Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 240/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 240/
Ședința publică de la 1 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Gavrila
JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Zaharia dr. - -
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de către pârâții - -, cu sediul în F,--9, județul V și - P -, cu sediul în F, str. - nr. 24, județul V, împotriva sentinței civile nr. 21/08.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - -, având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 31 martie 2008 când, Curtea având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în prezenta cauză la 1 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor formulate de - - și - P -;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr-, reclamanta - "" - a solicitat în contradictoriu cu pârâtele - " " - și - " P" - ca, pe cale de ordonanță președințială, să se interzică pârâtelor, cu titlu provizoriu, efectuarea oricărui fapt de comerț care reprezintă o încălcare adusă drepturilor exclusive ale sale în calitate de titulară a mărcii comunitare, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contrafacere aflată în curs de soluționare pe rolul instanței comerciale.
În continuare, a solicitat instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile aparținând pârâtei - -, inscripționate cu semnul, urmând a se numi administrator sechestru în persoana reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 107/25.09.2007 Tribunalul Vranceaa admis în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă și a interzis pârâtelor, cu titlu provizoriu, efectuarea oricărui fapt de comerț ce reprezintă o încălcare adusă drepturilor exclusive ale reclamantei în calitate de titulară a mărcii comunitare, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contrafacere introdusă de reclamantă.
Prin aceeași sentință a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind instituirea sechestrului asigurator.
S-a reținut că față de actele depuse la dosar, sunt îndeplinite cerințele art. 581 Cod procedură civilă cu privire la primul capăt de cerere.
Al doilea capăt de cerere, instanța l-a calificat neîntemeiat, soluție derivată din administrarea primului capăt de cerere, interzicerea efectuării faptelor de comerț însumând în fapt însumând în fapt și obstrucționarea circulației ambalajelor, a materialelor promoționale, etichetelor, etc.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta - - invocând că, deși cererea de ordonanță președințială a fost fără citarea părților, reclamantei, prezentă la judecată, i s-a dat posibilitatea prin apărător să se apere, în timp ce pârâta nu a avut această posibilitate.
Prin decizia civilă nr. 884/R/17.12.2007, Curtea de APEL GALAȚI, în dosarul nr-, a admis recursul, a casat sentința recurată, și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
S-a avut în vedere că devreme ce instanța de fond a decis să asculte concluziile reclamantei se impunea a da această posibilitate și pârâtei pentru eliminarea oricăror suspiciuni legate de transparența actului de justiție, de garantare a dreptului la apărare, de respectare a principiului contradictorialității, toate acestea garantând efectiv accesul egal și neîngrădit la un proces echitabil.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat la acea instanță la data de 14.01.2008, sub nr-.
- - a invocat excepția de necompetență a secției comerciale în soluționarea cererii reclamantei.
Prin încheierea din 28.01.2008 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția invocată de pârâtă, atât timp cât fondul cauzei se află spre soluționare la secția comercială, iar dispozițiile art. 581 alin. 2 Cod procedură civilă stabilesc competența de soluționare a ordonanței președințiale la instanța competentă asupra fondului.
S-a reținut că obiectul dosarului de fond este de natură comercială și nu intră în sfera de aplicare a Legii 84/1998.
La data de 5.02.2008 a fost înregistrată la acea instanță adresa Curții Constituționale nr. 843/30.01.2008 prin care se trimite dosarul nr- și Decizia nr. 1235/20.12.2007 pronunțată de Curtea Constituțională.
Obiectul dosarului nr- îl reprezintă cererea reclamantei - - prin care solicită ca, pe cale de ordonanță președințială să se interzică pârâtelor - - și - P -, cu titlu provizoriu, efectuarea oricărui fapt de comerț ce reprezintă o încălcare adusă drepturilor exclusive ale reclamantei în calitate de titulară a mărcii comunitare până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contrafacere introdusă de reclamantă.
S-a solicitat și instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile aparținând pârâtei - - inscripționate cu semnul "", urmând a numi administrator sechestru în persoana reclamantei.
