Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 278/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2729/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 278
Ședința publică de la 05 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
******************
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta reclamantă împotriva sentinței comerciale nr.13418/23.11.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - MANAGEMENT SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 04 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 05 februarie 2010, când a decis următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția Comercială la data 17.09.2009 sub nr.36556/- reclamanta - a solicitat instanței pe cale de ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâta - Management SRL, să dispună suspendarea provizorie a executării Hotărârii Adunării Generale a Asociaților societății pârâte din data de 31.08.2009 cu privire la numirea administratorului unic în persoana d-lui, modificarea corespunzătoare a Actului constitutiv, majorarea capitalului social al - Air SRL și împuternicirea d-lui pentru a semna Decizia asociatului unic al Air și Actul Constitutiv actualizat al Air în sensul majorării capitalului social, până la soluționarea acțiunii în anulare a acestei hotărâri, până la soluționarea acțiunii în anularea acestei Hotărârii. S-a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că are calitatea de asociat al societății pârâte, deținând 20% din capitalul social și că alături de ceilalți cinci asociați dintre care unul, - SA, este asociatul majoritar cu o participare de 51 % la capitalul social a participat, în data de 31.08.2009 la ședința Adunării Generale a Asociaților. Reclamanta arată în continuare că Hotărârea AGA a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.79 din legea nr.31/1990 republicată, respectiv cu votul asociatului majoritar, care avea interese contrare acelora ale societății, precum și ale art.36 și 52 din legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței care interzice expres, de la data deschiderii procedurii insolvenței orice formă de realizare a creanțelor asupra averii debitorului, în afară de cele reglementate de legea specială.
Cu privire la condițiile de admisibilitate prevăzute de art.581 din Codul d e procedură civilă reclamanta a arătat că cererea are un caracter urgent atât datorită însăși naturii sale comerciale cât și pentru faptul că punerea în executare a hotărârii atacate reprezintă un fapt iminent, dar și pentru că este necesar să fie înlăturat rapid abuzul de drept și consecințele acestuia și să fie instaurată legea și ordinea de drept în vederea limitării prejudiciilor de orice natură, suferite atât de asociați cât și de societate, că este deoarece măsura suspendării este limitată în timp până la soluționarea cererii în anulare a Hotărârii AGA și că prin măsura dispusă nu se prejudecă fondul, deoarece suspendarea provizorie se soluționează pe baza simplei aparente în drept.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în ședința publică din 23.11.2009 pârâta a solicitat instanței să respingă cererea de ordonanță președințială, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, respectiv condițiile neprejudecării fondului - aparența dreptului fiind în favoarea sa și urgența în sensul că reclamanta nu a invocat și nici nu a făcut dovada nici a inițierii vreunui demers de punere în executare a hotărârii în ceea ce privește majorarea capitalului social al Air, nici a vreunui prejudiciu iminent a se produce și a afecta fie patrimoniul său, fie patrimoniul societății subscrise.
În urma analizării probatoriilor administrate în cauză Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, prin sentința comercială nr. 13418/23.11.2009 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă, apreciind că reclamanta nu a dovedit urgența măsurii solicitate, respectiv a elementelor evidențiate în cererea de chemare în judecată în raport de care instanța ar trebui să constate caracterul iminent și irevocabil al pagubei.
A mai apreciat instanța de fond că prejudiciul invocat de reclamantă este unul eventual, atât în ceea ce o privește, cât și referitor la societatea comercială, nefiind produsă nici o minimă dovadă că schimbarea conducerii societății, respectiv diminuarea participației acesteia într-o societate aflată în procedura insolvenței, sunt de natură a păgubi, atât patrimoniul societății, cât și patrimoniul asociatului minoritar.
Împotriva sentinței anterior menționată a declarat recurs, în termen legal, societatea reclamantă, cauza fiind înregistrată la data de 14.12.2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivare recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă susținând că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor articolului 581 Cod procedură civilă, deoarece instanța a omis să constate că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate reglementate prin textul articolului anterior menționat.
A susținut recurenta că urgența a fost dovedită atât prin însăși natura comercială a cererii, cât și prin faptul că hotărârea atacată a fost deja pusă în executare și a început să producă efectele specifice, deși este în mod vădit contrară legii.
