Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 276/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 26/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 276
Ședința publică de la 05 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 2: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 3: Eugenia
GREFIER
***********************************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.14366/18.12.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI - a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta reclamantă prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar și intimata pârâtă prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că intimata pârâtă a depus prin serviciul registratură întâmpinare.
Recurenta reclamantă prin apărător depune în ședință publică taxele judiciare de timbru, fiind anulate de către
Curtea comunică în ședință publică întâmpinarea către recurenta reclamantă prin apărător, care, nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de aceasta.
Curtea învederează că din împuternicirea avocațială a apărătorului ales al recurentei reclamante reiese că acesta nu are drept de semnătură.
În ședință publică se prezintă administratorul recurentei reclamante care se legitimează cu CI seria - nr.-, care semnează cererea de recurs în fața instanței.
Intimata pârâtă prin apărător invocă oral în ședință publică excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, solicită admiterea excepției și trimiterea dosarului spre judecare Curții de Arbitraj.
Curtea învederează că a luat act de excepția invocată.
Recurenta reclamantă prin apărător arată că față de obiectul cererii solicită respingerea excepției și arată că este competentă instanța care a fost investită cu cererea de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art.150 pr.civ și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta reclamantă prin apărător arată că rezilierea unilaterală ar fi putut interveni sub control judiciar. Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă prin apărător solicită respingerea recursului formulat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Arată că nici până în acest moment spațiul nu a fost evacuat iar recurentei nu i s-a creat nici un prejudiciu. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului comercial d e față.
Prin cererea formulată la data de 7.12.2009,înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI -a Comercială sub nr. 48193/2009, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - SA, solicitând, pe calea ordonanței președințiale suspendarea prevederilor art. 22 lit. b și c și art. 23 din contractul de locațiunea nr. 439/06.09.2007 până la soluționarea acțiunii ce face obiectul dosarului nr-.
În motivare a cererii, reclamanta a arătat că la data de 6.09.2007 între părți s-a încheiat contractul de locațiune nr. 439 cu privire la spațiul situat în B,- sector 5. La această adresă, rec1amanta a executat construcția unei hale și a unei rampe pentru spălare și uscătorii pentru covoare, aceste amenajări ridicându-se la suma de 50.000 euro.
La data de 2.12.2009, pârâta a notificat rezilierea de plin drept a contractului potrivit art. 23 începând cu data de 1.12.2009.
Se mai arată că prin această notificare, în mod abuziv, pârâta face uz și de clauzele inserate în art. 22 litera b și c potrivit cărora poate dispune de bunurile societății.
In opinia reclamantei aceste clauze sunt abuzive, întrucât pârâta nu poate dispune de bunurile societății după bunul plac, fără să existe o hotărâre judecătorească. În art. 22 din contract s-a strecurat o eroare materială întrucât era vorba de încetarea contractului de închiriere, termenul referindu-se la rezilierea potrivit art.22 și nu 23. Așadar, pârâta face un abuz apelând la clauzele prevăzute de art. 22.
Totodată, a arătat reclamanta, că pârâta a procedat nelegal cu privire la evacuare, fără să existe o hotărâre prin care să se constate rezilierea contractului. Este inadmisibil ca locatorul să considere contractul reziliat din motive imputabile reclamantei.
Prin notificarea din 2.12.2009, pârâta a făcut afirmații neadevărate cu privire la datoriile pe care le-a pus în sarcina reclamantei.
În contradictoriu pârâta a arătat că reclamanta avea obligația de a plăti chiria și utilitățile consumate până la data de 15 ale lunii, dar nu și-a îndeplinit obligațiile, astfel încât prin sentința 11013/7.10.2009 a fost obligată la plata debitului de 110.441,76 lei. Întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, pârâta a fost grav prejudiciată, astfel încât începând cu 1 decembrie a considerat contractul ca fiind reziliat.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială prin sentința comercială nr. 14366 din 18.12.2009 a respins cererea formulată de reclamanta ca nefondat și a dispus restituirea cauțiunii de 2000 de lei, către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin contractul de închiriere nr. 439/06.09.2007, reclamanta a dobândit dreptul de folosință asupra unui spațiu situat în B,-, sector 5 format din teren și construcție - clădire de 140 mp.
Contractul s-a încheiat pe o perioadă de 3 ani, respectiv de la data de 06.09.2007 la data de 5.09.2010. La data de 1.12.2009, pârâta a comunicat locatarului rezilierea de drept a contractului, solicitându-i rec1amantei să evacueze spațiul, iar dacă nu se realizează evacuarea, toate bunurile vor fi inventariate și depozitate de către pârâtă într-un spațiu corespunzător până în 23.02.2010. Totodată, se atrage atenția rec1amantei asupra daunelor pe care le va plăti în situația în care nu va evacua spațiul.