Dosarul nr- a fost repus pe rol la data de 5.02.2007, după respingerea de către Curtea Constituțională prin decizia nr. 1235/20.12.2007 a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 alin. 3 Cod procedură civilă, excepție care a fost ridicată de - " " -.
La data de 7.02. 2008, constatându-se îndeplinite condițiile cerute de art. 164 Cod procedură civilă s-a dispus conexarea dosarelor - și - existând identitate de cauză și părți.
Pe fondul cauzei, prin cererea pronunțată în temeiul art. 581 Cod procedură civilă și art. 31 alin. 1 și 2, art. 87 și 88 din Legea 84/1998 și dispozițiile OUG nr. 100/2005, reclamanta - - Fas olicitat pe calea ordonanței președințiale să se interzică pârâtelor - - și - P -, cu titlu provizoriu, efectuarea oricărui fapt de comerț care reprezintă o încălcare adusă drepturilor exclusive care-i revin în calitate de titulară a mărcii comunitare "", până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contrafacere pe care a formulat-o în instanță.
S-a solicitat instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile aparținând pârâtei - " " -, inscripționate cu semnul "" urmând a se numi administrator sechestru în persoana reclamantei.
Reclamanta, în scopul protejării activității sale comerciale, de fabricare a vinului din struguri, conform actului constitutiv, și implicit a cotei de piață, a făcut demersurile legale necesare și a devenit titulara mărcii comunitare nr. - depusă spre înregistrare la la 19.12.2005, care a fost înregistrată efectiv la data de 26.01.2007.
Reclamanta a subliniat că pârâta - " " - a fost decăzută din drepturile conferite asupra fostei mărci înregistrată sub nr. 24385/12.12.1994, conform sentinței civile nr. 405/15.04.2005 pronunțată de Tribunalul București secția a III-a civilă în dosarul nr. 692/2005. Sentința este irevocabilă prin Decizia nr. 1324/13.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și justiție.
Reclamanta a arătat că nici pârâta - P - nu a avut niciodată un titlu legal asupra mărcii în discuție.
În calitatea sa de titulară exclusivă a mărcii " R " nu a permis niciodată pârâtelor prin licență, franciza sau alt contract comercial să folosească cele două mărci în activitatea de îmbuteliere a vinului sau de distribuție vânzare angro și en detail.
S-a considerat că prin actele depuse în dosarul cauzei, reclamanta a dovedit că pârâtele au comandat la tipografie în vederea utilizării etichete, contra etichete, cutii de carton și navete având inscripționate semnul grafic "Selecție " alături de marcă înregistrată
Reclamanta a arătat că pârâta - -, a livrat pârâtei - P - cantitatea de vin vărsat în vederea efectuării operațiunilor de condiționare/stabilizare și îmbuteliere pe care apoi, în baza contractelor comerciale încheiate cu terții angrosiști și detailiști a livrat vinul astfel îmbuteliat, etichetat și ambalat ceea ce a produs prejudicii titularei de marcă.
Consideră că prin aceste fapte comisive pârâtele au încălcat dreptul său exclusiv asupra mărcii înregistrate și urgent pe calea ordonanței președințiale se pot stabili măsuri restrictive împotriva acestora care să oprească actele abuzive.
Consideră că sunt îndeplinite cerințele art.581 Cod procedură civilă în sensul că este o măsură, legală - până la soluționarea irevocabilă a dosarului - și urgența pentru păstrarea dreptului său asupra mărcii, care ar fi lezat și ar produce o pagubă prin întârzierea protecției.
În ceea ce privește instituirea măsurilor asiguratorii reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 87 și 88 din Legea nr. 84/1998 raportat la art. 6,9 și 10 din OUG nr. 100/2005, respectiv posibilitatea instanței competente să judece fondul să "ordone măsuri provizorii, rapide și eficiente pentru conservarea elementelor de probă pertinente cauzei - sechestrul mărfurilor litigioase și, după caz, a materialelor și instrumentelor utilizate pentru a produce sau a distribui aceste mărfuri, precum și documentele în legătură cu acestea.
