Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 256/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 256/
Ședința publică din 3 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codruța Vodă judecător
- - - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta FURNIZARE TRANSILVANIA SUD. - B împotriva sentinței civile nr. 871/C din 13 mai 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 2 iunie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 3 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 871/C/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea având obiect ordonanță președințială formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta " Furnizare Transilvania Sud" -
A fost obligată pârâta să procedeze la rebranșarea curentului electric la imobilul din Or. FN 12 jud.B - până la soluționarea diferendului dintre părți cu privire la taxa de rebranșare.
S-au respins restul pretențiilor reclamantei.
A reținut Tribunalul că, reclamanta are un punct de lucru în este chiriaș în imobilul situat în Or. FN 12 jud.B, pentru care deține contract de furnizare a energiei electrice încheiat cu pârâta SC " FURNIZARE TRANSILVANIA SUD" SA. Datorită neplății unei facturi pârâta a sistat curentul electric către reclamantă la data de 02.04.2009.
La data de 2.04.2009 reclamanta a plătit factura nr.-/29.01.2009 (conform chitanței de la fila 6 dosar), iar la data de 03.04.2009 a plătit facturile nr.-/26.02.2009 și nr.-/30.03.2009 (conform chitanței de la fila 5 dosar), dar pârâta nu a rebranșat punctul de lucru deoarece se pretinde plata unei taxe de rebranșare.
Pentru rebranșarea, de îndată, anularea facturii seria - nr.-/02.04.2009 și obligarea la daune s-a formulat prezenta acțiune, pe cale de ordonanță președințială.
La soluționarea acțiunii, instanța a avut în vedere disp. art. 581 Cod procedură civilă care prevăd că: "instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."
Raportat la aceste dispoziții, față de materialul probator administrat în cauză, instanța a apreciat că reclamanta a făcut dovada existenței concomitente a condițiilor esențiale pentru admisibilitatea cererii de ordonanța președințiale, respectiv condiția urgenței, a neprejudicierii fondului, precum și a caracterului vremelnic al măsurii ce se solicită a se lua pe calea acestei proceduri speciale.
Practica și literatura de specialitate au stabilit că există urgență în înțelegerea avută în vedere de disp. art. 581 Cod Procedura Civila, ori de câte ori păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea unei piedici nu se pot realiza în mod eficace pe calea acțiunii de drept comun.
De asemenea, s-a decis că, în materie de ordonanță președințială, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte și pe care instanța trebuie să le arate în mod concret, așa cum trebuie să arate si împrejurările din care deduce existenta urgenței, precum și ce anume s-ar periclita daca s-ar refuza părții dreptul de a recurge la această procedură specială.
Cu privire la cererea de rebranșare, s-a avut în vedere faptul că lipsa utilităților la un imobil, îndeplinește condiția esențială de admisibilitate a ordonanței președințiale prevăzută de art. 581 Cod Procedura Civila și anume, urgența, astfel că victima poate recurge la această procedură pentru repunerea sa în situația anterioară, în caz de debranșare.
În speță, instanța a reținut că reclamanta are punct de lucru în imobilului în cauză -bar și este evident că este împiedicată să-și desfășoare activitatea în lipsa curentului electric. De asemenea, reclamanta are achitate la acest moment ultimele facturi de curent electric, așa cum s-a arătat mai sus.
Lipsa curentului electric într-un bar este un fapt ce justifică prin el însuși urgența măsurii de rebranșare, ce se cere a fi luată.
Referitor la vremelnicia măsurii s-a reținut că rebranșarea va fi încuviințată doar până la soluționarea diferendului dintre părți cu privire la taxa de rebranșare. În cauză pârâta nu a formulat cerere reconvențională cu privire la taxa de rebranșare, ci a invocat această taxă doar pentru a motiva de ce nu s-a procedat la rebranșarea pârâtei după achitarea facturilor.
Analiza faptului dacă se datorează sau nu taxa de rebranșare, respectiv dacă facturile au fost sau nu comunicate reclamantei și dacă aceasta este vinovată sau nu de plata cu întârziere a facturilor urmează se face în cadrul unui litigiu pe fondul dreptului, instanța investită cu ordonanța președințială nefiind în măsură să cerceteze acest fond.
Totuși, instanța a putut verifica în mod sumar cele invocate de părți, pentru a se putea pronunța pe calea ordonanței președințiale. Astfel, din analiza actelor depuse de pârâtă la dosar nu a rezultat cu certitudine că ar fi expediat reclamantei facturile ce nu au fost plătite în termen și pentru care s-a procedat la debranșare și nici preavizul prevăzut de art.14 alin.5 din Ordinul nr.5/21.02.2003 emis de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei. Acest dubiu profitat reclamantei, iar instanța a apreciat că aceasta nu poate fi lăsată fără curent electric până la rezolvarea pe fond a diferendului dintre părți.
Chiar dacă reclamanta nu a probat că ar fi introdus o acțiune pe fondul dreptului, aceasta nu este în sine o condiție care să ducă automat la respingerea ordonanței președințiale, deoarece oricând partea interesată poate să promoveze o acțiune pe fond pentru a clarifica diferendul dintre părți.
