Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 283/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 283/
Ședința publică din 24 martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta ON GAZ Distribuție cu sediul în T - M, nr. 21, județul M, împotriva Ordonanței nr. 327 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată depuse la dosar concluziile scrise formulate de pârâta-recurentă ON GAZ Distribuție T - M ( 20-22), precum și concluziile scrise formulate de reclamanta intimată " M" T ( 15-19).
dezbaterilor și concluziile părții prezente s-au consemnat în Încheierea ședinței din 17 martie 2009, care face parte integrantă din corpul prezentei hotărâri, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 24 martie 2009.
CURTEA,
Prin ordonanța nr. 327/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dos. nr-, a fost admisă cererea de ordonanță președențială formulată de reclamanta " M" reprezentată prin administrator special și administrator judiciar în contradictoriu cu pârâta ON GAZ DISTRIBUȚIE și, în consecință, a dispus obligarea pârâtei la sistarea lucrărilor efectuate la conducta de gaze care se află între șoseaua principală și fosta Fermă Pomicolă până la soluționarea litigiului ivit între părți, înregistrat la Tribunalul Mureș sub nr-.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată pe calea ordonanței președențiale, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamanta a solicitat cele dispuse prin ordonanță motivând că în anul 2000 realizat investiția constând în conducta de gaz după obținerea avizelor și autorizației necesare, fiind suportată integral din fondurile exclusive ale societății. În anul 2007, precizează reclamanta, aceasta a observat că se efectuează lucrări de branșament la conducta de gaz fără acordul ei. În luna decembrie 2008 s-a efectuat alt branșament fără acordul reclamantei, astfel că a solicitat pârâtei să sisteze orice lucrare până la soluționarea litigiului ivit între reclamantă și pârâtă, fără a primi însă a primi răspuns. Reclamanta precizează că din conducta de gaz sunt alimentate instalațiile aflate la sediul societății, de asemenea, se află în construcție 22 de vile, proprietatea reclamantei, ce urmează a fi alimentate din aceeași conductă; or, pretinde reclamanta, dacă vor fi conectați și alți consumatori există riscul ca debitul de gaz să scadă iar imobilele reclamantei să nu mai poată fi alimentate. Reclamanta arată că prin executarea lucrărilor de branșare a diverșilor consumatori se aduce atingere gravă dreptului de proprietate asupra conductei de gaz, creându-i-se un prejudiciu material important.
Pârâta, prin concluziile formulate, reține instanța de fond, a solicitat respingerea cererii ca nelegală și netemeinică nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă invocând dispozițiile art. 32 din Legea nr. 351/2004 în sensul în care ar avea dreptul de a utiliza bunurile proprietatea terților prin efectul legii pentru a-și îndeplini obligațiile legale de dezvoltare a sistemului de distribuție, prin bunuri înțelegându-se obiective componente ale sistemului de distribuție, puse în funcțiune până la intrarea în vigoare a legii gazelor, utilizate de către operatorii licențiați pentru realizarea serviciilor publice de interes național de transport sau de distribuție. Pârâta invocă o adresă a din 10.01.2005 în care se arată că în cazul în care se procedează la conectarea unui utilizator prin extinderea rețelei de distribuție a gazelor naturale, proprietatea terților, finanțarea noii conducte la conducta deja existentă urmând a fi realizată de operatorul de distribuție sau solicitantul de acces în funcție de criteriile stabilite de Legea 351/2004. De asemenea, pârâta precizează că nu este posibilă diminuarea presiunii din conducta proprietatea reclamantei întrucât distribuitorul este obligat să asigure alimentarea consumatorilor la presiuni constante, conform parametrilor tehnologici contractați. În final, mai precizează că prin extinderea rețelei la conducta deja existentă nu este nevoie de acordul sau plata unei despăgubiri către proprietara conductei întrucât investiția se realizează conform art. 35 lit. a din Legea 351/2004 prin modernizarea și dezvoltarea sistemului de distribuție.