Prin sentința civilă nr. 21/2008 Tribunalul Vranceaa admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta - " - (fostă ) și - P -;
A interzis pârâtelor - - și - P -, cu titlu provizoriu efectuarea oricărui fapt de comerț ce reprezintă o încălcare adusă drepturilor exclusive ale reclamantei în calitate de titulară a mărcii comunitare " R" până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contrafacere care face obiectul dosarului nr. -.
A fost instituit sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile aparținând pârâtei - - - navete, returnabile, ambalaje inscripționate cu semnul "" materiale promoționale ce poartă însemnul care aduce atingere drepturilor exclusive ale reclamantei și, a fost numit administrator sechestru persoana reclamantei - -.
S-a reținut că potrivit art. 35 din Legea nr. 84/1998 - înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra sa. Titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică altor persoane folosirea în activitatea comercială, fără consimțământul său, unui semn identic sau asemănător cu marca sa pentru produse sau servicii diferite de cele pentru care marca respectivă a fost înregistrată, când aceasta din urmă a obținut un renume în România și dacă prin plasarea semnului s-ar putea profita de caracterul distinctiv sau renumele mărcii, ori folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu.
S-a considerat că potrivit art. 87 din același act normativ titularul mărcii poate solicita instanței judecătorești să dispună luarea unor măsuri asiguratorii, când se consideră că există un risc de încălcare de către terți a drepturilor cu privire la marcă și dacă această încălcare amenință să cauzeze un prejudiciu ireparabil ori dacă există un risc de distrugere a elementelor de probă.
Condițiile art. 581 Cod procedură civilă s-au considerat îndeplinite în speță, respectiv aferent dreptului, urgența dispunerii măsurii legale cât și posibilitatea intervenirii unor prejudicii greu de reparat ulterior de către titularul exclusiv al mărcii.
Referitor la urgența măsurii pârâtele pot să ascundă sau să schimbe locația produselor, ambalajelor, materialelor promoționale, astfel încât prejudicierea titularului mărcii înregistrate să fie pus în fața unui prejudiciu iminent care să-i afecteze renumele mărcii comunitare asupra căreia are un drept exclusiv și este recunoscută în activitatea comercială pe care o desfășoară reclamanta - -.
Cu privire la vremelnicia măsurii reclamanta prin cererea sa a solicitat ordonarea de măsuri asiguratorii până la rămânerea irevocabilă a hotărârii care se va pronunța asupra fondului - Dosar nr. -, obiectul acesteia fiind încetarea folosirii și comercializarea neautorizată de către pârâte a produselor îmbuteliate "vin" purtând semne grafice sau similare cu cele deținute de reclamantă.
Instanța s-a limitat la analiza formală a mărcii comunitare R nr. -.
S-a precizat că instanța nu poate avea în vedere apărările formulate de pârâta - - în cauza de față și în motivele de recurs împotriva sentinței civile nr. 107/25.09.2007, care vizează clasa de produse pentru care reclamanta are înregistrată marca comunitară.
S-a menționat că sus-arătatul aspect vizează fondul dosarului nr. -, instanța care este investită cu acest dosar urmând să se pronunțe și cu privire la acest aspect.
Considerând că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 581 Cod procedură civilă, în referire la art. 35,87 și 88 din Legea nr. 84/1998 și plata cauțiunii stabilită de instanță, cererea de ordonanță președințială a fost apreciată ca fondată.
Împotriva menționatei sentințe au declarat recurs - - și - P -.
Prin recursul formulat de - - este criticată soluția ca netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
- Soluția a fost pronunțată de o instanță necompetentă funcțional, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Vrancea, în locul secției civile;
- Litigiul soluționat este un litigiu de proprietate intelectuală care după natura sa se soluționează de către instanța civilă; În acest sens s-a pronunțat și practică judecătorească, care a calificat acțiunea în contrafacere ca o acțiune în răspundere civilă delictuală, instituție cu caracter civil.