Raportat la această susținere, recurenta a arătat că hotărârea adunării generale din data de 31.08.2009 a fost depusă spre înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului, iar planul de reorganizare al - AIR SRL a fost adus la cunoștința judecătorului sindic sub aspectul majorării capitalului social al societății, astfel că hotărârea AGA contestată a devenit aplicabilă și opozabilă.
În ce privește condiția vremelniciei, a arătat recurenta că măsura pe care a solicitat-o prin intermediul procedurii de ordonanță președințială este limitată în timp până la soluționarea cererii în anulare a hotărârii adunării generale atacate, cerere ce constituie obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului București.
Și sub aspectul îndeplinirii condiției de neprejudecare a fondului cauzei, recurenta a susținut că aparența dreptului este în favoarea sa, argumentând în sensul că hotărârea AGA din 31.08.2009 s-a adoptat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale articolului 79 din Legea nr.31/1990 respectiv cu votul asociatului majoritar care avea interese contrare acelora ale societății.
Aceasta deoarece, atât societatea intimata - pârâtă cât și - SA au calitatea de creditori ai - AIR SRL, având același de prioritate în recuperarea creanței, însă - SA urmărește să-și realizeze creanțele sale înaintea tuturor celorlalți creditori, prin compensarea creanțelor sale cu părți sociale noi.
Având în vedere și faptul că prin procedura compensării prevăzută de articolul 209 alineat 2 din Legea nr.31/1990 republicată, - SA urmărește să evite procedura de verificare a creanțelor prevăzute de Legea nr.85/2006 și să diminueze cota de participație a societății pârâte - AIR SRL, apare evident faptul că în aceste împrejurări nu putea lua parte la nici o deliberare sau decizie prin această operațiune.
Recurenta a susținut că se impune anularea hotărârii adunării generale și cu privire la numirea administratorului societății, persoană care este în același timp și administrator al - AIR SRL dar și a altor societăți din grupul, astfel că este evident că va favoriza pe asociatul majoritar în detrimentul societății.
O altă critică formulată de societatea recurată vizează faptul că hotărârea adunării generale din 31.08.2009 s-a adoptat încălcarea dispozițiilor imperative ale articolelor 36 și 52 din Legea nr.85/2006, care interzic în mod expres orice formă de realizare a creanțelor asupra averii debitorului, în afara celor reglementate de Legea nr. 85/2006, ori compensarea, astfel cum este reglementată de articolul 1143 și următoarele cod civil se înscrie în categoria actelor judiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
A mai susținut recurenta și că hotărârea adunării generale a cărei anulare a solicitat-o, contravine dispozițiilor imperative ale articolului 52 din Legea nr.85/206, întrucât la data deschiderii procedurii insolvenței nu existau datorii reciproce, creanțele invocate de - SA nu au fost verificate sau recunoscute nici de judecătorul - sindic, nici de o altă instanță de judecată, iar parte din ele sunt ulterioare deschiderii procedurii insolvenței.
Un ultim argument al recurentei vizează faptul că de vreme ce prin sentința comercială nr. 5548 din 16.12.2008 a Tribunalului București - Secția a VII a Comercială de deschidere a procedurii insolvenței s-a interzis înstrăinarea părților sociale și s-a dispus indisponibilizarea acestora în registrele speciale de evidență, nu se poate modifica nici ca valoare și nici ca număr.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 4 februarie 2010 recurenta a solicitat în baza dispozițiilor articolului 305 Cod procedură civilă administrarea probei cu înscrisuri noi, cerere încuviințată de instanță, fiind depus la dosarul cauzei, în xerocopie, planul de reorganizare a activității - AIR SRL, precum și declarația de creanță formulată de - MANAGEMENT SRL în dosarul nr- al Tribunalului București, având ca obiect procedura insolvenței în ceea ce privește pe - AIR SRL.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea apreciază că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Pentru inițierea unui demers judiciar pe calea ordonanței președințiale, titularul cererii trebuie să justifice îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții de admisibilitate: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Dintre acestea, instanța de fond a analizat doar prima condiție, din perspectiva urgenței cererii. Cum însă pentru respingerea unei cereri de ordonanță președințială este suficient a se constata că fie și una din condițiile acesteia nu se verifică, Curtea apreciază că nu se poate ajunge la concluzia neanalizării fondului cauzei de instanța de fond,considerentele sentinței urmând a fi suplinite în prezenta decizie.
