Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 288/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 288/
Ședința publică din 26 martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta Com, J-, CUI R -, cu sediul în Târnăveni,-, județul M, împotriva Ordonanței nr.240 pronunțată la data de 23.01.2009 de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal răspund reclamanta-recurentă Com Târnăveni prin avocat și pârâta-intimată Târnăveni prin avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară în sumă de 6,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar intimata-pârâtă a depus întâmpinare.
Reprezentantul reclamantei-recurente declară că are cunoștință de conținutul întâmpinării și solicită amânarea judecării cauzei.
Reprezentanții ambelor părți declară că nu au alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantei-recurente solicită admiterea recursului astfel cum este formulat în scris, casarea hotărârii atacate în baza prev. art.309 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, și rejudecând cauza, a se dispune admiterea cereri ide ordonanță președențială formulată de societatea reclamantă și evacuarea necondiționată și provizorie a pârâtei din imobilul situat în Târnăveni-.2, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâtei-intimate cere, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Precizează că pe rolul Judecătoriei Târnăveni se află înregistrat dosarul nr- privind cererea de evacuare a pârâtei cu termen de judecată la 26.03.2009, iar pe rolul Tribunalului Mureș se află dosarul nr- privind contestația în anulare are termen de judecată la data de 14.04.2009. Mai arată că în speță, nu se poate reține că societatea pârâtă ar fi săvârșit un abuz ce periclitează folosința și posesia imobilului de către reclamantă în condițiile în care societatea pârâtă avut proprietatea și posesia imobilului până la data licitației.
CURTEA,
Prin ordonanța comercială nr. 240/23.01.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dos. nr-, s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta COM ca neîntemeiată.
De asemenea, a dispus respingerea cererii pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 18.11.2008 reclamanta, se arată în considerentele hotărârii atacate, a solicitat instanței să oblige pârâta să evacueze necondiționat și provizoriu imobilul situat în Târnăveni, P-ța -, nr. 14,. 2, jud. M până la soluționarea cererii de evacuare ce formează obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Tg. M, motivând că deși a dobândit dreptul de proprietate al imobilului în cauză, ce a fost întabulat, prin faptul că pârâta nu eliberează spațiul îi produce grave prejudicii concretizate în neputința de a folosi acest spațiu conform scopului pentru care l-a cumpărat, că spațiul are nevoie de reparații capitale pentru a se preveni producerea unei pagube iminente în patrimoniul reclamantei, că pârâta lasă spațiul în degradare. Pentru toate acestea, invocând și dispozițiile art. 1 paragraf 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, reclamanta consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea cererii pe motiv că nu există cazul grabnic în vederea păstrării unui drept sau pentru prevenirea unei pagube iminente. În continuare arată că imobilul fiind vândut de organele execuțional fiscale cu încălcarea unor norme imperative, la un preț cu 50% mai mic decât prețul de evaluare al imobilului, a atacat această vânzare către cumpărătoarea - reclamantă cu contestație la executare ce formează obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Târnăveni. Mai arată că potrivit raportului de evaluare rezultă că imobilul nu are niciun fel de probleme constructive iar formularea cererii la peste 4 luni de la data licitației face să dispară elementul urgenței, nemaifiind necesară luarea unei măsuri vremelnice. Totodată, susține că imobilul a fost cumpărat la un preț derizoriu, reclamanta neavând intenția de a desfășura activități comerciale întrucât, la scurt timp de la cumpărare, a încercat să-l revândă, împrejurare ce a determinat pârâta să noteze procesul în cartea funciară.
Cererea de ordonanță președențială, arată instanța de fond, a fost inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Târnăveni, care, prin sentința civilă nr. 1134/2008, a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Mureș.
Pe fondul cererii de ordonanță președențială, instanța a analizat condițiile cumulative necesare pentru admitere. Astfel, în ce privește urgența măsurii, reține că deși reclamanta arată că s-ar crea o pagubă iminentă concretizată în degradarea imobilului, aceasta nu a produs nicio probă care să ateste această împrejurare de fapt.
În raport cu apărarea reclamantei, și anume că prin refuzul de a elibera spațiul ce, în mod aparent, îi aparține ca proprietar prin cumpărare, i se aduce atingere prerogativelor dreptului de proprietate în sensul că îi este periclitată folosința și posesia imobilului, instanța pornește de la faptul că într-adevăr reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate, însă constată, de asemenea, că până la data de 27.08.2008 pârâta a deținut dreptul de proprietate, dată de la care a pierdut proprietatea ca urmare a înstrăinării imobilului prin licitația organizată în cadrul executării silite, urmare a acestei licitații dreptul de proprietate fiind transferat de la pârâtă la reclamantă.
Or, pretinde instanța de fond, a stabili în aceste împrejurări că pârâta ar comite un act abuziv prin refuzul de a părăsi spațiul, în condițiile în care pârâta a deținut în deplină proprietate imobilul până la data de 27.08.2008, ar echivala cu o anticipare a fondului acțiunii în evacuare pe calea dreptului comun. Din acest punct de vedere, prima instanță conchide că în speță nu ar fi îndeplinită nici condiția neprejudecării fondului.