Faptul că litigiul de fond (acțiunea în contrafacere) a fost declanșat la secția comercială a Tribunalului Vrancea, instanța necompetentă nu este de natură a valida sau a acoperi această necompetență care subzistă în ceea ce privește instanța ce a soluționat ordonanța președințială, cât și în ceea ce privește instanța ce va soluționa fondul cauzei.
Prin alt motiv de recurs se susține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile ordonanței președințiale, respectiv din probele sumare depuse în dosarul cauzei nu rezultă aparența de drept în favoarea reclamantei.
În raport cu marca comunitară " nr. - aparținând intimatei care a fost înregistrată definitiv la 26.01.2007 nu există dovezi cu care să se probeze că recurenta a produs sau comercializat produse alcoolice sub marca, ulterior acestei date.
Ulterior pronunțării deciziei definitive de decădere din drepturile asupra mărcii 16.03.2006, recurenta nu a utilizat în nici un mod marca.
Recurenta susține că reclamanta nu are un drept exclusiv de comercializare a produselor sub marca (clasa 35) ci un drept exclusiv de producere a băuturilor alcoolice sub marca (clasa 33).
Arată că o marcă nu este protejată decât în legătură cu acele clase de produse și servicii pentru care a obținut protecție internă sau internațională conform clasificării.
Reclamanta are înregistrată marca comunitară nr. - doar pentru clasele de produse (servicii) 32 și 33 conform certificatului de înregistrare.
Pentru clasele de produse și servicii 35 și 39 marca nu este protejată, respectiv: publicitate, comercializare, import-export, administrație comercială, lucrări de birou, constituire baze de date, și transport, ambalare și depozitare de mărfuri, cât și organizare de călătorii.
Prin alt motiv de recurs, recurenta a arătat că pârâta nu are calitate procesuală pasivă.
Produsele considerate contrafăcute de către recurentă, existente în comerț la diferite magazine sunt comercializate nu de către pârâtă ci de către terțe persoane, în cauză nu s-a făcut dovada că pârâta este cea care a livrat acestora în cursul anului 2007 produsele respective. Astfel nu se justifică ordonanța președințială de față.
După rămânerea definitivă a hotărârii de decădere din drepturile mărcii recurenta arată că nu a mai produs și comercializat vinuri sub acea marcă, însă produsele îmbuteliate și distribuite anterior au continuat să circule și se găsesc și în prezent la diverși comercianți.
În fine, a susținut că instituirea măsurii sechestrului nu se justifică în cauză și cum a fost respinsă în primul ciclu de judecată și nu a fost contestată nu se mai putea declara recurs.
Prin recursul formulat de al doilea recurent, - P -, este criticată sentința civilă nr. 21/2008 a Tribunalului Vrancea pe care o consideră nelegală pentru că nu s-au respectat normele imperative privind citarea părților.
Pentru termenul din 7.01.2008 procedura de citare a fost realizată prin fax, ori conform art. 86 Cod procedură civilă trebuia făcută prin agenți procedurali.
Transmiterea prin fax nu face parte din modalitățile legale de comunicare a citației. Întrucât nu există confirmare că actul procedural s-a primit, fiind invocate dispozițiile art. 107 Cod procedură civilă se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
În fine, s-a arătat că în cauză nu există urgență întrucât cererea a fost formulată după aproximativ 9 luni de la data obținerii mărcii.
În cauză nu s-a făcut dovada că activitatea de producere și comercializare a vinului sub semnul grafic a continuat ulterior datei de 26.02.2008 când marca producea efectiv pe teritoriul României.
Deci, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă consideră că ordonanța președințială nu se justifică.
Recursurile formulate sunt nefondate.
În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de - - privind necompetența funcțională a secției comerciale a Tribunalului Vrancea este de menționat că art. 34 alin. 2 din Legea 304/2004, a fost abrogat prin Titlu IV art. 1 pct. 14 din Legea nr. 247/2005.