Analizând acțiunea formulată pe calea ordonanței președențiale, instanța de fond reține că art. 2 al Legii 351/2004 stabilește, printre altele, două principii, și anume eficiența economică, în general, și eficiența energetică în special, respectiv asigurarea accesului nediscriminatoriu la sursele de gaze naturale, principii ce trebuie respectate, apreciază prima instanță, atunci când se solicită accesul unor noi solicitanți la rețea, indiferent de modalitatea de acces la rețea, dispozițiile fiind prevăzute la art. 61 - 68 din Legea 351/2004.
Aceste dispoziții, își continuă argumentarea prima instanță, se coroborează cu art. 70 și 71 din Legea 351/2004, conform cărora magistrala directă construită de consumatorul eligibil pe cheltuiala proprie se află în proprietatea acestuia, precum și cu art. 85 lit. g pct. 1 din aceeași lege, care prevede dreptul concesionarului serviciilor de distribuție să utilizeze bunurile proprietatea terților în realizarea serviciului de transport sau de distribuție a gazelor naturale asigurând accesul noilor solicitanți cu prezentarea acceptului proprietarului.
Or, pretinde instanța de fond, prin faptul că nu s-a cerut acceptul reclamantei, pârâta a acordat atenție exclusiv criteriului economic astfel că se prefigurează o atingere adusă dreptului de proprietate al reclamantei. Așadar, instanța de fond conchide că practicile pârâtei contravin principiului echității și a nediscriminării care trebuie să guverneze raporturile juridice dintre părți; totodată, mai afirmă că folosirea bunurilor reclamantei de către pârâtă, fără acceptul reclamantei, conduce la atingerea atributelor de posesie și folosință ce se cuvin proprietarului și creează inechități între participanți. Aceasta este cu atât mai evident, apreciază instanța de fond, cu cât se asigură accesul unor terți ce nu au contribuit în cotă parte la conductele construite și finanțate de reclamantă pentru extinderea rețelei și fără acordul prealabil al acesteia.
Din această perspectivă, prima instanță apreciază că este îndeplinit caracterul urgenței întrucât prin oprirea lucrărilor de branșament, de extindere sau racordare sau orice lucrări ar fi indicată în acest moment, altfel după punerea în funcțiune a rețelei extinse și restabilirea situației anterioare ar fi complicată, ar presupune alte procese pentru debranșarea terților sau pentru obținerea de despăgubiri.
De asemenea, ar fi îndeplinită și cerința vremelniciei întrucât măsura durează numai până la soluționarea pe fond a cauzei.
Față de această hotărâre a declarat recurs, în termen, pârâta ON GAZ DISTRIBUȚIE solicitând ca instanța să dispună, prin admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de ordonanță președențială. În motivele de recurs, recurenta consideră că instanța de fond nu a dovedit în mod clar, neechivoc existența urgenței generate de racordarea altor noi consumatori, în acest sens, prevalându-se de posibilitatea ca instanța să prejudece fondul, prin aparența dreptului încălcat, recurenta invocă dispozițiile art. 32, 35 lit. a din Legea nr. 351/2004, argumentând cu aceleași raționamente ca cele prezentate în fața instanței de fond. În plus se mai arată că prin menținerea măsurii dispuse prin ordonanța președențială s-ar bloca activitatea recurentei în zona respectivă, pe de-o parte, iar, pe de altă parte, noii solicitanți ar fi în imposibilitate de a fi racordați la sistemul de distribuție.
La dosar a depus concluzii scrise și intimata reluând apărările și argumentele prezentate și primei instanțe.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs, a argumentelor invocate în concluziile scrise de intimată, cât și în temeiul principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Potrivit art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va putea ordona ". măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.".
