Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 259/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 259
Ședința publică din data de 15 februarie 2010
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, cu sediul în T, Calea Câmpulung, nr. 121, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 924 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimat - pârât cu sediul în T, Calea Câmpulung, nr. 121, Cod poștal -, Județ D, intimat - intervenient - MANAGEMENT SRL, cu sediul în T, -A,. 10, Cod poștal -, Județ
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 10 februarie 2010, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, în temeiul art. 150.pr.civ. a reținut cauza spre soluționare.
Pentru a da posibilitate recurentei reclamante - - T să depună concluzii scrise, în temeiul art. 260.pr.civ. instanța a amânat pronunțarea la data de 15 februarie 2010 când, după ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 256.pr.civ. a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la data de 15 octombrie 2009 sub nr-, reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta - -, a solicitat pe calea prevăzută de ordonanța președințială suspendarea Hotărîrii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor - - adoptată la data de 12 iulie 2005, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de chemare în judecată formulată de aceeași reclamantă ce are ca obiect anularea aceleiași hotărâri.
În motivarea cererii, reclamanta a precizat că prin hotărârea adoptată la data de 12 iulie 2005 s-a decis aprobarea participării la profit a administratorului societății și respectiv majorarea capitalului social al societății, hotărâre pe care o apreciază a fi lovită de nulitate absolută întrucât au fost încălcate dispozițiile imperative ale art.115 din Legea nr.31/1990 deoarece adunarea generală a fost nelegal constituită, în prezenta unui acționar care deținea un procent de 50,43% din capitalul social deși potrivit Legii nr.31/1990 se impunea, ca la prima convocare să existe un cvorum legal de din capitalul social.
A apreciat reclamanta că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale întrucât măsura de suspendare este, iar suspendare sa este necesară, dat fiind atât iminența executării hotărârii atacate cât și faptul că societatea pârâtă adoptă hotărâri având ca referință o structură de capital și de acționariat false.
În prezenta cauză, s-a înregistrat și cererea de intervenție principală formulată de - Management SRL T, în temeiul dispozițiilor art.49 alin.1 Cod procedură civilă prin care se solicită respingerea cererii principale formulate de reclamantă, apreciindu-se că prezenta acțiune este exercitată de un acționar care a votat,pentru și care reclamă propria neregularitate în legitimarea participației sale la societatea a cărei hotărârea AGA o atacă pentru nulitate, cerere care a fost încuviințată în principiu prin încheierea pronunțată la 17 noiembrie 2009.
Prin sentința civilă nr. 924 din 15 decembrie 2009 Tribunalul Dâmbovița a respins cererea de intervenție principală formulată de intervenienta - Management SRL, a respins cererea reclamantei - - în contradictoriu cu pârâta - - privind suspendarea hotărârii - - T, adoptată la 12 iulie 2005.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a constatat că cererea reclamantei este neîntemeiată prin prisma dispozițiilor art.133 din Legea nr.31/1990 rap. la art.581 Cod procedură civilă și a respins-o pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art.133 alin.1 din Legea nr.31/1990 o dată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea hotărârii atacate, iar potrivit art.581 alin.1 Cod procedură civilă instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
A mai reținut instanța de fond că în cauza dedusă judecății, reclamantul nu a făcut nicio dovadă în sensul celor precizate în acțiune, cu atât mai mult cu cât deși prin încheierea de ședință de la data de 3.11.2009 i s-a pus în vedere să depună în copie, hotărârea din 12.07.2005, a cărei suspendare o cere, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în atare situație neputându-se lua vreo decizie cu privire la un act esențial ce lipsește de la dosarul cauzei, lipsă ce este asimilată cu o încălcare a dispozițiilor art.112 alin.1 pct.5 și alin.2 Cod procedură civilă privitoare la conținutul cererii de chemare în judecată.
Pe de altă parte, hotărârea a cărei suspendare se solicită a fost adoptată la 12 iulie 2005, astfel că la acest moment nu se poate susține că măsura suspendării solicitate de reclamant poate constitui un caz grabnic, în sensul disp. art.581 alin.1 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește cererea de intervenție principală, tribunalul a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât acțiunea principală ce vizează anularea hotărârii, se referă la motive de nulitate absolută, fiind întemeiată pe disp. art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990, o astfel de cerere putând fi formulată de orice persoană interesată, dreptul la acțiune fiind imprescriptibil, motiv pentru care a respins-
Împotriva sentinței nr. 924 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa declarat recurs reclamanta - - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 49 alin. 1 și 2, art. 50 alin. 1 Cod procedură civilă dat fiind că cererea de intervenție formulată de - Management SRL este inadmisibilă în principiu.