Cererea de ordonanță prezidențială reglementată prin art. 581 Cod procedură civilă se introduce conform aliniatului 2 la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dosarului.
Din conținutul probelor administrate în cauză a rezultat că dosarul de fond nr. - având ca obiect acțiunea în contrafacere se află pe rolul secției comerciale a Tribunalului Vrancea, deci ordonanța președințială a fost corect soluționată de aceiași secție din cadrul aceluiași tribunal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 Cod procedură civilă, dacă există un litigiu pe fond pendinte, cererea de ordonanță președințială se îndreaptă la instanța sesizată cu judecarea litigiului respectiv.
Ori obiectul cauzei se referă la marca comercială care face parte din fondul de comerț conform Legii nr. 11/1991 modificată prin Legea 298/2001, art. 11 lit. c al comercianților și se solicită de un comerciant neautorizat altor comercianți să înceteze orice fapte de comerț, cum ar fi fabricarea, comercializarea produselor inscripționate, conform art. 3 Cod comercial astfel de activități reprezintă fapte de comerț obiective și sunt aplicabile dispozițiile art. 9 Cod comercial.
Orice persoană care face operațiuni comerciale este supusă legilor jurisdicției comerciale pentru toate litigiile care apar din aceste activități cu caracter comercial.
Este de necontestat că părțile sunt comercianți și în activitatea lor comercială au apărut conflictele în discuție referitor la o componentă a fondului de comerț - Marca - și în conformitate cu art. 4 din Codul comercial competența de soluționare revine secției comerciale, cum corect s-a reținut în cauza de față, raporturile juridice încheiate de părți fiind evident comerciale și nu civile.
În cauză a rezultat că este nefondat și al doilea motiv de recurs invocat de - -, întrucât s-a probat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței prezidențiale și a reieșit fără dubiu din conținutul probelor că ambele recurente au continuat în timp să nesocotească marca - aparținând în exclusivitate intimatei.
Fotografiile, etichete și alte dovezi existente în dosarul primei instanțe confirmă că în cursul anului 2007 recurentele au comercializat produse inscripționate cu marca.
Recurentele pârâte au produs, comercializat și utilizat în comerț, fără acordul titularului mărcii produse alcoolice sub această marcă, ceea ce prejudiciază intimata.
Aceste acte continuă ulterior datei de 16.03.2006, în cursul anului 2007 și după data de 17 martie 2008 când executorul judecătoresc instituie sechestru asigurator asupra unui număr de 1200 bucăți navete inscripționate.
Marca - este protejată retroactiv, de la data depozitului european 19.12.2005 cu condiția de admiterea la înregistrare a acesteia la 26.01.2007 conform Legii 84/1994 și Regulamentul CE 40/1994 referitor la marca comunitară.
Art. 29 alin. 1 din Legea 84/1998 menționează clar că marca produce efecte de la data depozitului național reglementar al mărcii timp de 10 ani.
Aceeași concluzie rezultă și din conținutul art. 27, 32 și art. 46 din Regulamentul CE nr. 40/1994 privind marca comunitară.
Susținerile contrare conform cărora numai de la data aderării marca comunitară este protejată sunt infirmate prin conținutul textelor analizate rezultând că apărările recurentei sunt pro cauza.
Recurenta - nu deține o marcă înregistrată în nici o clasă - aparența dreptului fiind evident de partea reclamantei intimate, susținerile recurentei referitoare la neîndeplinirea condițiilor art. 581 Cod procedură civilă, în condițiile în care a fost decăzută din drepturile sale asupra mărcii, prin Decizia 37/A/16.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel București sunt nefondate.
Probele dosarului atestă că în mod constant recurenta a săvârșit acte de încălcare a dreptului la marcă a -, existând identitate între persoana chemată în judecată și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății, invocarea lipsei calității procesuale pasive rezultă că este nefondată în cauză.