Pentru a putea admite o astfel de cerere este necesar a constata îndeplinirea cumulativă a trei condiții: caracterul grabnic al măsurii, respectiv urgența măsurii; caracterul vremelnic, precum și neprejudicierea fondului. Cele trei condiții nu trebuie văzute ca fiind independente una de alta, ci în strânsă interdependență, în strânsă legătură, în așa fel încât argumentele de bază pentru a constata existența sau inexistența uneia din condiții putând fi în strânsă conexiune cu argumentele constatării existenței ori inexistenței celorlalte condiții.
În ce privește neprejudicierea fondului, în raport cu cele indicate mai sus de instanța de recurs, instanța de fond a pretins că aceasta decurge din vremelnicia măsurii, dar și din cercetarea aparenței dreptului, fără a analiza fondul raportului juridic. Motiv pentru care, arată în continuare instanța de fond, aceasta a încercat să analizeze raportul litigios prin prisma unor principii juridice ce guvernează raporturile juridice prin prisma legislației aplicabile.
În fapt, instanța de fond a procedat invers, în sensul în care a desprins concluzia existenței condiției vremelniciei din existența condiției neprejudicierii fondului din perspectiva analizei unor principii de drept raportate la legislația aplicabilă.
Așadar, prima instanță a pretins că folosirea bunurilor fără despăgubirea reclamantei - intimate, aceasta din urmă bazându-și activitatea pe principiile economice și eficienței economice, ar conduce la atingerea atributelor de posesie și folosință ce se cuvin proprietarului și ar crea, astfel, inechități între participanții la raportul juridic. În ce privește aplicarea acestui principiu la legislația în domeniu, instanța de fond face referire la dispozițiile art. 61 - 68 și art. 70 și 71 din Legea nr. 351/2004 (legea gazelor).
Instanța de recurs reține, odată cu prima instanță, că într-adevăr cercetarea aparenței dreptului se impune, cu atât mai mult cu cât tocmai asta solicită reclamanta - intimată prin cererea pe calea ordonanței președențiale, și anume că prin branșarea unor diverși consumatori la conducta proprietatea acesteia se aduce atingere tocmai dreptului de proprietate al reclamantei - intimate.
În primul rând, instanța de fond nu a ținut cont de apărările pârâtei - recurente, inclusiv a înscrisurilor depuse la dosar, și nici nu le-a cercetat în vreun fel, deși în ce privește condițiile vremelniciei, urgenței, cât și ale neprejudicierii fondului ar fi fost clarificate dacă instanța de fond ar fi avut în vedere, spre exemplu, planul de situație - zona, depus de pârâta - recurentă la dosar ( 42 dos. primă instanță). Acest plan, certificat a fi conform cu originalul, arată că în fapt nu e vorba de branșamentul unor consumatori, așa cum îi definește punctele 16 și 19 ale art. 3 din Legea nr. 351/2004 ( " 16. consumator - persoană fizică sau juridică care cumpără gaze naturale pentru consumul propriu. 19. consumator casnic - consumatorul care achiziționează gaze naturale pentru consumul casnic propriu."), ci de o cu totul altă situație, și anume de extindere a rețelei de distribuție de către operatorul licențiat (a se vedea același art. 3, pct.: 9. bunuri proprietate a terților - obiective componente ale Sistemului național de transport sau ale sistemelor de distribuție, puse in funcțiune până la data intrării în vigoare a prezentei legi, utilizate de către operatorii licențiați pentru realizarea serviciilor publice de interes național de transport sau de distribuție, bunuri neincluse țn patrimoniul acestora).
Ca atare, contrar a ceea ce susține reclamanta - intimată prin cererea de ordonanță președențială, nu este vorba de branșarea unor consumatori la conducta proprietatea acesteia, ci de o extindere a acestei conducte de către recurenta - pârâtă, realizată deja, și la care au fost branșați consumatori casnici.
Cu alte cuvinte, în mod evident nu există un raport juridic direct între reclamanta - intimată și consumatori, ci un raport juridic între reclamanta - intimată și recurenta - pârâta, pe de-o parte, și, pe de altă parte, un raport juridic între recurenta - pârâtă și consumatorii casnici.