Pentru aceleași motive s-a apreciat că în cauză este îndeplinită și condiția neprejudecării fondului.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la anularea facturii seria - nr.-/02.04.2009 și obligarea la daune pricinuite de acțiunea sa, aceste cereri nu pot fi admise, fiind în mod evident măsuri definitive.
Pentru anularea facturii fiscale trebuie ca reclamanta să producă probe cu privire la fondul dreptului. De asemenea, nu s-au dovedit daunele pretinse de reclamantă în cauză și, oricum, pentru daune se impunea administrarea de probe pe fond.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă pe calea ordonanței președințiale conform celor de mai jos.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză de reclamantă constând în taxa de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta Furnizare Transilvania Sud - B aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea cererii formulate de reclamantă.
În expunerea motivelor de recurs, se arată că, cererea este inadmisibilă nefiind îndeplinite condițiile art. 581 Cod procedură civilă, neprejudiciindu-se fondul. Ori, nu s-a făcut dovada depunerii vreunei acțiuni, care să lămurească fondul, iar instanța nu are posibilitatea cercetării fondului cauzei.
Ori, judecarea fondului ar încălca cerința vremelniciei, cerută de art. 581 Cod procedură civilă.
Astfel, rebranșarea până la soluționare diferendelor cu privire la taxa de deconectare - reconectare, cât timp nu există acțiune judecătorească depusă, respectiv acțiune de fond prin care să se conteste existența unei datorii în ce privește taxele de debranșare - rebranșare este inadmisibilă. Pe de altă parte, față de dispozițiile imperative ale nr. 1007/2004 dispozițiile Legii nr. 13/2007, Decizia nr. 57/1999 a ANRE de aprobare a contractelor de furnizare a energiei electrice modificat de Ordinul nr. 5/21.02.2003, în mod absurd s-a reținut de Tribunal că, o acțiune de fond ar trebui depusă de pârâtă.
Sub aspectul fondului, cât timp aparența dreptului era de partea pârâtei, nefiind răsturnată prezumția că reclamanta a primit facturile și preavizul, instanța de fond nu putea ignora dovezile privind trimiterea facturilor și a preavizului de deconectare la Oficiul poștal ce face distribuirea.
Recursul este întemeiat.
Intimata a invocat excepția nulității recursului, față de dispozițiile art. 3021lit.b nefiind indicată în mod concret hotărârea ce se atacă și art. 302 lit.c Cod procedură civilă în sensul că nu s-au precizat motivele de nelegalitate.
Dispozițiile art. 3021lit.b și c Cod procedură civilă urmează a fi analizate, prin raportare la art. 316 Cod procedură civilă cu aplicarea art. 287 Cod procedură civilă.
Astfel, excepția nulității, relativ la neindicarea numărului sentinței nu se susține, întrucât este indicat numărul dosarului - element din care rezultă neîndoielnic hotărârea ce formează obiectul recursului. Totodată, nu se susține nulitatea, față de art. 302 lit.c Cod procedură civilă, relativ la neindicarea motivelor de nelegalitate, întrucât nu este necesară indicarea exactă a textului de lege aplicabil, fiind suficientă doar arătarea principiilor de drept.
Sub aspectul fondului greșit a apreciat instanța fondului că, aparența de drept este în favoarea reclamantei. Aceasta, întrucât taxa de deconectare-reconectare este datorată de reclamantă, potrivit contractului de furnizare a energiei electrice, ce constituie legea parțială și conform dispozițiilor imperative ale art. 90 din 1007/2004, dispozițiile Legii nr. 13/2007, ale Deciziei 57/1999 a ANRE de aprobare a contractelor de furnizare a energiei electrice modificat de Ordinul nr. 5/2003 (pentru modificarea contractelor - cadru de furnizare a energiei electrice) al președintelui ANRE.
Intimata n-a exhibat, conform art. 305 Cod procedură civilă, probe în sensul că respectiva taxă nu s-ar datora, ori hotărârea judecătorească de anulare a facturilor emise, sarcina probei revenindu-
că, greșit a apreciat judecata fondului că, aparența de drept este în favoarea reclamantei cererea de ordonanță președințială formulată de aceasta neîntrunind condiția admisibilității. Aceasta, întrucât deși, are caracter provizoriu, trebuie să fie conformă cu dreptul.
Pentru rațiunile de fapt și de drept sus amintite, Curtea conform art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va admite prezentul recurs, modificând în parte sentința recurată, în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială, pentru rebranșare curent electric.
Văzând art. 274 Cod procedură civilă, dată fiind culpa procesuală, intimata va fi obligată să plătească recurentei suma de 50,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția nulității.
Admite recursul declarat de pârâta " FURNIZARE TRANSILVANIA SUD" - B împotriva sentinței civile nr. 871/13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu " Furnizare Transilvania Sud" - B, pentru rebranșare curent electric.
Fără cheltuieli de judecată la fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pe intimată să plătească recurentei suma de 50,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Gabriel Ștefăniță
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./10.06.2009
Dact./11.06.2009/3 ex.
Jud.fond:
Președinte:Codruța VodăJudecători:Codruța Vodă, Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță
