Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 248/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.248/C/2009 -
Ședința publică din 19 iunie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - -JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - judecător
- -- JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de reclamantele-""SRLcu sediul în O,-, jud. B și -""SRL cu sediul în O,-/A, jud. B în contradictoriu cu intimatul pârâtPREFECTURA JUDEȚULUI B - SERVICIUL PERMISE ȘI ÎNMATRICULĂRIcu sediul în O,-, jud. B împotriva sentinței nr.511/COM din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - ordonanță președințială -.
Se constată că, dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 18 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 19 iunie 2009. în termenul de pronunțare, reclamanta -""SRL Oad epus la dosar cererea formulată către -" și răspunsul acesteia trimis prin fax.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.511/COM din 22 aprilie 2009, Tribunalul Bihora respins ca nefondată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantele cu sediul în O- și cu sediul în O-/A în contradictoriu cu pârâta Prefectura Județului B-Serviciul Permise și Înmatriculări cu sediul în O-.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, potrivit art. 581.pr. civ. procedura sumară a ordonanței președințiale poate fi folosită dacă sunt întrunite cumulativ trei condiții: urgența, vremelnicia și reprejudecarea fondului cauzei. Condițiile urgenței trebuie stabilite prin raportare la ipotezele avute în vedere de legiuitor, respectiv păstrarea unei drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care cu greu s-ar putea repara și înlăturarea prejudiciilor ivite cu prilejul executării silite.
Împiedicarea proprietarului unui bun de a exercita toate atributele pe care i le conferă dreptul de proprietate prin acțiunea sau inacțiunea unui terț este de natură să se încadreze în prima ipoteză avută în vedere de legiuitor. În măsura în care, cel puțin aparent, reclamantul nu poate justifica vreun titlu legal opozabil terților referitor la bun, acesta nu poate invoca protecția conferită de art. 581.pr.civ.
Din această perspectivă, instanța a reținut că reclamantele au depus în susținerea cererii lor copia contractului de leasing financiar /HA/SS/07.09.2005 în cuprinsul căruia în calitate de locator apare Volvo, iar utilizator reclamanta de rândul 2. Obiectul derivat al acestuia l-a reprezentat vehiculul marca Volvo cu nr. de înmatriculare -, diferit de cel a cărui carte de identitate a fost depusă la termenul de azi- autoturism de teren marca Mercedes Benz cu nr. de identificare -A-.
Examinarea sumară a cuprinsului cărții de identitate conduce la concluzia că are calitatea de deținător a lui Leasing, reclamantele nefăcând dovada că față de aceasta și-au executat întocmai obligațiile ce decurg din contractul de leasing ce nici nu a fost depus la dosar. Mai mult, la întrebarea instanței s-a susținut de reprezentanta reclamantelor că nu mai solicită administrarea altor probe.
În aceste condiții, susținerea acestora că ar fi intervenit o subrogare în drepturile utilizatorului contractului de leasing ca urmare a plății ratelor nu poate fi primită, probele administrate în cauză neputând duce la o atare concluzie. În plus, cesiunea drepturilor și a obligațiilor ce decurg dintr-un contract de leasing presupune și acordul locatorului și al finanțatorului, acord ce nu poate fi stabilit în raport de probele administrate.
Pe de altă parte, reclamantele au invocat ca și motiv al urgenței imposibilitatea executării obligațiilor contractuale asumate față de și Examinând sumar conținutul celor două contracte depuse la dosar de către reclamante, instanța a constatat că obligația asumată de reclamanta de rândul 1 l-a constituit transportul unor produse de balastieră, respectiv cel de marfă. Caracteristicile vehiculului marca Mercedes - Benz cu nr. de identificare -A- nu pot asigura executarea acestora. Astfel, chiar dacă acesta este un vehicul de teren, esențial rămâne faptul că se încadrează în categoria "autoturism", nefiind proiectat pentru transportul produselor de balastieră. Tocmai de aceea, a considerat că prima condiție nu este întrunită.