Potrivit alt. 581 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea pierderilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din textul de lege menționat rezultă două condiții de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială și anume: urgenta și caracterul vremelnic. Din această ultimă condiție rezultă și oat reia condiție, și anume ca, prin măsura luată, să nu se prejudece fondul.
Reclamanta a investit instanța cu o cerere formulată pe calea a ordonanței presedințiale, care permite instituirea anumitor măsuri provizorii, în situații de urgență.
Pentru a se putea dispune măsuri vremelnice in situații de urgență în condițiile art.581 alin.1 Cpc, in cazul obligațiilor de a face sau de a nu face, reclamanta avea obligația de a invedera și proba împrejurări de fapt care să dovedească necesitatea luării măsurii pe calea ordonanței președințiale.
Din probele administrate nu rezultă că pârâta a avut un comportament abuziv, prin solicitarea adresată reclamantei de evacuare a spațiului. Articolul 23 din contract confirmă dreptul locatorului de a considera reziliat contractul pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către locatar. In al doilea rând, art. 22 instituie obligația reclamantei de a evacua spațiul, după încetarea contractului potrivit art. 23. Analiza dispozițiilor art. 22 și 23 din contract nu poate fi analizată de instanța învestită cu cererea de ordonanță președințială întrucât ar duce la prejudecarea fondului cauzei. De asemenea, instanța nu poate analiza condițiile în care a operat pactul comisoriu deoarece această analiză presupune soluționarea fondului cauzei.
Tribunalul a mai reținut că în procedura specială a ordonanței președințiale, instanța nu soluționează fondul pricinii, ci doar cercetează aparența de drept în favoarea uneia sau a alteia dintre părți. Examenul sumar al cauzei pe care instanța este obligată să-l facă are în vedere susținerile părților, în cadrul acestei examinări sumare instanța neexaminând însuși fondul dreptului litigios dedus judecății, ci rezumându-se la a stabili în favoarea căreia dintre părți există aparențele unei situații juridice legale și care justifică un interes legitim, pentru a se putea menține sau schimba o anumită stare, până la soluționarea litigiului pe calea acțiunii de drept comun.
În final tribunalul a arătat că nu este îndeplinită nici măsura urgenței, deoarece un posibil prejudiciu - contravaloarea bunurilor aflate în spațiul închiriat - este unul patrimonial, recuperabil. Totodată, s-a arătat că, așa cum rezultă din art. 22 din contract, locatorul păstrează bunurile pe o perioadă de 60 de zile. In notificarea care a generat litigiul, s-a menționat că bunurile vor fi depozitate într-un spațiu considerat a fi corespunzător până la data de 23.02.2010.
Tribunalul prin analiza materialului probator administrat a constatat că nu sunt suficiente indicii pentru a concluziona că există o aparență de drept în favoarea reclamantei. Prin sentința comercială nr. 11013/7.10.2009, reclamanta a fost obligată la plată sumei de 110.441, 760 lei reprezentând contravaloarea facturilor de chirie și utilități conform contractului de locațiune nr. 439/2007. Așadar, deși reclamanta invocă faptul că rezilierea nu a operat, iar pârâta acționează abuziv, din sentința menționată rezultă neexecutarea obligațiilor contractuale de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL.
În motivarea recursului s-a arătat că, prin actiunea ce formează obiectul dosarului de fată a solicitat suspendarea art. 22 lit. b și c și a art. 23 din contractul de locațiune nr. 439/06.09.2007 până la soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr-, ce are termen de judecată la data de 19.04.2010.
Suspendarea art. 22 lit. b și c și a art. 23 din contractul de locațiune nr. 439/06.09.2007 până la soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr- este o măsură, care ar fi durat până la soluționarea definitivă a cauzei ce a mentionat-
Urgența aplicării acestei măsuri este justificată de faptul că intimata-pârâtă și-a exprimat intenția de a proceda la evacuarea sa din spațiul situat în B,-, Sector 5 și totodată de a fi lipsită de bunurile proprietatea acesteia ori ale altei persoane. Consideră că este justificată pe deplin urgența aplicării acestei măsuri, câtă vreme termenul limită a fost stabilit unilateral de către intimata-pârâtă pentru data de 24.12.2009.
În situația în care se va realiza această evacuare, pagubele vor fi foarte mari pentru societatea sa și imposibil de recuperat după soluționarea cauzei pe fond, respectiv dosarul nr-. La această adresă, a executat construcția unei hale și a unor rampe pentru spălare, in suprafata de 123 mp, a decantoare1or si a canalizarii, a unei uscatorii pentru covoare in suprafata de circa 40 mp, a rampei si portilor de acces precum si utilarea acestor constructii cu utilaje specifice pentru ca acest obiectiv sa functioneze ca spălătorie de autovehicule și covoare. Aceste amenajări au costat peste 50.000 si au fost realizate in colaborare cu o alta societate comerciala, respectiv C LA RL. cu care a încheiat un contract de asociere.