Așadar, obiectul prezentei cauze excede, fără îndoială, cadrului legal instituit prin Legea gazelor (Legea 351/2004) din moment ce în primul rând conectarea la conducta proprietatea reclamantei - intimate s-a făcut printr-o conductă proprietatea recurentei - pârâte (a se vedea în acest sens planul de situație - zona ) prin procedura deextindere a conductei proprietatea intimateiși nu este vorba de branșarea consumatorilor la conducta intimatei. Din acest punct de vedere, conform art. 129 aliniat ultim Cod procedură civilă, fără îndoială că instanța de fond, în acord și cu înțelesurile date noțiunilor mai sus - arătate date de legiuitor în Legea nr. 351/2004, s-a pronunțat dincolo de limitele în care a fost sesizată, motiv pentru care instanța de recurs apreciază că, de fapt, cererea de ordonanță președențială, prin care se solicită "sistarea lucrărilor de branșament"pe care le face pârâta - recurentă ar fi trebuit respinsă întrucât, așa cum s-a arătat, nu există niciun raport juridic între consumatorii/solicitanți de branșament și reclamanta - intimată din moment ce așa - zisa branșare s-a făcut la conducta proprietatea recurentei - intimate, după cum relevă în mod aparent planul de situație mai sus - amintit.
Sigur, situația de fapt concretă nu poate fi decelată decât în urma verificării pe fond a acțiunii introduse de reclamanta - intimată (cererea de chemare în judecată introdusă la data de 27.06.2008 cu nr. de dosar - al Tribunalului Comercial Mureș - 43 dos. primă instanță), eventual printr-o cercetare la fața locului sau alte mijloace de probă pe care, eventual, instanța le va admite. Însă, nu este posibil ca pe calea ordonanței președențiale să fie cercetat fondul, în caz contrar fiind încălcată condiția negativă impusă de art. 581 Cod procedură civilă, adică neprejudecarea fondului. În orice caz, din înscrisurile depuse la dosar de pârâta - recurentă rezultă, în mod aparent, o altă stare de fapt decât cea reținută de fapt, ca urmare a pipăirii fondului, urmând ca pe calea comună, în ce privește dosarul nr-, să stabilească raporturile juridice corecte între părți.
Cu atât mai mult cu cât instanța de fond, în soluționarea cererii de ordonanță președențială, face o confuzie prin raportarea la dispozițiile art. 61 - 68 și 70 și 71 din Legea gazelor, tocmai pentru că în cazul de față nu este vorba de " accesul terților la. sistemele de distribuție", tocmai pentru că terții au avut acces nu la conducta reclamantei - intimate, ci la conducta pârâtei - recurente, ceea ce reprezintă o cu totul altă situație (art. 61 - 68 din Legea gazelor). Sigur, în măsura în care reclamanta - intimată ar fi evidențiat încălcarea dreptului de proprietate prin extinderea conductei de către recurenta - pârâtă, ceea ce s-a și întâmplat în fapt (cel puțin aparent, după cum rezultă din planul de situație conform cu originalul - 42 dosar primă instanță) fără a fi despăgubită, atunci instanța de fond și, implicit, instanța de recurs ar fi putut discuta despre oportunitatea acestei extinderi din perspectiva aducerii atingere la dreptul de proprietate.
Cu atât mai puțin poate fi vorba de accesul la magistrale directe a unor consumatori eligibili, deci nu poate fi vorba de aplicarea art. 70 și 71 din Legea gazelor întrucât tocmai acest act normativ explică ce se înțelege prin conductă magistrală directă (punctul 14 al art. 3: "conducta magistrală - conducta care funcționează în regim de înaltă presiune, mai mare de 6, inclusiv instalațiile, echipamentele și dotările aferente, prin care se asigură transportul gazelor naturale între punctele de preluare din conductele din amonte, punctele de predare la consumatorii distribuitori/furnizori și, respectiv, tranzitul între punctele de intrare și punctele de ieșire în/din țară") și consumator eligibil (punctul 18 al aceluiași articol: "consumator eligibil - consumatorul care poate să aleagă furnizorul și care are acces la sistem în condițiile menționate în prezenta lege"), în cazul de față niciuna din aceste situații nefiind incidentă, nici măcar din punctul de vedere al aparenței dreptului.