Mai susține recurenta că în mod greșit, prima instanță a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de - Management SRL prin încheierea de ședință din 17 noiembrie 2009.
Arată recurenta că din interpretarea dispozițiilor sus menționate, rezultă că, pentru a fi admisă în principiu, cererea de intervenție în interes propriu trebuie să fie formulată în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.
Consideră recurenta că cererea de intervenție în interes propriu este de fapt o veritabilă chemare în judecată prin care un terț solicită introducerea sa într-un proces preexistent pentru a i se recunoaște sau stabili un drept propriu.
În speță, menționează recurenta că prin cererea de intervenție formulată de - Management SRL nu se solicită realizarea unui drept ci respingerea cererii formulate de ea.
Mai critică hotărârea pronunțată prin aceea că sentința recurată este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 și art. 581 Cod procedură civilă, întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, respectiv urgența și vremelnicia.
În ceea ce privește urgența susține recurenta că prin dispozițiile art. 133 din Legea nr. 31/1990, legiuitorul a creat și a pus la îndemâna celor interesați un mijloc procesual adecvat ordonanța președințială pentru a stopa punerea în executare a unei hotărâri adoptate de Adunarea Generală a Acționarilor unei societăți, lovite de nulitate.
Mai mult învederează că Legea nr. 31/1990 face trimitere la ordonanța președințială, legiuitorul a înțeles să prezume existența condițiilor de admisibilitate pentru luarea unei măsuri pe cale de ordonanță președințială.
Totodată precizează recurenta că existența urgenței poate fi lesne dovedită întrucât, în măsura în care hotărârea AGA nu ar fi suspendată, și ar fi pusă în executare, ar duce la pierderi irecuperabile pentru societate, acționarii săi și terții de bună credință fiind afectați de hotărârea adoptată la data de 12 iulie 2005.
Sub acest aspect, în primul rând arată că executarea punctului 1 al hotărârii este pe cale a se produce dat fiind că, fostul administrator al societății își reclama drepturile acordate printr-o hotărâre lovită de nulitate absolută.
În al doilea rând, învederează că majorarea capitalului social al - - decisă la punctul 2 al hotărârii din data de 12 iulie 2005 atrage o structură de capital social și de acționari false, ireale, dat fiind că hotărârea în baza căreia s-au evidențiat este nulă absolut. Or, după data de 12 iulie 2005, toate hotărârile adoptate de societatea pârâtă sunt adoptate pornind de la structura de capital și de acționariat false, iar societatea continuă să adopte hotărâri perpetuând datele false privind capitalul social și structura de capital al societății.
Cu privire la cea de a doua condiție, vremelnicia susține că măsura pe care o solicită are caracter vremelnic, operând până la data soluționării irevocabile a acțiunii ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, având ca obiect constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a acționarilor - -.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțate, iar pe fond admiterea ordonanței președințiale și să se dispună suspendarea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a acționarilor - - din data de 12 iulie 2005 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de chemare în judecată formulată de societatea recurentă.
Intimata intervenientă Management SRL Taf ormulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce privește susținerea recurentei a inadmisibilității cererii de intervenție principală promovează o confuzie, în sensul că această cerere ar putea fi exercitată numai de pe poziția reclamantului. Ori, textul art. 49 alin. 1 și 2 intervenienta trebuie să justifice un, interes " și nu, neapărat să ridice o pretenție.
În speță, arată că intervenienta era beneficiara hotărârii AGA a cărei anulare s-a cerut prin acțiunea principală, motiv pentru care consideră că avea un interes mai mult decât concret de a obține soluția de respingere a acțiunii.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, susține că recurenta omite tocmai condiția aparenței, condiție care nu poate fi susținută, de vreme ce ea este societatea comercială din a căreia divizare s-a format -, a cărei AGA a adoptat hotărârea atacată, și că ea nu a mai avut decât condiția unui acționar rezidual.
