atestați, în termen de 2 ani de la data primirii notificării încadrării în clasa I de risc seismic a clădirii expertizate; execuția lucrărilor de intervenție de către persoane juridice autorizate care au responsabili tehnici cu execuția atestați, inclusiv urmărirea, verificarea și recepția execuției lucrărilor de intervenție prin diriginți de șantier autorizați, în termen de 2 ani de la data finalizării proiectului de consolidare, respectiv dacă imobilul în care pârâtele își desfășoară activitatea se încadrează în clasa I de risc seismic (numai în această situație reclamanta justificând urgența), ceea ce echivalează cu analiza fondului raportului juridic litigios.
Se mai reține că nici cerința vremelniciei nu este îndeplinită în condițiile în care prin admiterea cererii activitatea comercială a pârâtelor ar fi întreruptă pentru o mare perioadă de timp necesară executării lucrărilor de consolidare a imobilului.
Împotriva acestei sentințe formulează recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială, cu cheltuieli de judecată.
Motivele de recurs invocate sunt următoarele:
Referitor la caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului, recurenta arată că măsurile pe cale solicită a fi luate sunt limitate în timp până la consolidarea imobilului situat în B,--21, sector 1, astfel încât aceste măsuri nu au caracter permanent. Ceea ce ar fi adus atingere vremelniciei impuse de textul legal.
În ceea ce privește urgența, se arată că din adresele emise de instituțiile statului abilitate rezultă necesitatea consolidării urgente a imobilului, urgența măsurii reieșind din pericolul de prăbușire a clădirii.
Prin toate cele 3 capete principale de cerere recurenta opinează că nu a făcut altceva decât să urmărească punerea în siguranță a clădirii în discuție, în conformitate cu toate adresele primite de la organele abilitate care îi reaminteau în permanență că răspunderea pentru eventualele pierderi de vieți omenești îi revine în totalitate în calitate de proprietari ai imobilului.
Intimații depun întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității lor procesuale pasive întrucât acestea sunt proprietatea, respectiv chiriașa proprietarei din imobilul situat în Calea nr.48-50 sector 1, solicitarea recurentei referindu-se la un alt imobil, aflat la o adresă diferită.
Pe fond se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că excepția lipsei calității procesuale pasive este nefondată, având în vedere că, deși într-adevăr, intimatele au calitatea de proprietar și respectiv chiriaș în imobilul situat la o altă adresă decât cea unde este situat imobilul al cărui proprietar este recurenta, în realitate este vorba de un corp comun de clădiri, astfel cum rezultă din schițele cadastrale aflate la dosar, imobilul fiind situat la intersecția dintre Calea 48-50 (imobilul în care își desfășoară activitatea intimatele și--21 (imobilul proprietatea recurentei). Solicitarea recurentei s-a făcut în considerarea faptului că lucrările de reparații și consolidare trebuie să se desfășoare la întregul corp al clădirii, acestea alcătuind o singură unitate imobiliară.
Referitor la recurs, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă recurenta a solicitat instanței ca pe calea ordonanței președințiale, să dispună încetarea tuturor activităților comerciale de către pârâte în spațiul utilizat de către acestea, situat în imobilul din B,--21, imobil încadrat în clasa I de risc seismic, până la consolidarea acestuia; evacuarea pârâtelor din imobil până la definitivarea lucrărilor de consolidare; autorizarea accesului persoanelor abilitate în acest imobil în vederea efectuării lucrărilor necesare de expertizare, proiectare, execuție sau alte asemenea lucrări necesare consolidării imobilului.
Așa cum a reținut și instanța de fond, cererea recurentei-reclamante nu întrunește condițiile de admisibilitate prevederile art.581 pr.civ.
Referitor la condiția vremelniciei, recurenta a solicitat, în opinia sa, încetarea activităților și evacuarea pârâtelor până la data consolidării imobilului, fără a preciza care este limita în timp până la data finalizării acestor lucrări.
Măsurile care pot fi dispuse pe calea ordonanței președințiale, având în vedere caracterul excepțional al acestora, trebuie strict limitate în timp, data până la care aceste măsuri își produc efectul trebuie foarte exact determinată, această dată nefiind determinabilă.
Indicarea de către recurentă a faptului că măsurile solicitate a fi luate vor până la data finalizării lucrărilor de construcții și reparații, arată că se solicită luarea unei măsuri nelimitată în timp, încălcându-se astfel cerința vremelniciei prev. de art.581 pr.civ.
Pe de altă parte, evacuarea nu poate avea caracter vremelnic, măsura având caracter definitiv raportându-se la consecințele acestei măsuri.
Un alt argument care demonstrează lipsa caracterului vremelnic al măsurilor solicitate rezultă și din cel de-al treilea capăt al cererii.
Astfel, deși afirmă că măsura evacuării și cea a încetării activităților nu va decât până la momentul finalizării lucrărilor de consolidare, recurenta implicit recunoaște faptul că acest moment nu poate fi apreciat atâta vreme cât nici măcar nu există un proiect de expertizare, solicitând instanței să permită accesul persoanelor autorizate în vederea demarării acestor lucrări de expertizare, proiectare etc și, se subînțelege, abia ulterior să se demareze lucrările propriu-zise.
unor lucrări privind consolidarea unor imobile supuse riscului seismic presupune îndeplinirea unor etape premergătoare, chiar recurenta recunoscând că nici măcar nu este în posesia autorizației de construcție necesară pentru efectuarea acestor lucrări.
De reținut este și faptul că potrivit dispozițiilor art.4 alin.3 lit.b din G nr.20/1994 competența de a notifica proprietarii sau administratorii imobilelor revine exclusiv Primarului General al Municipiului B, la dosar neexistând nici o asemenea dovadă.
Apreciind că măsurile solicitate a fi luate nu pot fi dispuse pe calea ordonanței președințiale, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de intimate, ca nefondată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - MUNTENIA INTERNAȚIONAL SRL împotriva sentinței comerciale nr.13626 din data de 10.12.2008 în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele - SRL și - FOOD SRL.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 13.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr.I-
GREFIER,
-
Red.Jud. - 20.02.2009
Tehnored. - 20.02.2009
2 ex.
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina
