Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 3/
Ședința publică din 19 Ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelurilor formulate de pârâta SRL, cu sediul în Reghin szt.- nr.36 jduețul M și de reclamanții, cu domiciliul în Târgu-M-.4.19 și SC SRL, cu sediul în Reghin- - județul M, împotriva sentinței comerciale comercial nr.1673/04.11.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal răspund pârâta-apelantă. SRL prin avocat și reclamanții-apelanți și SC SRL prin avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelurile sunt declarate în termenul procedural, recursul pârâtei fiind motivat și timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 3,00 lei și cu un este motivat și timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 3,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar apelul reclamantei SC SRL nu este motivat și nici timbrat.
Reprezentantul pârâților-apelanți, avocat, depune motivele de apel și chitanțele nr.-, -/15.01.2009 prin care face dovada achitării taxei de timbru în sumă de 4,00 lei și a unui timbru judiciar în valoare de 0,15 le, un exemplar al motivelor de apel fiind comunicat reprezentantei pârâtei-apelante.
Reprezentanții ambelor părți declară că nu mai au alte cereri în probațiune.
Instanța închide faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta pârâtei-apelante, avocat, solicită admiterea apelului solicită admiterea apelului astfel cum este formulat în scris, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii reconvenționale formulate de societatea pârâtă ca fiind legală și temeinică, constatarea nulității absolute - sub forma sa specială a caducității - a contractului de închiriere nr.001/15.06.2006, perfectat între pârâta de rând 1 și pârâtul de rând 2, începând cu data de 01.12.2006, acesta fiind lipsit de obiect și menținerea dispozițiilor hotărârii atacate în sensul respingerii ca nefondate a cererii introductive de instanță având ca obiect obligarea societății pârâte la conferirea accesului, precum și asigurarea exploatării libere și netulburate a imobilului în litigiu.
Cu privire la apelul reclamanților cere respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul reclamanților-apelanți, avocat, solicită admiterea apelului astfel cum este formulat în scris, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii principale formulate de reclamant. Precizează că după data de 01.12.2006 SC SRL nu mai putea transmite dreptul de folosință asupra imobilului, ca urmare a rezilierii contractului de comodat, însă la data de 15.06.2009 contractul era în vigoare așa încât SC SRL putea transmite dreptul de folosință.
În ceea ce privește apelul formulat de pârâtă, cere respingerea acestuia ca nefondat, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, conform art.274 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1673 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș la data de 04.11.2008 în dosarul nr-, s-a luat act și s-a constatat renunțarea pârâtei SRL Reghin la susținerea excepției autorității de lucru judecat și excepției inadmisibilității invocate în apărare asupra acțiunii principale promovate de reclamantul; s-a respins ca nefondată acțiunea principală formulată de reclamantul menționat împotriva SRL Reghin; s-a respins ca nefondată acțiunea reconvențională promovată de SRL Reghin în contradictoriu cu pârâții reconvenționali și SRL Reghin; reclamantul a fost obligat la cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că a fost sesizată prin declinare de competență de către Judecătoria Reghin cu referire la litigiul declanșat de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC. SRL și a acțiunii reconvenționale formulate de pârâtă în contradictoriu cu și Sc. SRL. Instanța a considerat că cererea principală este una întemeiată pe dispozițiile dreptului comun și nu ordonanță președințială. Punându-se în discuție această chestiune, ambele părți au lămurit că este un litigiu întemeiat pe dispozițiile dreptului comun, motiv pentru care pârâta a arătat că înțelege să renunțe la cele două excepții invocate, cea a autorității de lucru judecat și al inadmisibilității, excepții invocate în considerarea cererii inițiale ca ordonanță președențială. S-a reținut că prin cererea principală reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtei SC. SRL să permită accesul reclamantului atât pe jos cât și cu mașina precum și libera și netulburata exploatare a spațiului din loc. Reghin- Corp C1 până la expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de închiriere nr. 1/15.06.2006, obligarea aceleași pârâte la realimentarea acelui imobil atât cu apă cât și cu energie electrică pe aceeași perioadă de valabilitate a contractului de închiriere.
Prin acțiune reconvențională, pârâta reclamantă reconvențională SC. SRL a chemat în judecată pârâții reconvenționali și SC. SRL, solicitând a se constata nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 1/15.06.2006 încheiat de cei doi pârâți reconvenționali ca lipsit de obiect.
S-a reținut că între SC. SRL, în calitate de proprietar și SC. SRL a existat un contract de comodat încheiat la data de 15.02.2006, obiectul formându-l folosința spațiului din loc. Reghin- Corp C1. Deși contractul s-a încheiat pe o durată de 15 ani, prin convenția comună a părților el a fost desființat cu începere de la 01.12.2006, chestiunea fiind definitiv tranșată prin sentința nr. 1326/17.09.2007 a Tribunalului Comercial Mureș rămasă irevocabilă prin neapelare. Pe perioada de derulare a contractului de mai sus, SC. SRL a încheiat, la rândul său un contract de închiriere cu numitul, nr. 1/15.06.2006. Pârâta reconvențională SC. SRL nu putea transmite mai mult decât ceea ce a dobândit prin contractul de comodat iar contractul de închiriere este inopozabil reclamantei reconvenționale, care, în calitate de proprietar este terț față de raportul juridic generat de acest contract. Cum reclamanta reconvențională SC. SRL este proprietarul imobilului, titulară a unui drept real absolut, nu-i pot fi opuse efecte ale unui contract încheiat de terțe persoane, așa încât, pentru acest motiv, acțiunea principală a reclamantului a fost considerată neîntemeiată.