Instanța de fond nu a analizat cererea din punctul de vedere al legalitatii și valabilitatii clauzelor inserate la art.22 literele b) si c).
Clauzele inserate de art.22 literele b) si c) din Contractul 493/2007, a caror anulare o cere in dosarul de fond si pe care solicită sa le suspende prin ordonanta presedentiala sunt nelicite si prohibite de lege.
Aceste clauze lezeaza dreptul proprietarului de a avea si a dispune asupra bunurilor proprietate privata avute sau realizate in incinta spatiului inchiriat. Mai mult decat atat, in articolele susmentionate, un tert, respectiv locatorul isi aroga dreptul de a dispune dupa bunul plac asupra proprietatii reclamante, chiar de aoi nstraina sau de aos upune degradarii si deteriorarii fara nici o obligatie.
Astfel ca in art.22 litera b) se precizeaza ca în situatia in care, in termen de 15 zile de la incetarea contractului, are dreptul de a evacua mărfurile si bunurile, fara ca sa raspunda de integritatea acestora."
In art.22 litera c), se precizeaza ca: " bunurile si marfurile retinute conform alineatului precedent, vor fi pastrate 60 zile, dupa care este in drept sa le valorifice".
Vanzarea bunurilor apartinand tertilor, conform prevederilor legale nu se poate face arbitrar, dupa bunul plac al locatorului Real SA, ci in confomitate cu prevederile Codului d e procedura civila, art.372 si urmatoarele, prin procedura executarii silite.
Din cele aratate mai sus, consideră ca prevederile celor doua articole, 22 literele b) si c), sunt ilicite si prohibite de lege, fiind necesara anularea lor.
Din punctul de vedere al rezilierii contractului, articolele a caror suspendare o cere sunt utilizate in scopul fraudarii societatii reclamante, existand si din acest punct de vedere necesitatea suspendării acestuia.
La data de 02.12.2009, pârâta Aan otificat REZILIEREA DE DREPT a contractului de locatiune nr. 439/06.09.2007, potrivit art. 23, începând cu data de 01.12.2009, solicitându-se totodată și evacuarea - SRL din spațiului arătat mai sus.
Articolul 22 din contract se referă la denunțarea unilaterală a contractului fără nici un motiv, cu o notificare de 90 de zile, fără a avea legătură cu rezilierea conform articolului 23.
Rezultă că motivele denunțării unilaterale enunțate la articolul 22 sunt complet diferite de motivele de reziliere pentru nerespectarea contractului enunțat la articolul 23.
Ca atare solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială așa cum a fost formulată.
În ședința publică din 5.02.2010 pârâta a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești arătând că potrivit articolului 31 din contractul încheiat neînțelegerile ivite între părți se soluționează la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României din
Cu privire la această excepție Curtea urmează aor espinge întrucât potrivit articolului 3434alineat 2 Cod procedură civilă instanța va reține spre soluționare procesul dacă pârâtul și-a formulat apărările în fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenția arbitrală.
În cauză pârâtul nu a solicitat la fondul cauzei declinarea la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
În ceea ce privește recursul formulat Curtea urmează a-l respinge ca nefondat pentru următoarele motive:
Corect a reținut instanța de fond că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile articolului 581 Cod procedură civilă pentru a suspenda prevederile articolelor 22 și 23 din contractul încheiat între părți, întrucât interpretarea acestor clauze contractuale nu se poate face decât pe calea acțiunii de drept comun.
Modificarea clauzelor contractuale în sensul anulării și rectificării acestora ar duce implicit la prejudecarea fondului cauzei, ori, în această situație, una din condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, nu este îndeplinită.
Nici ce-a de-a doua condiție de admisibilitate a cererii nu este îndeplinită, respectiv urgența, deoarece reclamantei nu i s-a creat nici un prejudiciu, prin cererea formulată.
În notificarea care a generat litigiul s-a consemnat că bunurile vor fi depozitate într-un spațiu corespunzător o perioadă de 60 de zile și numai după trecerea acestei perioade de timp s-ar pune problema valorificărilor în conformitate cu prevederile contractului de închiriere,
Nefiind îndeplinite condițiile articolului 3041coroborate cu 312 alineat 1 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, pârâta nu a făcut dovada depunerii onorariului avocațial, motiv pentru care instanța va respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.14366/18.12.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI - a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA.
Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 5.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda, Gabriela Sorina Prepeliță, Eugenia