În ceea ce privește celelalte două condiții, instanța a reținut că pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive care să rezolve litigiul între părți. Aceste măsuri sunt menite să mențină o situație de fapt sau să prevină atingerea adusă unui drept până la soluționarea fondului cauzei. Indiferent de varianta la care s-ar putea opri instanța în măsura în care cererea ar fi admisibilă - înmatriculare, înregistrare sau autorizare provizorie - ea nu are prin esența sa un caracter provizoriu întrucât își produce efectele în intervalul de timp stabilit de legiuitor. Ca atare, instanța a considerat că natura specifică a acestora exclude dispunerea lor pe calea ordonanței președințiale.
Față de toate acestea, având în vedere că nu este întrunită nici una dintre cele trei condiții cumulative prescrise de art. 581.pr.civ. instanța a considerat cererea nefondată astfel că a respins-o în consecință.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și legal timbrat au declarat reclamantele -""SRL O și -""SRL O, solicitând casarea / modificarea hotărârii recurate, având drept consecință, admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului recurentele au învederat instanței că, au promovat la Tribunalul Bihoro acțiune de fond prin care a au solicitat constatarea faptului că, -""SRL O este proprietara autovehiculului marca Volvo, cu nr. de înmatriculare -, serie motor - și concomitent cu aceasta au mai solicitat, pe calea ordonanței președințiale să dispună obligarea pârâtului să procedeze la înmatricularea, înregistrarea ori autorizarea provizorie a autovehiculului marca Volvo, până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond.
Instanța de fond a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată, apreciind astfel recurentele că, hotărârea este nelegală și netemeinică, fiind sub incidența prevederilor art.304 pct.5,6,8 și 9 Cod procedură civilă.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.5 și 6 Cod procedură civilă, învederează că, la termenul din 22 aprilie 2009, reclamantele prin reprezentant au depus la dosarul cauzei certificatul de înmatriculare a autovehiculului dedus judecății, din acest înscris rezultând numărul de identificare a autoutilitarei.
În mod greșit instanța de fond a reținut că, obiectul cauzei îl constituie un alt autovehicul, respectiv marca Mercedes Benz care are un alt număr de identificare și nu marca Volvo.
În ipoteza în care, chiar dacă dintr-o eroare s-a depus la dosarul cauzei un script care viza alt autoturism, instanța, în baza rolului activ al său, și ca urmare a incidenței art.151 Cod procedură civilă, trebuia să repună pe rol cauza, pentru a lămuri acest incident.
Neprocedând în acest mod, apreciază că, hotărârea pronunțată cade sub incidența prevederilor art.304 pct.5 și 6 Cod procedură civilă.
Pe de o parte, încheierea de ședință, practicaua hotărârii conține mențiuni eronate, în sensul că, nu s-a susținut că, cererea de chemare în judecată se modifică, în sensul că are alt obiect, adică, că, s-ar referi la un autovehicul de altă marcă, învederând instanței că, nu se află în prezența unei modificări de acțiune, ci în prezența unei grave erori săvârșite de instanță, deoarece cu de la sine putere a modificat obiectul cererii deduse judecății.
Raportat la prevederile art.105 alin.2 Cod procedură civilă"actul de procedură săvârșit cu nerespectarea formelor legale, este nul dacă prin acesta s-a cauzat părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lui".
Instanța de fond a judecat cauza prin prisma actelor depuse la dosarul cauzei, acte care se referă la cu totul altceva, iar pe de altă parte s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut.
În consecință, solicită casarea hotărârii recurate raportat la prevederile arătate mai sus și aplicabile speței, iar referitor la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă învederează că, s-a încălcat principiul înscris în art.969 alin.1 Cod procedură civilă, respectiv că, potrivit acestuia, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Astfel, mai arată că, instanța a fost sesizată cu diferend în legătură cu un act juridic ale cărui clauze sunt clare și precise, iar judecătorul fondului trebuia să-l aplice în litera și spiritul lui, neavând nici un drept să-i dea un alt înțeles.