În fine, instanța de fond apreciază că nu este îndeplinită nici condiția vremelniciei ținând cont de faptul că reclamanta confundă această noțiune, ce ține de esența și natura ordonanței președențiale, cu durata în timp a măsurii provizorii solicitate, aceasta din urmă depinzând de cauzele care au generat măsura și de poziția părților.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs reclamanta solicitând ca, prin admiterea recursului, instanța să dispună ca urmare a rejudecării cauzei admiterea cererii formulate pe calea ordonanței președențiale și, ca atare, să dispună evacuarea necondiționată provizorie a pârâtei din imobilul mai sus - menționat. În motive se arată că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Astfel, susține că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă, în sensul în care imobilul se degradează prin comportamentul pârâtei, care a și părăsit spațiul în cauză. În ce privește raportul de evaluare la care face referire instanța de fond, recurenta apreciază că este un înscris extrajudiciar întocmit cu mult înainte de formularea cererii de ordonanță președențială, susținând că în scopul folosirii spațiului este nevoie de amenajarea acestuia; recurenta, din acest punct de vedere, susține că este îndeplinită condiția urgenței. În ce privește neprejudecarea fondului, recurenta apreciază că judecătorul de fond avea obligația de a examina aparența dreptului și de a vedea că este proprietarul tabular al imobilului în cauză. Or, pretinde recurenta, prin privarea de proprietatea astfel dobândită, îi este încălcat dreptul prevăzut de art. 1 paragraf 1 al Protocolului 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Pârâta, la rândul ei, a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. În esență se arată că recurenta nu ar fi adus niciun argument juridic de natură a determina casarea hotărârii atacate, ci a reluat argumentele prezentate în fața instanței de fond. În continuare, pârâta formulează aceleași apărări ca cele indicate în fața primei instanțe.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs, a celor cuprinse în întâmpinare, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Potrivit art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va putea ordona ". măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.".
Instanța de fond în mod corect a observat că pentru a admite o astfel de cerere este necesar a constata îndeplinirea cumulativă a trei condiții: caracterul grabnic, respectiv urgența măsurii; caracterul vremelnic, precum și neprejudecarea fondului.
Instanța de recurs constată că prima instanță a procedat la o analiză exhaustivă a celor trei condiții cumulative, ajungând în mod corect, ținând cont de elementele de fapt ale cauzei, la soluția respingerii cererii formulate pe calea ordonanței președențiale. În plus, instanța de recurs remarcă că cele trei condiții nu trebuie văzute a fi independente una de alta, ci ca fiind legate strâns una de alta, argumentele de bază pentru a constata existența sau inexistența uneia din condiții putând fi în strânsă conexiune cu argumentele constatării existenței ori inexistenței celorlalte condiții.
În acest sens, asumându-și integral argumentele reținute just de instanța de fond, instanța de recurs în ce privește urgența măsurii, reține că reclamanta - recurentă susține din trei perspective urgența: anume, că imobilul este degradat și se degradează în continuare prin nefolosire și că nu poate fi folosit în scopul în care l-a achiziționat. În fine, în al treilea rând, mai susține că prin refuzul intimatei de a părăsi
Pentru a analiza aceste elemente, instanța de fond a procedat la o analiză aparentă a fondului cauzei, fără însă a prejudeca fondul, în contradicție cu afirmația reclamantei - recurente din motivele de recurs că instanța de fond nu ar fi analizat aceste elemente de fapt. Dimpotrivă, din considerentele hotărârii atacate rezultă cu claritate, fapt ce poate fi constatat de altfel în raport cu actele de la dosar, că prima instanță a plecat de la premisa corectă că proprietarul imobilului până la data de 27.08.2008 a fost tocmai pârâta - intimată, care a atacat tocmai actul de vânzare - cumpărare realizat în urma licitației în procedura execuțional fiscală. Or, existența contestației la executare, faptul că intimata a fost proprietarul imobilului, caracterul urgenței din perspectiva atingerii dreptului la proprietate. Cu atât mai mult cu cât intimata a făcut toate procedurile permise de lege prin notarea proceselor aflate pe rol. Așadar, deși instanța de fond, corect, nu a prejudecat fondul, totuși a analizat corect elementele de fapt ce țin de fondul cauzei, din perspectiva, însă, a admisibilității cererii de ordonanță președențială. Astfel, această cricită a recurentei nu poate fi primită.
Această constatare argumentată a primei instanțe, constituie un fapt conex pentru argumentul celeilalte condiții, a urgenței. Or, în ce privește urgența, într-adevăr, reclamanta nu face nicio dovadă a prejudiciului iminent al degradării imobilului. Dimpotrivă, intimata dovedește cu acte la dosar: raportul de evaluare întocmit de organele execuțional fiscale, pe care recurenta nu-l, doar susține că a fost întocmit cu mult timp înainte, lucru greu de admis pentru că e greu de presupus că imobilul s-ar fi putut degrada în 4 luni de zile de la data vânzării prin licitație; documente financiar contabile potrivit cărora intimata a dovedit cu prisosință că imobilul a fost amenajat, întreținut și conservat, suma totală ridicându-se la 41.227,64 lei cheltuiți de pârâta - intimată în acest scop. Mai mult, chiar actul de adjudecare depus de recurentă ( 4 dos- al Jud. Târnăveni) nu indică vreo degradare sau uzură a imobilului vândut prin licitație execuțională, așa cum rezultă din datele de identificare a imobilului.
Pe cale de consecință, din această perspectivă nu poate fi primită susținerea recurentei - intimate.
În ce privește urgența, nu poate fi primită nici susținerea acesteia cum că ar fi necesar spațiul pentru desfășurarea activităților comerciale, instanța de recurs reținând că recurenta nu a făcut nicio dovadă că are în intenție un astfel de fapt (spre exemplu, prin încercarea de a înregistra un punct de lucru la acest imobil cu formalitățile impuse de lege, ori prin demersurile de a muta sediul societății în această locație etc.), astfel că nici din această perspectivă nu este îndeplinită condiția urgenței.
În ce privește vremelnici, instanța de recurs reține în întregime argumentele instanței de fond.
Pentru toate aceste rațiuni, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta Com, cu sediul în Târnăveni,-, județul M, împotriva Ordonanței nr. 240 pronunțată la data de 23.01.2009 de Tribunalul Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./18.05.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