Urgența măsurilor luate conform art. 581 Cod procedură civilă a fost justificată în cauză prin multitudinea actele păgubitoare, continuate în timp de către ambele recurente care încearcă să-și facă apărări pro cauza infirmate prin conținutul probelor complet și corect analizate de altfel de către instanța de fond. Măsurile vremelnice, dispuse în cauză au fost aplicate în limitele textului art. 581 Cod procedură civilă, fără a prejudicia recurentele și în condițiile existenței unei judecăți de fond asupra dreptului pe rolul Tribunalului Vrancea.
Instituirea sechestrului asigurator în cauză a fost legal făcută la cererea intimatei, fiind îndeplinite condițiile art. 87 din Legea 84/1998, măsura asiguratorie în contextul soluției de fapt analizate a fost legal dispusă, contrar susținerilor recurentei. în cauza de față a fost admisă ca atare.
Rezultă că recursul formulat de - - este nefondat, toate motivele invocate, fiind infirmate de conținutul probelor analizate, urmând ca în conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă să fie respins ca atare.
În ceea ce privește cel de al doilea recurs formulat de - P - se reține că în cauză a fost respectată procedura de citare a acestei părți.
În dosarul - la fila 62 există dovada de îndeplinire a procedurii de citare a recurentei pârâte P, pe dovada de comunicare se află semnătura și ștampila societății
Procedura de citare a fost legal îndeplinită în cauză. Faptul că s-a recurs chiar la realizarea prin fax a procedurii se explică prin aceea că judecata se face de urgență și cu precădere în materia ordonanței prezidențiale, în materie comercială fiind aplicabile și dispozițiile art. 720/4 din Codul d e procedură civilă referitoare la folosirea altor mijloace ce pot asigura înștiințarea părților pentru a se înfățișa la termen.
se încadrează în aceste mijloace utile soluționării cu celeritate a cauzei și care în contextul analizat au fost legal utilizate.
Dispozițiile art. 86 Cod procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură prin poștă, scrisoare recomandată sau alte mijloace care asigură transmiterea textului actului și confirmarea de primire au fost realizate în cauză.
La fila 94 dosar fond nr. 2402/2007 se află dovada de confirmare a primirii citației transmise prin Tribunalul Vrancea către P pentru termenul din 7.02.2008.
În cauză a fost probată îndeplinirea condițiile de admisibilitate ordonanței președințiale reglementate prin art. 581 Cod procedură civilă, rezultând că ambele recurente au continuat printr-o varietate de acte încălcarea mărcii -, ceea ce a prejudiciat-o pe intimată.
Instanța de fond a reținut corect că intimata - era protejată retroactiv de la data depozitului european 19.12.2005 condiționat de admiterea la înregistrare a acesteia - 26.01.2007 conform Legii 84/1998 și Regulamentul CE nr. 40/1994 privind marca comunitară, astfel că pentru actele de încălcare a mărcii din această perioadă nu există justificare.
Ori urgența în cauza de față a fost raportată la urgența măsurii care trebuia luată pentru evitarea unui prejudiciu greu de recuperat în alte condiții și nu la vechimea mărcii cum se susține și acest motiv de recurs fiind nefondat.
Întregul material probator analizat demonstrează că activitatea de comercializare s-a desfășurat de către recurente atât anterior promovării ordonanței președințiale de față cât și ulterior datei de 16.03.2006 și în cursul anului 2007, fiind îndeplinite condițiile art. 581 Cod procedură civilă.
Nici unul din motivele de recurs invocate de către recurente nu sunt fondate urmând ca în conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă să fie respins ca atare și acest recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către pârâții - -, cu sediul în F,--9, județul V și - P -, cu sediul în F, str. - nr. 24, județul V, împotriva sentinței civile nr. 21/08.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - -, având ca obiect ordonanță președințială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 1 aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător dr. - - | Judecător, dr. - - |
Grefier - |
Red.
Tehnored:
3 ex./09.04. 2008
Fond:
Președinte:Simona GavrilaJudecători:Simona Gavrila, Sarmisegetuza Tulbure, Alexandrina Zaharia