Chiar și pornind de la constatarea (greșită) a instanței de fond că s-ar fi adus atingere dreptului la proprietate prin branșarea consumatorilor casnici, instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 32 din Legea gazelor, care prevede textual că: "activitatea de distribuție a gazelor naturale constituie serviciu public de interes național"coroborat cu art. 35 lit. a, ce prevede ca obligație pentru recurenta - pârâtă, ca distribuitor de gaze naturale să dezvolte sistemul de distribuție, și lit. daa celuiași articol, care prevede obligația pentru aceeași recurentă de a asigura ". accesul terților la sistemele de distribuție, în condiții nediscriminatorii, în limitele capacităților de distribuție".
Or, potrivit art. 44 din Constituția României este cât se poate de adevărat că dreptul de proprietate este garantat, iar proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege (paragrafele 1 și 2 ale acestui articol), dar, în egală măsură, se prevede o restricție constituțională extrem de importantă la paragraful 7 al articolului 44, și anume că "dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinități, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, sau obiceiului, revin proprietarului". Este evident că "sarcina" la care se referă constituantul în cazul de față, prin prisma dispozițiilor din Legea gazelor mai sus - amintite, obligă pe proprietar de a ține cont că în egală măsură și terții consumatori pot avea acces în condiții nediscriminatorii la distribuția gazului metan.
Că se poate pune problema unei despăgubiri între proprietarul conductei inițiale, respectiv reclamanta - intimată, și proprietarul conductei rezultate prin extindere, respectiv recurenta - pârâtă, nu poate contribui în niciun fel la obturarea, la încălcarea dreptului de acces la un bun declarat de interes național prin accesul la sistemul de distribuție al gazelor. Altfel, am fi în situația ca prin aparenta satisfacere a dreptului de proprietate al reclamantei - intimate, prin oprirea "branșării" acestor consumatori la rețeaua de distribuție, să se încalce un alt drept fundamental la proprietate, de data aceasta al consumatorilor casnici, care au dreptul de acces la un bun de interes național (este vorba, evident, în limitele date de art. 1 al Protocolului 1 la Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului tot de un drept de proprietate, prin acces la astfel de sisteme de distribuție).
Concluzionând, neprejudecând fondul, însă cercetând aparența dreptului din perspectiva celor solicitate prin cererea de ordonanță președențială, instanța de recurs constată că în fapt această condiție esențială și cumulativă prevăzută de art. 581 Cod procedură civilă nu este întrunită.
Cum, condiția urgenței decurge, în cazul de față, din această condiție negativă, ce nu este îndeplinită, instanța constată de asemenea că nici această condiție nu este îndeplinită.
Instanța de recurs nu mai consideră necesar a cerceta condiția vremelniciei întrucât, după cum s-a și precizat deja, cele trei condiții trebuiesc îndeplinite cumulativ, ori, cum două dintre condiții nu sunt îndeplinite este evident că nu mai este necesară examinarea și acestei ultime condiții.
În raport cu argumentele și raționamentele de mai sus, instanța va admite recursul formulat în cauză, va modifica integral hotărârea atacată în sensul că va respinge ca inadmisibilă cererea de ordonanță președențială formulată de reclamanta - intimată "" prin administratorul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de ON DISTRIBUȚIE, cu sediul în T - M, nr. 21, județul M, împotriva Ordonanței nr. 327/27 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
Modifică integral hotărârea atacată, în sensul că respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta " M".
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, la 24 martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./18.05.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