Acțiunea reconvențională s-a apreciat și ea ca fiind neîntemeiată întrucât, orice motiv de nulitate a unei convenții civile, fie ea absolută sau relativă, trebuie să fie premergător sau concomitent momentului încheierii contractului criticat. Ori, dreptul de folosință a fost pierdut de pârâta reconvențională SC. SRL la 01.12.2006, ulterior încheierii contractului de închiriere. ulterioară a obiectului unei convenții legal încheiate atrage alte eventuale motive de ineficacitate ori de încetare a actului juridic civil dar nicidecum nulitatea absolută.
Împotriva sentinței au declarat apel toate părțile implicate în litigiu.
Astfel, SC. SRL, a solicitat, pe calea apelului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii cererii sale reconvenționale și constatarea nulității absolute sub forma sa specială a caducității a contractului de închiriere nr. 1/15.06.2006 perfectat de pârâții reconvenționali și menținerea sentinței în privința respingerii cererii principale a reclamantului.
În expunerea de motive se arată că prin contractul de mai sus, SC. SRL, în calitate de locator, a cedat folosința spațiului pe care îl deținea în temeiul contractului de comodat încheiat cu apelanta, numitului, pe o durată de 5 ani și o chirie de 1000 EUR. În condițiile în care în contractul de comodat încheiat între reclamanta reconvențională în calitate de proprietar și SC. SRL nu s-a stipulat în mod expres posibilitatea comodatarului de a ceda, cu titlu oneros sau gratuit, folosința spațiului în favoarea unor terți, contractul este nul. Deși contractul de comodat a fost desființat, ambii pârâții reconvenționali refuză predarea spațiului. Apelanta consideră că de vreme ce contractul de comodat a fost desființat irevocabil și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, adică predarea de către SC. SRL a folosinței spațiului, contractul de închiriere a rămas fără obiect. Fiind un contract cu executare succesivă, obiectul trebuie să existe pe tot parcursul derulării lui. Se mai arată că prin cererea reconvențională a solicitat constatarea nulității absolute a contractului și nu caducitatea întrucât caducitatea nu beneficiază de o reglementare legală, fiind creația doctrinei și jurisprudenței. În propria-i opinie contractul este caduc pentru că, datorită unui eveniment independent de voința cel puțin a uneia din părți - rezilierea contractului de comodat - eveniment intervenit ulterior încheierii contractului de închiriere, este imposibil a se produce efectele juridice ale acestui contract. Indiferent de denumirea aleasă, nulitate sau caducitate, contractul de închiriere nu-și mai poate produce efectele juridice deoarece rezilierea comodatului face ca SC. SRL să nu mai dețină folosința imobilului astfel încât, nu mai poate transmite această folosință către. Se mai precizează că închirierea nu este un contract opozabil apelantei așa încât pârâtul reconvențional nu i-l poate opune pentru a-i pune la dispoziție folosința spațiului al cărui proprietar este.
Apelanta SC. SRL nu a înțeles să-și motiveze în vreun fel alea de atat declarată.
În motivarea apelului său, arată că SC. SRL i-a transmis dreptul de folosință asupra imobilului la data de 15.06.2006, dată la care avea dreptul să o facă și la care contractul de comodat era în ființă, transmițându-i exact ceea ce a dobândit prin contractul e comodat, un drept de folosință. În aceste condiții, nu are relevanță faptul că proprietarul tabular SC. SRL nu este parte în acel contract. Apreciază că instanța de fond se contrazice atunci când, deși reține corect că SC. SRL avea un drept de folosință asupra imobilului, respinge cererea principală pe motiv de imposibilitate a SC. SRL de a-i transmite folosința imobilului. Solicită așadar, admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii sale principale.
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată prin prisma motivelor invocate și al efectului devolutiv al acestei căi de atac, Curtea constată:
Apelanta reclamantă reconvențională SC. SRL este proprietara tabulară a spațiului situat loc. Reghin- Corp C1, așa cum rezultă din CF. nr. 961/N Reghin. În această calitate, la data de 15.02.2006, a încheiat un contract de comodat cu SC. SRL, cedând acesteia din urmă folosința asupra spațiului de mai sus. Conform art. 1418 Cod civil,locatarul are dreptul de a subînchiria și de a ceda contractul său către altul, dacă o asemenea facultate nu i-a fost interzisă.interzicerea nu se prezumă ci trebuie să rezulte din stipulație specială.Așadar, critica adusă de apelantă cum că prin contractul de comodat nu s-a prevăzut în mod expres posibilitatea cedării folosinței, pârâta reconvențională SC. SRL nu avea acest drept, este neîntemeiată în raport de dispozițiile legale de mai sus, în contractul de comodat neexistând o clauză expresă de interzicere a subînchirieri.