Se mai arată că, urmare a înțelegerii avute între cele două reclamante și a facturii fiscale proforme emisă de locator, sa făcut vânzarea, respectiv facturarea autoutilitarei, plată care a fost onorată de către -""SRL O, fiind achitată valoarea reziduală prin virament prin contul societății, aspecte care rezultă din extrasele de cont depuse la dosarul cauzei. Aceste aspecte apreciază că țin de fondul cauzei și ele nu pot fi analizate pe calea ordonanței președințiale, și procedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea prevederilor art.581 Cod procedură civilă, fiind sub incidența prevederilor art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte mai arată și că, în ultimul alineat al hotărârii, instanța de fond reține că"măsura înmatriculării, înregistrării ori autorizării provizorii, nu prin esența ei un caracter provizoriu, întrucât își produce efectele în intervalul de timp stabilit de legiuitor, ca atare, instanța a considerat că natura specifică a acestora, exclude dispunerea lor pe calea ordonanței președințiale.
Mai arată că, în speță sunt întrunite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, detailarea acestora fiind făcută în acțiunea introductivă.
În drept au fost invocate prevederile art.582 Cod procedură civilă.
Intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate.
În motivarea întâmpinării, în esență învederează că, în conformitate cu documentele existente la dosarul cauzei, proprietarul autoutilitarei este reclamanta -""SRL O, reclamanta -""SRL O neavând nici o calitate în speță, atâta timp cât nu există dovada înstrăinării între cei doi reclamanți, rezultând astfel netemeinicia acțiunii formulate.
În drept au fost invocate prevederile art.115 și art.116 Cod procedură civilă.
Recursul declarat de reclamantele -""SRL O și -""SRL O, nu este fondat.
Din verificarea hotărârii recurate, prin prisma criticilor reclamantelor și examinând cauza sub toate aspectele, curtea constată că tribunalul a pronunțat o sentință cu respectarea evidentă a cerințelor impuse de norma legală incidentă speței, respectiv art.581 procedură civilă.
Într-adevăr, așa cum bine s-a reținut, pretențiile formulate prin actul de investire al primei instanțe - înmatricularea, înregistrarea ori autorizarea provizorie a autovehiculului marca - se constituie în măsuri ce nu pot fi dispuse în cadrul procedurii speciale a ordonanței președințiale, deoarece vizează însuși conținutul raporturilor juridice dintre -""SRL, -""SRL și.
Pentru a putea dispune în sensul cererii formulate de reclamante, instanța ar trebui să analizeze valabilitatea procesului verbal de preluare de leasing, precum și să stabilească cine este proprietarul autovehiculului, ceea ce presupune o prejudecare a fondului.
Prin intermediul unei cereri de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri a căror executare să nu mai facă posibilă restabilirea ulterioară a situației de fapt schimbate.
În acest sens, s-a reținut constant în literatura de specialitate și jurisprudență că o obligație de a face nu poate fi dispusă prin ordonanță președințială decât dacă tinde la încetarea unor acte abuzive, căci doar în felul acesta se păstrează caracterul vremelnic al măsurii luate.
Față de aceste aspecte, în mod corect a reținut instanța de fond că, indiferent de varianta la care s-ar opri instanța - înmatricularea, înregistrarea sau autorizarea provizorie - ea nu are prin esența sa un caracter provizoriu, întrucât își produce efectele în intervalul de timp stabilit de legiuitor.
Referitor la susținerea recurentelor, potrivit cărora prima instanță a modificat obiectul cererii deduse judecății, aceasta este neîntemeiată, instanța de fond analizând admisibilitatea cererii de ordonanță președințială prin prisma îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de art.581 Cod procedură civilă.
Chiar dacă la analizarea "urgenței" tribunalul a avut în vedere certificatul de înmatriculare al autoturismului marca"Mercedes " depus la dosar de către reprezentanta reclamantelor, această împrejurare nu a avut relevanță în soluționarea cauzei, prima instanță reținând că nu sunt îndeplinite nici celelalte două condiții, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Având în vedere cele arătate, recursul urmează a fi respins ca nefondat în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurenții -""SRL O și -""SRL împotriva sentinței nr.511/COM din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
În concept, 22.06.2009
Jud. fond
Tehnoredact.--
2 ex./ 22.06.2009
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