Sub un prim aspect, recurenta critică hotărârea instanței de fond susținând că aceasta ar fi greșit atunci când a apreciat că nu a fost dovedită urgența cererii.
Există urgența ori de câte ori dreptul părții care reclamă ar fi amenințat a se pierde cu totul, dacă s-ar recurge numai la procedura obișnuită de judecată, sau cel puțin ar suferi un prejudiciu grav, foarte greu de reparat.
În mod neîntemeiat recurenta susține că urgența este dovedită prin însăși natura comercială a cererii, întrucât urgența nu trebuie confundată cu celeritatea cu care trebuie să se desfășoare procesele și cererile în materie comercială, potrivit dispozițiilor articolului 7206Cod procedură civilă, care presupune finalizarea procesului într-un termen rezonabil.
Un alt argument al neîndeplinirii condiției urgenței în speță este unul de ordin probatoriu.
Deși recurenta justifică urgența măsurii solicitate invocând necesitatea înlăturării piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării hotărârii AGA atacate, Curtea apreciază că prin aceasta acționarii intimatei - pârâte și-au exprimat doar intenția de a proceda pe viitor la majorarea capitalului social al - AIR SRL, acesta fiind atributul exclusiv al fiecărei societăți comerciale, potrivit dispozițiilor articolului 113 litera f raportat la articolul 210-216 din Legea nr.31/1990.
Cât timp prin hotărârea AGA contestată a fost exprimată doar intenția voinței asociaților societății intimate de abordare a unei conduite viitoare cu privire la - AIR SRL, Curtea apreciază ca lipsit de relevanță faptul că hotărârea atacată a fost depusă spre înregistrare la Oficiul registrului Comerțului, devenind astfel aplicabilă și opozabilă.
Referitor la caracterul vremelnic al măsurii, pentru cazul îndeplinirii și a celorlalte condiții de admisibilitate, acesta ar fi fost întrunit, efectele hotărârii ce s-ar fi dat (pentru situația admiterii ei), durând până la soluționarea definitivă și/sau irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea hotărârii AGA din data de 31.08.2009, dosar înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială sub nr-.
Neprejudecarea fondului cauzei, însă, întocmai ca și urgența, este cea de-a doua condiție de admisibilitate, care în speță nu se verifică, aparența dreptului neoperând în favoarea recurentei - reclamante.
Instanța ce va judeca cererea de anulare a hotărârii AGA va trebui să cerceteze dacă actele juridice contestate au fost săvârșite cu nerespectarea dispozițiilor legale, aceasta fiind și sarcina instanței ce judecă cererea de ordonanță președințială, în măsura în care aceasta se poate determina doar "pipăind fondul".
Or, așa cum deja s-a arătat cu prilejul cercetării condiției urgenței cererii, aparent decizia luată de intimata - pârâtă, a cărei anulare o solicită recurenta - reclamantă s-a concretizat doar într-o intenție, însă determinarea juridică reală urmează a avea loc pe calea dreptului comun, în caz contrar prejudecându-se fondul.
Curtea constată că nu se impune analiza motivelor de recurs vizând trimiterile recurentei la faptul că hotărârea AGA din 31 august 2009 s-a adoptat cu încălcarea dispozițiilor articolului 79, 36 și 52 din Legea nr.85/2006, critici care exced cadrului procesual urmând a constitui obiect al analizei instanței învestită cu soluționarea cererii întemeiată pe dispozițiile dreptului comun.
Pentru aceste considerente, Curtea a respins recursul reclamantei, conform articolului 312 alineatele 1 și 3 Cod procedură civilă, cu referire la articolul 3041Cod procedură civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva sentinței comerciale nr.13418/23.11.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - MANAGEMENT SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 5.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
-
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./11.02.2010
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Gabriela Sorina PrepelițăJudecători:Gabriela Sorina Prepeliță, Carmen Mihaela Negulescu