De aceea, învederează că, reclamanta societatea mamă -, care are același acționar majoritar, anume, ca și -, nu face altceva prin promovarea acțiunii în anularea unei hotărâri AGA a societății rezultată din divizarea pe care a decis-o, decât că încerce să paralizeze dreptul său pecuniar rezultat din aplicarea acestei hotărâri, dând astfel un ajutor esențial fiicei sale.
În ceea ce privește condiția urgenței, susține că nu poate fi luată în seamă, câtă vreme societatea rezultată din divizare a adoptat după data de 12 iulie 2005 hotărârii AGA atacată, zeci de alte astfel de hotărâri, lăsate neatacate de către reclamantul - societate mamă.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs se referă la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 49 alin.1 și 2 și a art. 50.pr. civ. susținându-se că cererea de intervenție formulată de - MANAGEMENT SRL era inadmisibilă în principiu.
Curtea reține că intervenția principală poate fi folosită de terțul care urmărește să i se recunoască sau stabilească un drept propriu. Potrivit art. 49 alin. 2.pr.civ., intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său.
Fiind o cerere incidentală, cererea de intervenție în interes propriu este de competența instanței care judecă cererea principală (art. 17.pr. civ.).
După depunerea la dosar a unei cereri de intervenție voluntară, instanța trebuie să se pronunțe asupra admisibilității ei în principiu. Pentru aceasta, după ascultarea părților și a celui care intervine (art. 52 alin.1 pr. civ.), instanța trebuie să verifice: dacă terțul justifică un interes și pretinde un drept propriu, dacă cererea sa are legătură cu cererea principală, astfel încât să se justifice judecata lor împreună, dacă cererea este făcută în termen și dacă, în raport de natura litigiului dintre reclamant și pârât, intervenția voluntară principală este admisibilă.
Or, în cauza de față aceste condiții de admisibilitate erau îndeplinite întrucât - MANAGEMENT SRL justifica un interes și pretindea un drept propriu ce rezultă din hotărârea a cărei suspendare se solicită, cererea sa are legătură cu cererea principală, a fost făcută în termen și, în materia ordonanței președințiale, o astfel de cerere este admisibilă cu condiția ca terțul să nu pună în discuție fondul dreptului.
Aceste condiții fiind îndeplinite, în mod corect prima instanță a încuviințat în principiu cererea de intervenție.
Pe de altă parte, la soluționarea în fond a cauzei, cererea de intervenție principală a fost respinsă, astfel încât nu se poate reține că prin încuviințarea acesteia în principiu s-ar fi produs recurentei un prejudiciu ce nu putea fi înlăturat decât prin calea de atac a recursului.
Așa fiind, Curtea reține că acest motiv de recurs este nefondat.
Prin cel de al doilea motiv de recurs formulat, recurenta susține că sentința a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 133 din Legea nr.31/1990 și ale art. 581.pr. civ., întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale.
Cu privire la acest motiv de recurs, Curtea constată că dispozițiile art. 133 alin.1 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, permit titularului acțiunii în anularea hotărârii adunării generale a acționarilor să solicite suspendarea executării hotărârii atacate, fiind necesară, însă îndeplinirea condiției specifice de investire a instanței cu acțiunea în anulare, precum și a condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 581C.pr. civ. respectiv urgența, caracterul vremelnic al măsurii și neprejudecarea fondului.
Prin prezenta acțiune reclamanta - - a solicitat să se dispună suspendarea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor - din data de 12 iulie 2005, acțiunea fiind introdusă la data de 15.10.2009, deci la mai bine de patru ani de la data adoptării sale.
Este adevărat că, în condițiile art. 132 alin.3 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată, însă pentru admiterea cererii de suspendare se cere îndeplinirea imperativă a condițiilor menționate mai sus, iar condiția urgenței nu poate fi considerată îndeplinită la patru ani de la adoptarea hotărârii a cărei suspendare se solicită.
Cum recurenta reclamantă nu a reușit să facă dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru admiterea cererii sale, sub aspectul urgenței, nedovedind că această condiție este îndeplinită pentru păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea unei piedici ivite în cursul unei executări, Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, cu sediul în T, Calea Câmpulung, nr. 121, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 924 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimat - pârât cu sediul în T, Calea Câmpulung, nr. 121, Cod poștal -, Județ D, intimat - intervenient - MANAGEMENT SRL, cu sediul în T, -A,. 10, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.DF/CMF
5 ex./4.03.2010
dos.fond - - Tribunal D
jud.fond -
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