În acest context, la data de 15.06.2006, SC. SRL încheie cu pârâtul reconvențional contractul e închiriere nr. 1, obiectul contractului reprezentându-l spațiul dobândit în folosință prin contractul de comodat. Contractul, valabil fiind, și-a produs efectele în timp până la data de 1.12.2006. La această dată, între părțile contractului principal de comodat a intervenit o convenție de reziliere a acestuia, desființarea contractului fiind definitiv consfințită de instanța de judecată prin sentința nr. 1326/17.09.2007 Tribunalului Comercial Mureș. Cu privire la nulitatea contractului de închiriere ulterior acestei date, judecătorul fondului a dat o corectă și legală rezolvare acțiunii reconvenționale. Astfel, așa cum s-a reținut în sentința atacată, motivele de nulitate ale unei convenții civile trebuie să fie premergătoare sau concomitente încheierii acestei convenții. Așadar, toate condițiile esențiale de valabilitate a unei convenții prevăzute la art. 948. civil sunt analizate prin această prismă. În speță, contractului de închiriere a fost încheiat perfect valabil la data de 15.06.2006. Faptul că ulterior cel care s-a obligat la transmiterea folosinței spațiului a pierdut calitatea de titular al dreptului prin desființarea contractului de comodat, nu poate atrage nulitatea contractului, chiar dacă acesta este cu executare succesivă în timp, ci poate constitui un alt motiv de ineficacitate sau încetare a contractului.
Pe de altă parte, conform art. 294. pr. civ.în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată. În apel, apelanta SC. SRL a modificat cauza acțiunii sale reconvenționale, în sensul că, dacă în primă instanță a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de închiriere, în apel a solicitat constatarea nulității absolute sub forma specială a caducității acestuia.
Caducitatea unui act juridic, chiar dacă nu beneficiază de o reglementare juridică, nu este o formă specială a nulității, ci, ca și aceasta, este o sancțiune care lipsește de efecte un act juridic, fiind noțiuni distincte. Așa cum de altfel arată și apelanta, doctrina și jurisprudența definesccaducitatea ca fiind acea sancțiune civilă care constă în lipsirea de efecte a unui act juridic datorită unui eveniment intervenit independent de voința părților și care împiedică în mod obiectiv producerea efectelor juridice ale actului.Se constată evident distincții între cele două motive de ineficacitate ale unui act juridic deși efectul este același. Astfel, caducitatea privește un act juridic valabil încheiat, cauza de ineficacitate intervine ulterior încheierii acestuia și îl lipsește de producerea vreunui efect juridic. Așadar, actul nu a produs, la data evenimentului intervenit independent de voința părților, nici un efect juridic, după cum nu va produce nici pentru viitor. Exemplul clasic al caducității unui act juridic este cel al unui testament devenit caduc ca urmare a decesului legatarului. Nulitatea în schimb, vizează motive premergătoare sau concomitente încheierii actului juridic ceea ce împiedică însăși încheierea în mod valabil al acestuia. În speță, contractul de închiriere și-a produs efecte până la intervenirea desființării contractului de comodat, așa încât, nici nu se poate pune problema caducității acestuia.
Pentru aceste considerente, apelul reclamantei reconvenționale SC. SRL va fi respins ca nefondat. În calitate de titular al dreptului de proprietate asupra spațiul în cauză are la dispoziție calea unei acțiuni reale în vederea exercitării tuturor atributelor conferite proprietarului.
În ceea ce privește apelul reclamantului pârât reconvențional, și acesta se dovedește a fi nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 973. civil,convențiile n-au efect decât între părțile contractante,și în consecință, față de contractul de închiriere, SC. SRL este doar un terț, neputând fi obligat la ceva ce ea însăși nu s-a obligat. Contractul de închiriere vizează doar un raport juridic născut între SC. SRL și iar în aceste condiții, SC. SRL nu este ținut în vreun fel a respecta un contract ce nu-i este opozabil. Contrar susținerilor apelantului, instanța a fost clară și elocventă atunci când motivează respingerea cererii acestuia tocmai pe inopozabilitatea față de proprietara imobilului, SC. SRL, a contractului de închiriere.
Cum alte motive de nelegalitate ale sentinței atacate nu s-au identificat iar apelul pârâtei reconvenționale SC. SRL nu a fost motivat, Curtea consideră sentința atacată ca fiind temeinică și legală, motivele invocate de apelanți nefiind de natură aos chimba în vreun fel. Așa fiind, în temeiul art. 296. pr. civ, se vor respinge apelurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de SRL, cu sediul în Reghin,- județul M și de reclamanții, cu domiciliul în Târgu-M-.4.19, județul M și SC SRL, cu sediul în Reghin,- - județul M, împotriva sentinței comerciale comercial nr.1673 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/5ex
Jud.fond:
-6.03.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
